Inadmissibility of recourse against patrimonial claims below the statutory threshold

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 13 aprilie 2016, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMARUL GENERAL a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 304.934,44 RON, reprezentând dobândă penalizatoare pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul fiscal 2012, dobânzi calculate pentru perioada cuprinsă între 23 noiembrie 2013 şi 17 decembrie 2014, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4247/2016 din 11 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMARUL GENERAL, prin care a solicitat admiterea apelului, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu intimata - pârâtă A. S.A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMARUL GENERAL prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Prin întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă A. S.A. s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată în prezenta cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia invocată este fondată pentru următoarele considerente:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi condiţiile de exercitare a acestora sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalităţii căilor de atac îşi găseşte suport normativ în art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv".

Dispoziţiile legale anterior evocate stabilesc un prag valoric al obiectului litigiului în funcţie de care se determină existenţa sau inexistenţa dreptului de a exercita calea de atac a recursului.

Astfel, se constată că în cazul cererilor evaluabile în bani a căror valoare nu depăşeşte pragul valoric de 500.000 RON este exclusă de la exercitare calea de atac a recursului.

Prin raportare la aceste consideraţii, se reţine că prin cererea de chemare în judecată formulată de recurentul - reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMARUL GENERAL s-a solicitat obligarea intimatei - pârâte A. S.A. la plata sumei de 304.934,44 RON, reprezentând dobândă penalizatoare pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul fiscal 2012, dobânzi calculate pentru perioada cuprinsă între 23 noiembrie 2013 şi 17 decembrie 2014, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În condiţiile în care acţiunea formulată în prezenta cauză este o acţiune patrimonială, va fi avută în vedere suma solicitată de către recurentul - reclamant prin cererea de chemare în judecată pentru a se stabili dacă decizia civilă nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este sau nu susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cu privire la acest aspect se constată că valoarea pretenţiilor din cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză este de 304.934,44 RON.

Fiind vorba de un litigiu patrimonial a cărui valoare nu depăşeşte pragul valoric de 500.000 RON prevăzut de dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., se poate concluziona în sensul că decizia civilă nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele anterior evocate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată în prezenta cauză şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMARUL GENERAL.

Cu privire la cererea intimatei - pârâte A. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, se constată că această cerere este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

În temeiul acestor texte de lege, aplicabile şi în căile de atac, se constată că partea care a învestit instanţa cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată trebuie să facă dovada existenţei şi întinderii lor.

În condiţiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri justificative care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, astfel cum impun dispoziţiile legale anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de intimata - pârâtă A. S.A. privind obligarea recurentului - reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte A. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2017.