Territorial jurisdiction for exequatur of foreign judgment: jurisdiction lies with court of respondent’s seat, not Bucharest as residual forum.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 24 august 2016 sub număr de dosar x/2016, petentul A., în contradictoriu cu Primăria Tg. Mureş - Serviciul de Stare Civilă, a solicitat instanţei recunoaşterea în România a efectelor juridice a sentinţei nr. 6. P.III.22.2869/2015/10 din data de 19.11.2015 dată de Judecătoria sectorului II şi III Budapesta cu consecinţa efectuării cuvenitelor menţiuni în actele de stare civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1152/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Mureş, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, incidenţa prevederilor art. 1098 alin. (2) C. proc. civ. (actualul art. 1099 alin. (2) C. proc. civ.), motivat de faptul că, deşi instanţa a solicitat lămuriri petentului cu privire la persoana sau instituţia care ar fi refuzat o astfel de recunoaştere şi care să aibă domiciliul sau sediul în circumscripţia Tribunalului Mureş, nu au fost aduse nici un fel de astfel de lămuriri, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu a reieşit că ar exista un astfel de refuz care să atragă competenţa teritorială a Tribunalului Mureş.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care dau în competenţa teritorială a Tribunalului Bucureşti cererile de exequatur în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1) al acestui text de lege, excepţia fiind de strictă interpretare şi aplicare.

S-a constatat că Primăria Tg. Mureş - Serviciul de Stare Civilă este indicată ca pârâtă în cererea de exequatur, astfel că prin ipoteza cadrului procesual fixat de reclamant în baza principiului disponibilităţii părţilor, aceasta este cea care se opune recunoaşterii hotărârii străine.

S-a mai arătat că Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, nu stabileşte reguli de competenţă internă a instanţelor de pe teritoriul unui stat membru, astfel încât, odată atrasă competenţa internaţională a instanţelor române de soluţionare a cererii de exequatur în baza regulamentului, competenţa teritorială a acestora se stabileşte după normele dreptului intern, respectiv dispoziţiile art. 1099 din C. proc. civ. din 2010 republicat, care constituie dreptul comun în materie.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 2 din 5 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mureş competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin acţiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Tg. Mureş - Serviciul de Stare Civilă, a solicitat instanţei recunoaşterea în România a efectelor juridice a sentinţei nr. 6. P.III.22.2869/2015/10 din data de 19.11.2015 dată de Judecătoria sectorului II şi III Budapesta cu consecinţa efectuării cuvenitelor menţiuni în actele de stare civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (24 august 2016), cererea de recunoaştere a unei hotărâri străine este de competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Conform art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Este de necontestat că Primăria Tg. Mureş - Serviciul de Stare Civilă este indicată ca pârâtă în cererea de exequatur.

Prin urmare, prin prisma cadrului procesual stabilit de reclamant, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, este evident că aceasta este instituţia care refuză recunoaşterea hotrârii străine.

Împrejurarea dacă această instituţie refuză recunoaşterea hotărârii străine, vizează calitatea procesuală pasivă a pârâtei indicate de către reclamant şi nu poate determina incidenţa prevederilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., cum în mod greşit a apreciat Tribuanul Mureş, întrucât excepţia necompetenţei este prioritară oricărei excepţii procesuale de fond, deci şi excepţiei lipsei calităţii procesuale.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ. incidente în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de exequatur aparţine Tribunalului Mureş, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei (indicate de reclamant) care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2017.