Recusal appeal declared inadmissible for premature filing; costs imposed on appellant

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2016 în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, intimata pârâtă A. a arătat că înţelege să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată C5 din data de 4.11.2016.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14.11.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C5.

Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 14.11.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs recurenta A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 13.12.2016 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În temeiul acestei dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului şi pe fondul cauzei admiterea cererii de recuzare.

La 20.02.2017 intimaţii B. şi C. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat, în principal inadmisibilitatea căii de atac a recursului, având în vedere că aceasta a fost declarată mai înainte de pronunţarea şi comunicarea deciziei din apel, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 03 martie 2017, recurenta A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a răspuns punctual excepţiei invocată şi criticilor formulate pe fondul recursului.

La data de 03.04.2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul este inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 7, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 06.04.2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere cu privire la raport.

Potrivit dovezilor de la dosar recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14.11.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C5 ca nefondată.

Prezentul recurs are ca obiect încheierea sus evocată.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când acestea din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel se constată că legiuitorul, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii de recuzare, a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părţi, iar cea de a doua condiţie să fie declarat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii care priveşte fondul cauzei.

Din verificările efectuate se constată că în cadrul judecăţii în apel nu a fost pronunţată o hotărâre pe fondul cauzei, cauza fiind amânată şi acordat termen de judecată la 23.06.2017.

Totodată, se constată că recurenta atacând cu recurs încheierea din data de 14.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a nesocotit dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza II C. proc. civ., formulând calea de atac înainte de soluţionarea litigiului pe fond şi comunicarea acestei hotărâri.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Astfel, se constată că recurenta, atacând cu recurs încheierea din data de 14.11.2016 pronunţată în soluţionarea cererii de recuzare, anterior soluţionării pe fond a litigiului, a nesocotit dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel încât recursul este inadmisibil, urmând să fie respins în consecinţă.

Constatând culpa recurentei în declanşarea litigiului de faţă, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cerere intimaţilor şi să dispună obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate şi justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Obligă recurenta A. la plata sumei de 5.433,66 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor reclamanţi C. şi B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.