Water supply invoice validity and implied debt acknowledgment through accounting entries and partial payment when meters are defective

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2010 reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE GOSPODĂRIE LOCALĂ FLOREŞTI, a solicitat să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.092.310,33 RON, din care 945.780,41 RON reprezintă contravaloarea apei furnizate, iar 146.529,92 RON penalităţi calculate conform contractului şi, de asemenea, obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii arată că între reclamată şi pârât a intervenit contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 5685/2008, contract în baza căruia reclamanta a furnizat către pârât apa necesară consumatorilor de pe raza localităţii Floreşti.

Mai arată reclamanta că, în baza contractului încheiat între părţi (cap. VI, art. 15), pârâtul, în calitate de beneficiar al serviciului de furnizare a apei, avea obligaţia de a achita contravaloarea acestuia în 15 zile de la data emiterii facturii. Deşi pârâtul şi-a asumat obligaţiile stabilite prin contract, acesta nu a înţeles să respecte obligaţia de plată a serviciului de furnizare a apei de care a beneficiat şi beneficiază în continuare şi, în prezent, datorează societăţii reclamante suma de 1.092.310,33 RON, din care 945.780,41 RON reprezintă contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului şi pentru care acesta a încasat, de la subcontractanţii săi, contravaloarea.

Reclamanta mai susţine că pârâtul a refuzat orice dialog şi nu a înţeles să-şi achite obligaţiile pe care le are faţă de reclamantă.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 969 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă, fără îndeplinirea procedurii concilierii directe, prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală, urmând a se lua act că pârâtul a achitat contravaloarea serviciilor de furnizare a apei, conform clauzelor contractuale şi a actelor adiţionale la contract.

La data de 11.04.2011 a fost depusă notă de şedinţă de către pârât, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SERVICIULUI PUBLIC DE GOSPODĂRIE LOCALĂ FLOREŞTI, deoarece, în conformitate cu hotărârea nr. 100 din 23.12.2010 a Consiliului Local Floreşti, s-a dispus înfiinţarea unei societăţi comerciale de interes local privind reorganizarea S.P.G.L. şi delegarea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare. În acest sens a fost înfiinţată S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREŞTENE S.R.L., societate care a fost înregistrată la O.R.C. Prahova la data de 20.01.2011 şi are ca unic asociat Consiliul Local al comunei Floreşti. Mai arată că, potrivit art. 24 din actul constitutiv, S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREŞTENE S.R.L. se subrogă S.P.G.L. în drepturile şi obligaţiile acestuia.

La data de 05.07.2011 reclamanta a depus la dosar precizarea cererii de chemare în judecată, prin care arată că acţiunea este îndreptată împotriva S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREŞTENE S.R.L..

La data de 26.09.2011 reclamanta, ca urmare a faptului că de la data promovării cererii de chemare în judecată şi până la această dată pârâtul a efectuat unele plaţi în baza facturilor indicate în cererea de chemare în judecata, a precizat cuantumul sumei solicitate: 898.930,65 RON reprezentând contravaloarea facturilor, x.877,080 RON penalităţi, calculate conform clauzelor contractuale, 13.420,58 RON penalităţi calculate în baza facturilor nr. x/28.12.2007 şi y/29.08.2008, achitate cu întârziere. A mai menţionat că penalităţile solicitate iniţial prin cererea de chemare în judecată includ şi penalităţi calculate în baza acestor facturi.

Având în vedere cele două sume solicitate anterior, a precizat că suma totală datorată de pârât în baza facturilor este de 1.288.228,31 RON, creanţă certă, lichidă şi exigibila.

În cauză instanţa de fond a apreciat că părţile au parcurs procedura prealabilă, iar la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011 a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtului SERVICIUL PUBLIC DE GOSPODĂRIE LOCALĂ FLOREŞTI.

Pe baza probatoriilor administrate, prin sentinţa 399 din data de 22.11.2012 Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREŞTENE S.R.L. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că între reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., în calitate de furnizor şi pârâtul iniţial SERVICIUL PUBLIC DE GOSPODARIE LOCALA FLORESTI, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 5685/2008.

Drepturile şi obligaţiile contractuale ale pârâtului iniţial au fost preluate, ca efect al externalizării serviciului şi înfiinţării S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREŞTENE S.R.L., de către această din urmă societate, care a dobândit şi calitate procesuală pasivă în cauză.

În baza contractului încheiat reclamanta a furnizat pârâtei diferite cantităţi de apă evaluate de contorul montat de către furnizor, pentru care a emis facturi neachitate de către pârât.

Refuzul pârâtei privind plata facturilor este întemeiat pe contestarea cantităţilor de apă înregistrate ca fiind furnizate de către contor, peste cantitatea maximă stabilită prin actul adiţional nr. x/2009 la contract.

Potrivit art. 11 din contract, stabilirea cantităţii de apă furnizată se face pe baza înregistrărilor contorului de apă montat în căminul de branşament sau în baza criteriilor tehnice privind stabilirea cantităţilor de apă în sistem pauşal, astfel cum sunt stabilite conform normativelor în vigoare, dacă aparatul de măsură nu există sau nu funcţionează.

Raportul de expertiză metrologie, iniţial şi completare, întocmit de expertul A., a concluzionat expertul că nerespectarea instrucţiunilor de montaj poate duce la indicarea eronată a consumului de apă din cauza perturbaţiilor de curgere a apei, expertul recomandând plata consumului de apă în sistem pauşal.

Tribunalul a reţinut că aceste constatări personale ale expertului au caracter obligatoriu pentru judecător la pronunţarea hotărârii.

Or, din probele administrate în cauză instanţa de fond a apreciat că, atâta timp cât apometrele au înregistrat eronat cantităţile de apă, sumele înscrise în facturile emise de reclamantă nu reflectă echivalentul real al volumului de apă livrată şi, în consecinţă, creanţa nu este certă.

În acest context, fără a dezvolta celelalte argumente invocate de reclamantă, în sensul că după înlocuirea contoarelor s-a constatat un consum de apă apropiat de cel înregistrat de contorul iniţial, s-a reţinut că acestea nu pot contrazice o probă ştiinţifică, aşa cum este expertiza metrologie dispusă în cauză.

În final, deşi părţile s-ar situa în cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 11 din contract, instanţa a constatat că reclamanta nu a învestit instanţa de fond cu un capăt de cerere în sensul obligării pârâtei la plata consumului de apă în sistem pauşal.

Faţă de considerentele arătate anterior, instanţa de fond, în temeiul art. 969 C. civ., a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 282 şi următoarele C. proc. civ.

Prin decizia nr. 77/27.09.2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul ca nefondat.

Prin decizia nr. 3218 din 23 octombrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta S.C. Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A. împotriva deciziei nr. 77 din 27 septembrie 2013, pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti, sentinţă pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de recurs a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea societăţii pârâte la plata contravalorii facturilor emise pentru consumul de apă al acesteia, precum şi a penalităţilor aferente acestor facturi, volumul acestui consum fiind contestat de pârâtă, fără a se specifica de către reclamantă faptul că solicită plata consumului astfel cum a fost contorizat sau în sistem pauşal.

Contractul nr. x/2008, care este legea părţilor, stabileşte în mod concret cum se stabileşte cantitatea de apă furnizată în situaţia în care aparatele de măsură nu există sau nu funcţionează, precum şi modul în care pârâta are posibilitatea să conteste facturile.

În mod concret, instanţa, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, avea obligaţia de a stabili care este, în realitate, consumul de apă furnizată de reclamanta-recurentă şi, dacă este cazul, să oblige pârâta la plata acestui consum, reţinând că intimata-pârâtă a achitat o parte din facturile emise.

Procedând în sensul de a respinge acţiunea pe considerentul că nu a fost învestită cu o cerere în care stabilirea consumului de apă se face în sistem pauşal, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei. Pe de altă parte, instanţa nu a lămurit situaţia de fapt, în sensul că în cauză nu s-a stabilit care este consumul de apă furnizat de către recurenta-reclamantă şi nu s-a stabilit dacă pârâta-intimată a achitat în întregime sau nu contravaloarea acestui consum de apă.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi, pe cale de consecinţă, se impune casarea deciziei şi a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca instanţa de apel să stabilească, pe baza probelor administrate, cantitatea de apă consumată de beneficiar şi să oblige, dacă este cazul, pe pârâtă la plata diferenţei de apă de care a beneficiat şi pe care nu a achitat-o pentru perioada dedusă judecăţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.12.2014 sub nr. x/2010*.

În rejudecare instanţa de apel a administrat probele cu înscrisuri şi expertize - completarea raportului de expertiză de specialitate metrologie şi expertiză de specialitate contabilitate, completată în urma admiterii obiecţiunilor formulate de părţi.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în apelul declarat, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, de probele administrate, Curtea a constatat că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

În cauză, după cum reiese din raportul de expertiză metrologică efectuată de expertul A., astfel cum a fost completat ca urmare a admiterii obiecţiunilor reclamantei şi după cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, mijloacele de măsurare pentru consumul de apă - contoarele de apă B., deţinute de către apelanta-reclamantă, nu au fost montate corect, în conformitate cu instrucţiunile de montaj, exploatare şi întreţinere.

Având în vedere constatările expertului metrolog desemnat, Curtea a constatat că, nefiind posibilă determinarea exactă a consumului de apă prin măsurarea lui de către apometrele verificate, indicaţiile acestora fiind eronate din cauza montajului incorect si a folosirii dispozitivului artizanal, ceea ce implică, în mod evident, furnizarea unor înregistrări nereale, consumul de apă furnizată intimatei-parate putând fi determinat decât în sistem pauşal, conform art. 11 lit. b) din contractul încheiat de părţi, întrucât aparatele de măsură nu funcţionează corect.

Sub acest aspect Curtea a mai reţinut, totodată, că şi dacă s-ar fi putut stabili o marjă de eroare pentru consumul indicat de apometre, obligaţia de plată a consumului de apă furnizată intimatei-beneficiar nu ar putea subzista pentru consumul astfel înregistrat - care ar fi, în realitate, estimat; or, după verificarea metrologica a aparatelor pentru măsurare si încadrarea erorilor de măsurare în limitele admise conform normelor de metrologie, aparatul de măsurare funcţionează corect şi se constată doar valoarea înregistrată, fără a mai fi admisă altă ajustare şi depăşirea tolerantelor metrologice prevăzute de normele legale.

În cauză, la solicitarea intimatei, a fost efectuată expertiza contabilă pentru determinarea consumului de apă lunar pentru toţi consumatorii din localitatea Floreşti, în sistem pauşal, pentru perioada 1 iunie 2009 - 30 martie 2010 pentru care apelanta solicită plata serviciilor furnizate, precum şi pentru verificarea plăţilor efectuate de intimată şi stabilirea eventualului debit rămas în sarcina acesteia.

Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit anexei nr. 1 la contract, părţile au stabilit cantităţile de livrare lunara de 60.000 m.c. apă potabilă pentru Floreşti şi 10.000 m.c. apă potabilă pentru Călineşti, în total 70.000 m.c./lună.

Prin Ordinul nr. 29/N din 23 decembrie 1993 al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului - Departamentul pentru Administraţie Publică Locală - a fost aprobat Normativul-cadru privind contorizarea apei şi a energiei termice la populaţie, instituţii publice şi agenţi economici.

Conform art. 3.3.1. - Determinarea consumurilor de apă - (1) stabilirea consumurilor de apă pe consumatori se face în regim pauşal, diferenţiat, ţinând seama de baremurile orientative cuprinse în anexa nr. 1 şi de mărimea coeficienţilor de corecţie.

În funcţie de aceste baremuri orientative, pe categorii de consumatori, expertul contabil desemnat C. a stabilit iniţial un consum lunar de apă pentru toţi consumatorii din localitatea Floreşti, în sistem pauşal, pentru perioada menţionată în cererea de chemare în judecată, conform datelor rezultate din contractele de furnizare a apei încheiate de pârâtă, de 683.425,66 m3/lună.

Ulterior formulării de obiecţiuni, expertul a completat raportul, precizând că potrivit dispoziţiilor generale din Normativul-cadru privind contorizarea apei şi a energiei termice la populaţie, instituţii publice şi agenţi economici, până la o generalizare a contorizării, calculul în sistem pauşal al consumului de apă se face tuturor persoanelor fizice şi juridice care sunt racordate la sistemele centralizate de distribuţie, indiferent dacă au sau nu contract de distribuţie a apei, concluzii care vor fi reţinute şi de instanţa de apel, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 1.1 şi 1.3 din anexa 1 a ordinului mai înainte indicat.

Astfel, expertul a stabilit un consum de 735.385,66 m3/lună, consum determinat prin maximizarea consumului de apă rece, respectiv 73.538,57 m3/lună, iar ca urmare a intrării în posesia adresei nr. x/23.09.2016, emisă de către Primăria comunei Floreşti, expertul a actualizat calculele, considerând că, potrivit adresei, se modifică încadrarea persoanelor cu care pârâta are încheiate contracte de furnizare a apei.

În raport de consumul calculat de expertul desemnat de instanţă, Curtea a constatat că intimata-pârâtă a plătit lunar sumele datorate pentru consumul de apă în sistem pauşal, executându-şi obligaţia contractuală asumată faţă de apelantă.

Astfel, Curtea a reţinut constatările experţilor contabili în sensul că intimata-pârâtă a înregistrat în contabilitate cele 11 facturi aferente perioadei iunie 2009 - martie 2010 pentru cantitatea totală de 2.229.107 m3 de apă, achitând suma de 529.203,41 RON, respectiv la fiecare factură emisă de apelanta-furnizor a fost achitată doar contravaloarea celor 70.000 m3 de apă, conform actului adiţional la contractul încheiat de părţi. În consecinţă, instanţa de apel a înlăturat ca neîntemeiate susţinerile apelantei referitoare la lipsa plăţii, chiar parţiale, a facturilor, cât timp experţii contabili au constatat plata sumei totale mai înainte menţionate, ordinele de plată fiind depuse la dosarul instanţei de fond.

Susţinerile apelantei în sensul că intimata îi datorează plata restului valorii facturate în această perioadă, întrucât a înregistrat în contabilitate toate facturile emise de furnizor, pe care nu le-a refuzat la plată în conformitate cu clauzele contractuale, vor fi înlăturate de Curte ca neîntemeiate, deoarece intimata a sesizat apelanta, pe parcursul relaţiilor contractuale, cu privire la cantităţile de apă pentru care au fost emise facturile, comunicându-i că nu sunt reale cantităţile de apă potabilă facturate, cu menţiunea că urmează să plătească numai parţial sumele din aceste facturi, pentru cantitatea de 70.000 m3, conform contractului; intimata a solicitat, de asemenea, apelantei, verificarea aparatelor de măsurat, astfel după cum reiese din adresele trimise acesteia. Totodată reprezentanţii intimatei au înştiinţat despre neregulile sesizate în facturarea consumului de apă şi alte instituţii cu atribuţii de reglementare în serviciile de utilităţi publice.

Or, Curtea a reţinut că, potrivit art. 21 din contract, intimata avea posibilitatea şi dreptul de a formula reclamaţii şi ulterior plăţii facturilor, părţile neconvenind o sancţiune în situaţia nerespectării termenului de 10 zile de la data primirii facturii de către beneficiar pentru exprimarea refuzului plăţii, adresele comunicate apelantei constituind refuzul parţial de plată a facturilor, în termenii contractuali; totodată instanţa de apel reţine că plata unor cantităţi de apă nefurnizate este lipsită de temei legal sau contractual, neputând atrage obligaţia intimatei de plată a volumului de apă nelivrat.

În ceea ce priveşte extrasul de cont din data de 9.04.2013, precum şi înregistrarea tuturor facturilor în contabilitatea intimatei, Curtea a reţinut că nu constituie dovada recunoaşterii, de către intimată, a debitului pretins.

Astfel, recunoaşterea datoriei trebuie să fie expresă, inechivocă, neafectată de nicio condiţie sau rezervă din partea autorului ei; or, în speţă, refuzul parţial de plată al intimatei pentru cantitatea de apă care depăşeşte 70.000 m3/lună este evident şi explicit.

Comunicarea extrasului de cont constituie o obligaţie fiscală, conform dispoziţiilor pct. 28 din Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul nr. 2861/2009 al Ministerului Finanţelor Publice, iar, potrivit constatărilor experţilor contabili, la data de 31.01.2013 valoarea neplătită pentru fiecare factură a fost stornată de intimată din contul de cheltuieli 610 şi a fost trecută la cheltuieli cu provizioane pentru litigiu.

Împrejurarea că intimata a înregistrat în contabilitate cheltuieli deductibile cu valoarea totală a facturilor primite de la apelantă nu este, de asemenea, de natură a atrage obligaţia de plată integrală a sumelor facturate din perspectiva contractuală, ci poate avea doar consecinţe fiscale pentru intimată.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 125 din 02.02.2017 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., împotriva sentinţei nr. 399 din 22.11.2012, pronunţată de Tribunalul Prahova, a obligat apelanta la plata sumei de 750 RON cheltuieli de judecată către intimată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a soluţiei recurată, cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 8.4 din Contractul încheiat între părţi, beneficiarul având dreptul să conteste facturile când constată diferenţe între consumul facturat şi cel realizat.

Conform art. 15 din contract, beneficiarul este obligat să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului prestat în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.

Recurenta-reclamantă apreciază că înscrierea în contabilitate a facturilor cu întreaga sumă, precum şi plata parţială a acestora echivalează cu o recunoaştere tacită a debitului.

Se reproşează instanţei de apel că instanţa de apel a schimbat înţelesul şi natura actului juridic dedus judecăţii, în condiţiile în care a trecut peste înţelegerea părţilor care a stabilit procedura şi termenul de contestare a facturilor.

În condiţiile în care pârâta nu a refuzat expres facturile emise de reclamantă, nu le-a contestat şi le-a înscris în contabilitate, soluţia adoptată de instanţă în rejudecarea apelului nu este corectă.

În rejudecare, arată recurenta au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că marja de eroare la măsurarea dispozitivului montat de o manieră care a determinat expertul metrolog să nu recomande luarea în considerare a înregistrărilor aparatului de măsură este de plus/minus 5%, ceea ce confirmă pretenţia reclamantei.

O altă critică adusă instanţei de apel se referă la considerentele contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanţa de apel, în rejudecare, a înlăturat fără temei legal recunoaşterea expresă a sumei facturate făcută de pârâtă prin extrasul de cont, deşi reţine că societatea în 31.01.2013 a stornat în parte fiecare din facturile emise în perioada 2009-2010 când au luat naştere pretenţiile deduse judecăţii.

Se reproşează instanţei de apel, de asemenea, că a aplicat trunchiat dispoziţiile privind efectele recunoaşterii datoriei, limitând aplicarea acestora numai din perspectiva consecinţelor de ordin fiscal.

Analizând sentinţa recurată sub aspectul criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte, recurgând la dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează să procedeze la analizarea acestor critici în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Criticile recurenţilor se încadrează în prima ipoteză a textului de lege evocat, considerând că hotărârea atacată nu respectă dispoziţiile contractuale care reprezintă legea părţilor, respectiv contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 5685/2008.

Înalta Curte constată că decizia pronunţată de către instanţa de apel este pronunţată cu luarea în considerare a dispoziţiilor contractuale, respectiv art. 11 capitolul V din contract, precum şi a normelor legale incidente, respectiv Ordinul nr. 29/N din 23 decembrie 1993 al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului Departamentul pentru Administraţie Publică Locală.

Astfel, cu ocazia rejudecării, conform dispoziţiilor cu caracter obligatoriu ale instanţei de casare, au fost completate probele administrate în cauză, pe baza cărora instanţa de apel a constatat că pârâta a plătit lunar sumele datorate pentru consumul de apă în sistem pauşal, executându-şi obligaţia contractuală asumată faţă de reclamantă.

Susţinerile reclamantei în ceea ce priveşte plata restului valorii facturate au fost înlăturate, având în vedere faptul că ulterior plăţii facturilor pârâta a formulat reclamaţii în ceea ce priveşte cantităţile de apă pentru care au fost emise facturile, solicitând şi verificarea aparatelor de măsurat, drept prevăzut de art. 21 din contract.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentă în raport de greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte constată că acestea se referă la probele administrate în cauză şi la situaţia de fapt stabilită de către instanţele devolutive, aspecte care nu pot face obiect de analiză în această etapă procesuală.

Critica privind existenţa considerentelor străine de natura pricinii este nefondată.

Astfel cum s-a arătat anterior, Înalta Curte a valorificat dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi a reţinut că aspectele legate de recunoaşterea datoriei pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susţinut că extrasul de cont din 09.04.2013, precum şi înregistrarea tuturor facturilor în contabilitatea pârâtei, constituie dovada recunoaşterii debitului pretins.

Este de observat că pe parcursul relaţiilor contractuale, pârâta a sesizat reclamanta cu privire la faptul că nu sunt reale cantităţile de apă potabilă facturate, cu menţiunea că urmează să se plătească numai parţial sumele din aceste facturi, pentru cantitatea de 70.000 m3.

În aceste condiţii, se constată că nu se poate reţine recunoaşterea expresă a datoriei, refuzul de plată al pârâtei fiind evident.

Considerentele instanţei de apel sunt legale şi temeinice, în sensul că, comunicarea extrasului de cont şi înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor deductibile cu valoarea totală a facturilor primite, constituie obligaţii fiscale şi nu atrag obligaţia de plată integrală a sumelor facturate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A. împotriva deciziei nr. 125 din 02 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.