Insolvency liability claim: Finality of appeal in cases subject only to appeal precludes cassation.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, la data de 14 octombrie 2015, sub nr. x/2015/a1, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă "A.", lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. Cluj- Napoca a chemat în judecată pârâtul C., în calitate de administrator statutar al debitoarei, solicitând instanţei să dispună, în baza art. 169 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014, obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei, în sumă de 288.419,20 RON. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 81/2016 din data de 13 ianuarie 2016, Tribunalul Specializat Cluj a respins cererea formulată de către lichidatorul judiciar D., desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei S.C. B. S.R.L. Cluj- Napoca împotriva pârâtului C., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă "A.", lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. Cluj- Napoca la data de 26 februarie 2016, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 361/2016, pronunţată la data de 29 martie 2016, în dosarul nr. x/2015, a admis apelul declarat de apelanta C.I.I. A. împotriva sentinţei civile nr. 81, pronunţată la data de 13.01.2016 în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar A. împotriva pârâtului E. şi în consecinţă: a obligat pârâtul la plata sumei de 288.419,20 RON, reprezentând pasivul debitoarei S.C. B. S.R.L.

Pârâtul C. a uzat în continuare de calea de atac a recursului, declarând recurs împotriva acestei decizii, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) şi alin. (2) Noul C. proc. civ. şi art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie în privinţa căreia, fiind luată în examinare cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În accepţiunea conferită de legiuitor, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, …, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON, inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-a stabilit că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusive. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, …;.".

În speţă, recurentul- pârât C. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ. şi art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Astfel, obiectul dosarului de faţă îl constituie o cerere de angajare a răspunderii administratorului statutar al Societăţii B. S.R.L. Cluj- Napoca, în baza art. 169 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014.

Or, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "(4) Hotărârile … judecătorului- sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi.".

Conform art. 9 teza I din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz", iar, potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol, hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Aşa fiind, faţă de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile, cererea fiind formulată la data de 14.10.2015, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, coroborat cu art. 169 alin. (1) din aceeaşi lege.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Se reţine, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară".

Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că: "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară"- cazul în speţă.

Prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a optat pentru înlocuirea căii de atac a recursului cu calea de atac a apelului, şi nu pentru menţinerea acestuia.

În atari condiţii, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul- pârât C. împotriva deciziei civile nr. 361/2016 din 29 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2017.