Personal injury damages claim: Appeal nullified for lack of legal grounds; cross-appeal ineffective

Din examinarea lucrărilor din doar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea formulată de reclamanta A. prin reprezentant legal B., înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi intervenientul forţat D., obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 RON cu titlu de daune materiale şi a sumei de 890.740 RON cu titlu de daune morale, precum şi la plata penalităţilor de întârziere pentru suma solicitată cu titlu de daune morale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4937 din 18 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea reclamantei A., iar pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată la plata sumei de 30.037,5 RON reprezentând despăgubiri pentru daunele morale şi a sumei de 95,74 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a penalizărilor de 0,2% pe zi aferente sumei de 95,74 RON reprezentând daune materiale, calculate de la data de 16 decembrie 2014 şi până la plata efectivă a debitului.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 4937 din 18 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, atât reclamanta A. prin reprezentant legal B., cât şi pârâta S.C. C. S.A. au declarat apeluri.

3.1. Prin decizia nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă a fost admis apelul reclamantei A. - prin reprezentant legal B. declarat împotriva sentinţei civile nr. 4937 din 18 septembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă. A fost schimbată sentinţa atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la 100.000 RON despăgubiri pentru daune morale şi la 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A fost respins ca nefondat apelul pârâtei S.C. C. S.A. declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Împotriva deciziei nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă, pârâta S.C. C. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate. Totodată, reclamanta A. prin reprezentant legal B. a declarat recurs incident, în temeiul dispoziţiilor art. 491 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Recursul pârâtei S.C. C. S.A..

În argumentarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că înţelege să critice sentinţa numai sub aspectul acordării despăgubirilor pentru daune morale, în acest sens apreciind că acestea au fost stabilite într-un cuantum exagerat faţă de împrejurarea că, potrivit documentelor medicale depuse de reclamantă rezultă că nu i-a fost pusă în pericol viaţa în urma accidentului suferit şi nu constituie infirmitate fizică permanentă.

În conformitate cu practica şi jurisprudenţa în materie de asigurări, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate ar fi trebuit să vizeze doar efectul compensatoriu şi nu să încerce preţuirea valorii nepatrimoniale lezate, dreptul la sănătate şi integritatea corporală neputând fi evaluat în bani.

Or, în cauza de faţă, suma acordată reclamantei este exagerată întrucât nu a fost făcută dovada vreunui element care să justifice acordarea unor astfel de daune ridicate.

Sub aspectul cuantificării despăgubirilor pentru prejudiciul personal nepatrimonial, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că nu trebuie transformată suferinţa fizică şi psihică a unei persoane într-o îmbogăţire, respectiv o creştere exagerată a nivelului său de trai obişnuit, pe baza acestei traume.

Or, suma de bani acordată de către instanţa de fond reclamantei, în condiţiile în care a avut un număr relativ mic de zile de îngirjiri medicale, fără a rămâne cu vreo infirmitate, fără a avea repercusiuni sau alte prejudicii estetice şi în condiţiile în care nu se cunoaşte dacă aceasta a respectat sau nu O.U.G. nr. 195/2002, recurenta-pârâtă apreciază ca fiind exagerat.

Pentru considerentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului.

4.2. Recursul incident al reclamantei A. prin reprezentant legal B.:

La data de 5 decembrie 2016, reclamanta A. prin reprezentant legal B. a declarat recurs incident împotriva deciziei nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 491 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind penalităţile de întârziere pentru întreaga sumă acordată cu titlu de daune morale şi materiale în cuantum de 0,2%/zi de întârziere.

5. Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenta-reclamantă A. prin reprezentant legal B. a invocat excepţia netimbrării recursului pârâtei, cu consecinţa anulării recursului ca netimbrat. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

6. Recurenta-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului incident ca neîntemeiat, motivat de faptul că reclamanta a uitat să sesizeze instanţa de recurs în termenul legal. Pe fondul cauzei, s-a arătat că penalităţile nu pot fi aplicate decât de la momentul la care hotărârea a devenit definitivă şi executorie, conform art. 37 din Ordinul CSA 14/2011, în speţă nefiind aplicabile prevederile art. 36 din acelaşi act normativ.

Totodată, prin răspunsul la întâmpinare, s-a solicitat respingerea excepţiei netimbrării recursului, întrucât a fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.552 RON.

7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea din camera de consiliu din 4 aprilie 2017 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit, la data de 20 ianuarie 2017, asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de pârâta S.C. C. S.A. şi a recursului incident promovat de reclamanta A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a reţinut că decizia atacată în recursul pedinte este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, motiv pentru care recursul pârâtei apare ca fiind inadmisibil, iar cel incident ca rămas fără obiect.

Totodată, s-a reţinut că excepţia netimbrării recursului pârâtei, invocată de recurenta-reclamantă, prin întâmpinare, nu subzistă motivat de faptul că a fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru, aflată la dosar.

8. Înalta Curte reţine că, ulterior întocmirii raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat în cauză, la data de 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie în care decizia împotriva căreia au fost formulate recursurile este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

9. Înalta Curte examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pârâtei S.C. C. S.A., conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocată din oficiu, urmează să o admită, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc că "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor"…, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate. Alineatul 3 al aceluiaşi articol stabilind că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)- e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Astfel, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină în raport cu dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., şi anume, acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înţelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de nelegalitate presupunând încadrarea lor într-unul din motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În speţă, se constată că motivele invocate de către recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. în susţinerea recursului nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ., criticile invocate vizând exclusiv cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale acordate reclamantei A..

Or, aceste critici referitoare la cuantumul daunelor morale acordate reclamantei nu pot fi analizate de către instanţa de recurs, în lipsa caracterului devolutiv al recursului, instanţa putând lua în discuţie doar motivele de nelegalitate, nu şi pe cele de netemeinicie.

Astfel, deşi recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceasta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de stabilire de către instanţă a situaţiei de fapt şi de interpretare a probatoriilor care au condus la admiterea în parte a acţiunii a reclamantei A. şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Or, simpla nemulţumire a pârâtei sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daunele morale acordate reclamantei de către instanţa de apel, care în opinia recurentei-pârâte sunt exagerate şi nedovedite, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, chiar dacă, în mod formal, s-a indicat ca temei de drept motivul de recurs înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu sunt suficiente pentru a justifica admiterea sau respingerea recursului, lipsa motivelor de nelegalitate fiind sancţionată cu nulitatea recursului.

Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A., prin care se invocă aspecte de netemeinicie, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B., Înalta Curte urmează să constate ca fiind rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile.", iar la alin. (2) din acelaşi cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător.".

Totodată, prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că, dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal, art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilind dependenţa soluţiei date recursului incident de soluţia dată recursului principal, precum şi faptul că recursului principal promovat de pârâta S.C. C. S.A. urmează să i se aplice sancţiunea nulităţii, se constată că recursul incident promovat de reclamanta A. ca fiind rămas fără efect.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii recursului pârâtei S.C. C. S.A., prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi să constate ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1160/2016 din 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Constată ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal E. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2017.