Negative jurisdictional conflict resolved: Baia Mare Court retains abusive bank-clause case; Bucharest declination rejected

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Judecătoriei Baia Mare, reclamanţii A., B. au solicitat în contradictoriu cu intimata C. S.A. PRIN AGENŢIA BAIA MARE:

1.să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze contractuale din contractul de credit nr. x/23.01.2008 încheiat între părţi cu consecinţa sancţionării acestora cu nulitatea absolută şi a înlăturării lor din cuprinsul contractului de credit:

- art. 1.3. pagina 1 din contract: comisionul de acordare a creditului în valoare de 1.148,8 CHF;

- art. 5.1. pagina 3 din contract: exclusiv în privinţa posibilităţii băncii de a modifica dobânda în funcţie de marja aplicată unilateral de către aceasta;

2.să se constate nulitatea absolută a actului adiţional nr. x/17.04.2009 prin care pârâta modifică unilateral contractul prin impunerea a doua puncte procentuale, constând în marja băncii la dobânda menţionată în contractul de credit nr. x din 23.01.2008, la punctul 1.2. exonerând pe reclamanţi în viitor de la plata dobânzii astfel majorate;

3.să se dispună obligarea pârâtei la restituirea comisionului de acordare a creditului în valoare de 1.148,8 CHF (în RON) cu dobânda legală de la data perceperii şi până la restituirea efectivă;

4.obligarea pârâtei la restituirea contravalorii celor două puncte procentuale încasate prin perceperea unei dobânzi majorate începând cu data de 21.05.2009 şi până la data înlăturării acestei majorări, cu dobânda legală de la data perceperii şi până la restituirea efectivă;

5.stabiliarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;

6.denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;

Prin întâmpinarea formulată pârâta S.C. C. S.A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare în soluţionarea prezentei cauze solicitând declinarea prezentului dosar la Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

La termenul de judecată din data de 14.03.2016, Judecătoria Baia Mare a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare invocată de pârâtă prin întâmpinare şi apoi a respins-o, având în vedere dispoziţiile noului C. proc. civ.

Ulterior acestui moment, instanţa a încuviinţat şi a administrat probe în cauză şi la termenul din data de 14.11.2016 a rămas în pronunţare pe fondul cauzei.

La data de 29.11.2016, a repus pe rol cauza pentru a se discuta excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 453 din 16.01.2017, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând, în esenţă, că potrivit art. 8.2 din Contractul de credit încheiat între reclamantă şi pârâtă, părţile, de comun acord, au înţeles să aleagă ca şi instanţă competentă teritorial pentru soluţionarea diferendelor privitoare la contract, instanţa de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că, în raport cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei a rămas câştigată de Judecătoria Baia Mare, instanţa nemaiputând-o pune în discuţie ulterior, chiar dacă ar fi constatat că a greşit atunci când a respins-o, întrucât încheierea are caracter interlocutoriu.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2275 din 29.03.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anulare clauze abuzive privind pe reclamanţii A., B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Baia Mare competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă.

În cazul încălcării normelor de competenţă teritorială, în afară de cea exclusivă, excepţia de necompetenţă de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

În speţă, în faţa primei instanţe sesizate (Judecătoria Baia Mare) pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie care a fost analizată de către instanţă, iar prin încheierea de şedinţă din data de 14.03.2016 a fost respinsă, avându-se în vedere dispoziţiile noului C. proc. civ.

Urmare a soluţionării excepţiei teritoriale, Judecătoria Baia Mare a rămas competentă să judece litigiul, aceasta neavând dreptul să mai pună în discuţie ulterior excepţia necompetenţei sale teritoriale, chiar dacă ar fi constatat că a greşit atunci când a respins-o, întrucât încheierea are caracter interlocutoriu.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ.:

"La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În consecinţă, în urma soluţionării excepţiei de necompetenţă teritorială la data de 14 martie 2016 şi a constatării că Judecătoria Baia Mare este competentă teritorial să judece cauza, această instanţă era obligată să soluţioneze litigiul cu care a fost învestită.

Aşa fiind, faţă considerentele expuse, în raport şi cu prevederile art. 131 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2017.