Territorial jurisdiction for divorce involving a prosecutor: strict interpretation of the "institution where the magistrate performs duties" derogation under Art. 127 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ sub nr. x/2016 din 9 septembrie 2016 reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată de părţi la data de 5 martie 1994 din vina ambilor soţi.

Reclamantul A. nu a indicat temeiul juridic al cererii formulate.

La data de 16 februarie 2017 reclamantul - pârât A. a formulat cerere pentru desfăşurarea procesului fără prezenţa publicului, cererea ce a fost pusă în discuţia părţilor şi admisă, instanţa reţinând aplicabile în cauză prevederile art. 213 C. proc. civ., la primul termen stabilit pentru judecarea cauzei, respectiv la data de 17 februarie 2017.

La acelaşi termen de judecată instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamţ în soluţionarea prezentei cauze civile, iar prin sentinţa nr. 709 din 27 februarie 2017 Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile având ca obiect "desfacere căsătorie" în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă, raportat la situaţia de fapt specifică speţei şi la prevederile legale cuprinse în art. 915 alin. (1), art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în art. 325 C. proc. pen. a reţinut următoarele:

- instanţa competentă teritorial pentru judecarea prezentei cauze civile, conform regulilor generale de competenţă, raportat la obiectul acesteia, la locul unde este situată locuinţa comună a părţilor cum şi la prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Piatra Neamţ;

- în privinţa reclamanţilor judecători, procurori sau grefieri, prin derogare de la normele obişnuite de competenţă teritorială, legea impune ca soluţionarea cererilor formulate de aceştia să fie făcută de una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, la alegerea reclamantului;

- raportat la faptul că reclamantul A. poate prelua în vederea efectuării/supravegherii urmăririi penale cauze de competenţa parchetelor din circumscripţia teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, se poate aprecia că acesta îşi desfăşoară activitatea şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ faţă de opţiunea exprimată de reclamantul - pârât A..

Astfel învestită Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, prin sentinţa nr. 4775 din 7 aprilie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi.

A constatat că există conflict de competenţă negativ între Judecătoria Piatra Neamţ şi Judecătoria Iaşi.

A trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă în cauză.

Cea de-a doua instanţă a reţinut că potrivit art. 915 din C. proc. civ. (1) "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se afla cea din urmă locuinţă comună a soţilor (…)"

Norma juridică ce reglementează competenţa teritorială în materia divorţului este o normă imperativă, părţile neputând deroga, nici chiar cu încuviinţarea instanţei, de la aplicarea acesteia, acest text de lege instituind o competenţă teritorială exclusivă şi nu una alternativă, competenţa fiind stabilită în ordinea enunţată în cuprinsul art. 915 C. proc. civ.

Instanţa a avut totodată în vedere că prin decizia nr. VII/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care magistratul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., constată că Judecătoria Piatra Neamţ este competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat, (susţinerile părţilor, certificatului de căsătorie depus în copie la dosar, informaţiile existente în evidenţele publice ale Consiliului Superior al Magistraturii), părţile s-au căsătorit la data de 5 martie 1994, locuinţa comună a acestora fiind situată în comuna Pângăraţi, judeţul Neamţ, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamantul A. având calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ la data formulării cererii ce face obiectul cauzei;

Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor; dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Conform art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. - dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin decizia nr. VII/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii s-a statuat asupra faptului că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv în sensul că vizează situaţia în care magistratul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată.

Ori, aşa cum corect a concluzionat cea de-a doua instanţă, atâta timp cât instanţa ar putea judeca o cauză în care figurează ca reclamant un judecător de la instanţa ierarhic superioară, cu atât mai mult poate judeca o cauză în care figurează ca reclamant un procuror ce îşi desfăşoară activitatea pe lângă o instanţă ierarhic superioară.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Judecătoria Piatra Neamţ este competentă teritorial în soluţionare pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 iunie 2017.