Annulment petition inadmissible against non-appealable filter decision upholding rejection of land sale-purchase agreement validation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petition for annulment filed by the plaintiff, thereby upholding the prior lower court rulings that rejected his claim to validate a 2011 sale-purchase agreement for an 850-square-meter plot of land. The dispute originated from the plaintiff's attempt to enforce a promise of sale, which was consistently deemed unfounded by the first-instance court and the appellate tribunal, while subsequent appeals were ruled inadmissible because the challenged appellate decision was already final under Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure. The decisive legal basis for this final dismissal is the principle of the legality of remedies (Article 457 of the Code of Civil Procedure), in conjunction with Article 493(5) of the same code, which stipulates that decisions rendered by the complete panel of judges filtering appeals are not subject to any further appeal; consequently, the plaintiff’s attempt to use the extraordinary remedy of annulment against a non-appealable filter decision was legally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 1279 C. civ, art. 207 C. pen, art. 503 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Annulment petition inadmissible against non-appealable filter decision upholding rejection of land sale-purchase agreement validation: The dispute originated from the plaintiff's attempt to enforce a promise of sale, which was consistently deemed unfounded by the first-instance court and the appellate tribunal, while subsequent appeals were ruled inadmissible because the challenged appellate decision was already final under Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure. The decisive legal basis for this final dismissal is the principle of the legality of remedies (Article 457 of the Code of Civil Procedure), in conjunction with Article 493(5) of the same code, which stipulates that decisions rendered by the complete panel of judges filtering appeals are not subject to any further appeal; consequently, the plaintiff’s attempt to use the extraordinary remedy of annulment against a non-appealable filter decision was legally impermissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrinciple of legality of appeals invoked to justify the inadmissibility of the objection against a decision that is not subject to any appeal.
Provision establishing that decisions issued by the filtering panel are not subject to any appeal, which renders the current objection inadmissible.
Full text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 354 din 19 mai 2015, Judecătoria Luduş a respins ca nefondată cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând validarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la data de 10 ianuarie 2011, având ca obiect terenul în suprafaţă de 850 mp., situat în comuna Cuci, judeţul Mureş.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 673/2015 din 03 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Civilă.
Recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei decizii a fost respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin decizia nr. 174/R din 20 aprilie 2016.
Prin decizia nr. 1909 din 10 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva sus-menţionatei decizii.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate tot în recurs, iar hotărârea atacată are, în raport cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., caracter definitiv de la pronunţare.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând rejudecarea cauzei.
În motivare, a arătat că, raportat la durata soluţionării cauzei şi la obligarea la plata taxelor judiciare de timbru, apreciază că toate instanţele au încălcat legea civilă în materie, respectiv dispoziţiile art. 1279 C. civ., cu referire la validarea promisiunii de vânzare-cumpărare.
A arătat contestatorul că toate măsurile dispuse de instanţă sunt nule, ca urmare a săvârşirii faptelor prevăzute de art. 270, 269 şi 244 C. pen.
De asemenea, a invocat art. 207 C. pen., subliniind că a fost constrâns să plătească taxe judiciare de timbru în faţa a trei instanţe, pentru soluţionarea aceleiaşi cauze, dar şi abuzul de drept, buna credinţă, dreptul la viaţă şi sănătate, şi dreptul la proprietate, cu referire la valoarea sumei achitate şi a precizat că solicită, în regim de urgenţă, angajarea răspunderii persoanelor vinovate.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.
La data de 10.02.2017, intimatul a depus întâmpinare.
Analizând actele dosarului şi decizia atacată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.
În speţă, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1909 din 10 noiembrie 2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constituită în completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 174/R din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.
Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Prin urmare, decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1909 din 10 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2017.