Appeal against revision ruling on perdured State compensation claim held inadmissible for lack of statutory remedy.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the claimant against Civil Decision No. 93 of 21 February 2017 of the Bucharest Court of Appeal, Third Civil Section and for Minors and Family Cases, which had rejected the claimant’s revision request as inadmissible; the underlying dispute concerned a claim against the Romanian State through the Ministry of Public Finance, after the Court of Appeal had earlier annulled the claimant’s original appeal. The Court upheld its own motion exception of inadmissibility, ruling that the decision under attack was final and irrevocable under Article 377(2)(5) of the Civil Procedure Code, since it resolved a revision of an earlier irrevocable decision annulling the appeal, and thus did not fall within the categories of judgments appealable under Article 299(1) C. proc. civ.; it applied the principle of legality of remedies, Article 328(1) C. proc. civ. (the revision decision is subject only to the remedies available for the revised judgment) and the requirements of Article 6 ECHR. The decision was declared irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 328 alin. (1) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 299 C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against revision ruling on perdured State compensation claim held inadmissible for lack of statutory remedy: Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 877/10.11.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 688/17.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva deciziei civile nr. 877/10.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, A. a formulat cerere de revizuire, iar prin decizia civilă nr. 93 din 21 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de revizuire.
La data de 20 martie 2017, împotriva deciziei civile nr. 93 din 21 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2017, A. a declarat recurs în interesul legii, recalificat la termenul din 14 iunie 2017, ca fiind recurs.
Intimatul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE nu a formulat întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 137 şi art. 299 cu referire la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerente care succed:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speţă, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, este decizia civilă nr. 877/10.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în recurs, prin urmare irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., deci nesusceptibilă de recurs în raport cu prevederile art. 299 C. proc. civ., potrivit cărora:
"sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel".
Astfel, decizia civilă nr. 93 din 21.02.2017pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectului recursului de faţă, este o hotărâre irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. care nu se încadrează între hotărârile menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce pot fi atacate cu recurs.
Ca urmare, întrucât decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, în raport cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de A. este inadmisibil având în vedere dispoziţiile art. 328 alin. (1) şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 93 din 21 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2017.