Inadmissible appeal against judicial fee waiver denial: non-appealable procedural order and legality of appeal routes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 17 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a facilităţilor pentru plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor Bucureşti, în cauza având ca obiect recursul formulat de recurenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor Bucureşti împotriva încheierii din data de 07.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. Bucureşti- prin administrator judiciar B. S.P.R.L. Bucureşti.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor Bucureşti, la data de 29 noiembrie 2016, de altfel, o cerere de recurs nulă, cu formulări ajuridice.

La termenul de judecată din 26 ianuarie 2017, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 211 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997.

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia de inadmisibilitate a recursului, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale, căci, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel. Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.

Deopotrivă, prevederile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri irevocabile: 5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.", iar, potrivit art. 211 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, "Asupra cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru, instanţa se pronunţă fără citare, prin încheiere motivată dată în Camera de Consiliu. Încheierea se comunică solicitantului şi părţii adverse, dacă este cazul", "Împotriva încheierii cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii" (alin. (3).

Prin urmare, împotriva dispoziţiei unei instanţe de judecată, prin care s-a stabilit asupra cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru, dispoziţie care a fost dispusă printr-o simplă încheiere, singura cale legală de atac este aceea a reexaminării, în condiţiile şi în termenul prevăzute de art. 211 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare; această prevedere legală este raţională şi în concordanţă cu principiul puterii de lucru judecat, prevăzut în art. 166 C. proc. civ.

Or, în speţă, recurenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor Bucureşti a declarat recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de acordare a facilităţilor pentru plata taxei judiciare de timbru, încheiere care nu se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, dat fiind caracterul irevocabil al acesteia, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 211 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Aşa fiind, dezlegările instanţei cu privire la cererea de acordare facilităţi au intrat în puterea lucrului judecat, împrejurare faţă de care ele nu mai pot forma obiectul examenului de legalitate în calea de atac extraordinară a recursului, deoarece, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să nu se recunoască şi să se încalce dispoziţiile art. 211 din Legea nr. 146/1997, ceea ce este inadmisibil.

În atari condiţii, încheierea Curţii de Apel Bucureşti nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reţine inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurentă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea recursului de faţă şi, în aceste condiţii, decizia nu mai este susceptibilă de a fi atacată separat cu nici o cale de atac, încalcă principiul legalităţii căii de atac, în raport de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, exerciţiul căilor de atac fiind pus la dispoziţia părţilor, în limitele şi condiţiile legii. În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR BUCUREŞTI împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din 17 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2017.