Jurisdictional conflict over labor appeals: Effect of suspended judicial administration orders on initial panel competence and the principle of competence at seisin

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 04 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să plătească reclamantelor salariile de încadrare şi celelalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008), începând cu 09 aprilie 2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01 decembrie 2015 şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv, obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţite şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acestor drepturi salariale.

Prin sentinţa nr. 980 din 05 iunie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins capetele de acţiune vizând plata drepturilor salariale şi repararea prejudiciului rezultat din neacordarea drepturilor salariale pretinse, formulate împotriva P.C.A.B., M.F.P. şi P.Î.C.C.J. ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acţiunea în privinţa pretenţiilor formulate pentru perioada anterioară datei de 29 noiembrie 2015 ca fiind prescrisă, a admis în parte acţiunea formulată de părţile reclamante în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească părţilor reclamante diferenţele salariale dintre sumele efectiv încasate cu titlu de drepturi salariale de către aceştia şi cele calculate potrivit unei valori de referinţă sectorială de 440,16 începând cu 29.11.2015 şi respectiv de 484,18 RON începând cu 01.12.2015, sumele datorate urmând a fi actualizate cu rata inflaţiei şi însoţite de penalităţile legale de întârziere aferente, începând cu scadenţa fiecărui drept salarial şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamante.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 24 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 27 A III, care, prin încheierea din 11 octombrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cererii de apel formulată de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare a suspendării executării Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că pricina dedusă judecăţii are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluţionare în primă instanţă este de competenţa completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, instanţa a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.

S-a reţinut, în esenţă, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de completuri specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile completuri specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate.

Instanţa a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.

Întrucât sentinţa menţionată este executorie, completul iniţial învestit cu soluţionarea apelului formulat de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a ridicat problema efectelor acesteia în prezenta cauză, considerând că principalul efect al suspendării îl constituie faptul că dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

S-a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, judecătorii trebuie să îşi verifice competenţa, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere, astfel încât, judecătorii învestiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel prevăzut expres de legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ.

Totodată, Curtea subliniază că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, reiese că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completurilor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completurilor specializate în cadrul unei secţii, cu o componentă deja stabilită de colegiu, or, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înfiinţate prin aceste hotărâri de colegiu în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aşadar, dat fiind faptul că, prin hotărârile contestate, anumiţi judecători au fost trecuţi (şi) în secţia I Civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă, respectivele completuri sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

Prin urmare, ca o consecinţă a suspendării judecătoreşti mai sus expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menţionate.

Aşadar, în opinia primei instanţe, apare ca fiind logică împrejurarea că, de vreme ce, în prezent, completurilor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu.

Pentru considerentele mai sus redate, Curtea a admis excepţia de necompetenţă funcţională invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea completurilor specializate ale secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019 pronunţată în acelaşi dosar, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă funcţională invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru emiterea unui regulator de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a analizat problema efectelor sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 prin care a fost suspendată executarea articolului II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, în prezenta cauză, apreciind că, suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, actele administrative menţionate mai sus, deşi suspendate, bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial învestit anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

În ipoteza în care instanţa legal învestită iniţial ar trebui să se dezînvestească, în speţa de faţă, ca urmare a suspendării efectelor unor acte administrative, aceasta ar însemna o revenire asupra efectelor unui fapt trecut, actul de învestire a instanţei, chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârşite anterior nu ar fi desfiinţate prin efectul noii situaţii juridice, ci, menţinute.

S-a mai reţinut şi incidenţa art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit căruia, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, iar, în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

În cauza pendinte, completul iniţial învestit a procedat la o asemenea verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind, astfel, acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Pe cale de consecinţă, instanţa de conflict apreciază că, în cauza de faţă, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, sens în care a admis necompetenţa funcţională invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit, dispunând, totodată, suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competenţa materială procesuală şi funcţională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, şi poate fi analizată de instanţa de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) şi art. 131 C. proc. civ.

În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată îşi verifică competenţa la primirea dosarului repartizat aleatoriu.

Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. şi constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată de dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei.

În cauza de faţă, completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe şi nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 24 iulie 2019 şi repartizată aleatoriu completului LM 27A III, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.

Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunţată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 27A III au fost suspendate, şi nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 nu îşi produce efectele şi pentru trecut.

În ceea ce priveşte argumentul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înfiinţate au fost blocate de la repartizare, Curtea reţine că acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 şi 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie şi nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia preşedintelui de secţie, iar competenţa completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă complet LM 27A III, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit, respectiv, completul de apel LM 27A III.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2020.