Jurisdictional split of civil property confirmation and administrative certificate issuance claims under Article 99(1) CPC and Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2016, înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti - prin administrator judiciar B. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Transporturilor Bucureşti, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. (CNCFR, CFR SA) şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Regională C.F. Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, jud. Suceava - Staţia CF Suceava Nord, str. x. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la eliberarea certificatului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1999 asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, jud. Suceava - Staţia CF Suceava Nord, str. x.

Prin sentinţa civilă nr. 1294/20.10.2016 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, prin întâmpinare, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Suceava a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat să se constate dreptul de proprietatea asupra unei suprafeţe de teren şi totodată eliberarea certificatului de proprietate în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra aceluiaşi teren, cele două capete din acţiune fiind ambele principale, întemeiate pe aceeaşi cauză.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a stabilit că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu pretenţia care atrage competenţa unei instanţe mai înalte în grad. Totodată, s-a reţinut că toate părţile au sediul în Bucureşti.

Prin încheierea nr. 36 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele încheierii, s-a reţinut că, din eroare, dosarul a fost trimis Curţii de Apel Suceava, având în vedere că prin sentinţa nr. 1294 din 20 octombrie 2016, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 454/2017 din 14 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocata din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti în raport cu art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu faptul că principalul capăt al cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, iar eliberarea certificatului de proprietate este doar o consecinţă a admiterii primului capăt de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 498 din 10 aprilie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta urmăreşte obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, pe care o foloseşte în desfăşurarea activităţii sale. S-a mai reţinut că, anterior, reclamanta a formulat o cerere către pârâte pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la capătul principal al acţiunii, respectiv eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 12 mai 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei S.C. A. S.R.L. asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

Totodată, va stabilit competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect obligaţia la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 mp situat în Suceava, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei soluţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti - prin administrator judiciar B. are două capete de cerere principale, respectiv:

1. constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, jud. Suceava - Staţia CF Suceava Nord, str. x;

2. obligaţia la eliberarea certificatului de proprietate, emis în temeiul H.G. nr. 834/1999, asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 m.p. situat în Suceava, jud. Suceava - Staţia CF Suceava Nord, str. x.

Potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ., "când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa".

Analizând primul capăt al cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în raport cu dispoziţiile art. 94 C. proc. civ., coroborat cu art. 117 alin. (1) acelaşi cod, competenţa de soluţionare a acestuia aparţine Tribunalului Suceava, secţia specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, având în vedere că este vorba de o acţiune în constatare evaluabilă în bani, terenul valorând peste 200.000 RON.

Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

În speţă, se constată că imobilul, reprezentat de terenul în suprafaţă de 80.814,37 m.p. este situat în Suceava, jud. Suceava - Staţia CF Suceava Nord, str. x.

Având în vedere argumentele expuse anterior, prin raportare la dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece primul capăt al cererii este Tribunalul Suceava, secţia specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, având în vedere că este vorba despre o cerere în materie imobiliară civilă, iar nu secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căreia fusese iniţial introdusă acţiunea.

În schimb, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligaţia de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 mp situat în Suceava, Înalta Curte apreciază că, competenţa de soluţionare a acestuia aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Sub acest aspect, se constată că, în speţă, este vorba de o cerere adresată de către reclamantă, pârâtelor, pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, fiind vorba de un act administrativ unilateral.

În acest context, se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială a acestui capăt de cerere, care se referă la eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea instanţei din Bucureşti, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În acest sens, se constată a fi incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

În litigiul dedus judecăţii, toate părţile au sediul în municipiul Bucureşti.

Având în vedere soluţia adoptată cu privire la cele două capete ale acţiunii, Înalta Curte reţine că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, iar prezentul cadru procesual nu permite disjungerea acestora, motiv pentru care va înainta dosarul Tribunalului Suceava, secţia specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, urmând ca acesta să procedeze la soluţionarea cererii cu care a fost învestit prin acest regulator de competenţă şi, totodată, să ia măsurile care se impun în vederea înaintării Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a cererii având ca obiect eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul litigiului.

În consecinţă, în raport cu considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte, soluţionând regulatorul de competenţă, urmează a declina soluţionarea cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul litigiului, iar cu privire la capătul de cerere având ca obiect eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei S.C. A. S.R.L. asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 mp situat în Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

Stabileşte competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect obligaţia la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 asupra terenului în suprafaţă de 80.814,37 mp situat în Suceava, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2017.