Jurisdictional conflict over tax treatment of penalty interest on enforceable titles: central authority administrative acts belong to appellate administrative jurisdiction despite claimant's status as auxiliary judicial staff.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, la data de 13 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au chemat în judecată pârâţii TRIBUNALUL ARGEŞ, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti, CURTEA DE APEL PITEŞTI şi MINISTERUL JUSTIŢIEI Bucureşti, solicitând instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 117 din Codul de procedură fiscală şi art. 42 lit. b) din Hotărârea nr. 44 din 22 ianuarie 2004- pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal: anularea actului administrativ nr. 429063 din 2.10.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se prevede nelegal faptul că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, se aplică şi sumelor reprezentând daune interese moratorii; anularea actului administrativ fiscal nr. 432025 din 17.12.2015 emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se dispune abuziv în sensul că, sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii şi compensatorii sunt drepturi salariale şi sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal, şi obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Prin sentinţa civilă nr. 441/2016, pronunţată la data de 09 mai 2016, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: K., C., L., G., H., I., J., M., E., B., A., D., F. şi pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că, primele două capete de cerere, considerate principale, sunt în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi Ministerul Justiţiei. Or, acestea sunt autorităţi publice centrale, iar în conformitate cu disp.art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 rep., competenţa revine în primă instanţă curţilor de apel, complete specializate în contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 mai 2016, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa nr. 126/F- CONT, pronunţată la data de 03 iunie 2016, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Conflicte de Muncă competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanţii K., C., L., G., H., I., J., M., E., B., A., D., F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Ministerul Justiţiei Publice Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat anularea adreselor nr. x din 2.10.2015 şi nr. 432.025 din 17.12.2015, emise de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi obligarea la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Sumele pretinse de către reclamanţi reprezintă diferenţe de plată ca urmare a reţinerii impozitului şi altor contribuţii individuale cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a drepturilor salariale stabilite prin titlurile executorii.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a apreciat că nu există niciun element care să atragă competenţa secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti.

Reclamanţii nu sunt funcţionari publici pentru a fi incidente dispoziţiile art. 109 din Legea 188/1999 care atrag competenta instanţei de contencios administrativ, ci fac parte din categoria personalului bugetar, respectiv personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti.

Ca urmare, fiind vorba, în esenţă, de drepturi salariale, instanţa a aprecia că, litigiul este unul de muncă, şi nefiind dat în competenţa specială a unei anumite instanţe, acesta intră, potrivit art. 94 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în competenţa de drept comun a tribunalului, respectiv, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Mai mult decât atât, s-a reţinut, potrivit dispoziţiilor art. 95 din Legea 576/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor acestei legi se soluţionează de tribunalele de muncă şi asigurări sociale, iar până la înfiinţarea tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, se soluţionează de secţiile sau completele specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 16 iunie 2016, sub nr. x/2016*.

Înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr, 142/109/2016*, pricina a primit prim termen de judecată la data de 07.12.2016, când instanţa a pus în discuţie necompetenţa materială în soluţionarea pricinii pe fondul ei, în raport de obiectul acţiunii cu care, potrivit principiului de drept civil al disponibilităţii părţilor, a fost învestită, corelat cu disp.art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, a căror incidenţă o atrage (obiectul).

Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3098/2016, pronunţată la data de 23 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2016 a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în cauza privind pe reclamanţii K., C., L., G., H., I., J., M., E., B., A., D. şi F. şi pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş; a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Prin acte administrative emise de autorităţi publice centrale, în speţă pârâţii în cauză Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, s-a stabilit că sumele prevăzute în titluri executorii, reprezentând prejudiciul cauzat pentru plata cu întârziere, sunt drepturi salariale şi sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j)1 din Codul fiscal.

Apreciind abuzivă această interpretare şi, implicit, reţinerea, din aceste sume, cu ocazia executării şi a plăţii lor, a impozitelor şi contribuţiilor legale, pentru argumentele pe care le-au susţinut în cererea introductivă de instanţă, din punct de vedere faptic dar şi pentru considerente de drept, reclamanţii au înţeles să conteste actele administrative respective, solicitând expres anularea acestora şi restituirea, numai în consecinţă, a sumelor reţinute abuziv.

Textele art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, privind contenciosul administrativ sunt speciale şi de strictă interpretare, neavând relevanţă în cauză calitatea reclamantului, la care Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, prin sentinţa nr. 126/F-CONT/03.06.2016, face trimitere atunci când motivează în fapt şi drept soluţia de declinare.

Este real, a reţinut instanţa, că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, însă Tribunalul Argeş, secţia civilă, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal, ca de altfel şi această instanţă, nu a avut în vedere la declinare acest temei, pe de o parte, pentru că reclamanţii nu sunt funcţionari publici, iar pe de alta, întrucât prin acţiunea de faţă se contestă acte administrative ale autorităţii publice centrale care, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

De asemenea, s-a mai reţinut, este adevărat că potrivit art. 95 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (iar nu Legea nr. 576/2004, aceasta privind modificări la C. proc. pen.), litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluţionează de tribunalele de muncă şi asigurări sociale, iar până la înfiinţarea tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, acestea se soluţionează de secţiile sau completele specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncă, numai că acţiunea de faţă nu are ca obiect aplicarea actului normativ care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, mai exact drepturi personale (precum recrutări, instruiri, formare iniţială şi profesională continuă, numiri, promovări, suspendări şi eliberări din funcţie, delegare/detaşare/transfer, promovări în trepte, grade, funcţii) ori salariale, ci anularea unor acte administrative pe care aceştia le consideră abuzive, acte emise de autorităţi publice centrale în aplicarea inclusiv a unor norme de drept fiscal, precum regimul de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j)1 din Codul fiscal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte observă că, instanţele au reţinut corect obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind un litigiu reprezentat de anularea unor acte administrative emise de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care, privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Aşadar, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.

În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de Curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În cauza de faţă, obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea actelor administrative nr. 429063 din 2.10.2015 şi nr. 432025 din 17.12.2015 emise de Ministerul Finanţelor Publice prin care s-a dispus că, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, se aplică şi sumelor reprezentând daune interese moratorii şi, respectiv, că, sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune interese moratorii şi compensatorii sunt drepturi salariale şi sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal, şi, obligarea autorităţilor pârâte, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.

Raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este vorba de un litigiu privind acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.

În ceea ce priveşte instanţa competentă din punct de vedere material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este reprezentată de Curtea de apel, aplicabil în cauză fiind criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Piteşti şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., cu referire la art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., în contradictoriu cu pârâţii TRIBUNALUL ARGEŞ, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti, CURTEA DE APEL PITEŞTI şi MINISTERUL JUSTIŢIEI Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2017.