Admissibility of exceptional appeal against revision dismissal for inconsistent judgments and calculation of revision deadline

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 180/2016 din 20 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 965 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F. şi G..

La data de 09 ianuarie 2017, reclamantele au formulat cerere de revizuire împotriva sus-menţionatei decizii.

Cererea de revizuire a fost întemeiată iniţial pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 5, 7 şi 8 C. proc. civ. şi, ulterior, precizată, în sensul că temeiul cererii de revizuire îl reprezintă art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 653 din 06 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că, în speţă, prin cererea de revizuire formulată şi întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se atacă o decizie care a fost pronunţată la data de 20 aprilie 2016, invocându-se contrarietatea acesteia, în raport cu decizia nr. 965 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă.

Înalta Curte a evocat dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (…) pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri" şi a reţinut că, în speţă, termenul de revizuire, calculat conform dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 20 mai 2016; aşadar, revizuirea formulată la data de 09 ianuarie 2017, dată înscrisă în rezoluţia de primire a cererii, este tardivă.

Aşa fiind, notând că în cauză nu s-a susţinut că părţile au fost împiedicate printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 103 alin. (1) rap. la art. 326 alin. (1) C. proc. civ. şi a respins ca tardivă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, B. şi A., prin reprezentant H., au formulat contestaţie în anulare.

În motivare, au arătat că excepţia tardivităţii a fost invocată în faţa Curţii de Apel Craiova prin întâmpinare, care a fost depusă cu depăşirea termenului legal, dar şi că instanţa de revizuire a aplicat art. 322 C. proc. civ., fără a avea în vedere că acesta este neconstituţional.

Totodată, au arătat că, în speţă, tardivitatea nu poate fi apreciată doar prin raportare la dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care vizează doar recursurile soluţionate pe fond, ci corelat cu punctul 5, care are în vedere momentul luării la cunoştinţă.

În acest context, au susţinut că invocarea art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. se impunea, întrucât cele două texte de lege se completează reciproc.

În opinia contestatoarelor, pct. 5 al art. 322 C. proc. civ. relevă doar momentul modificării hotărârii anterioare, respectiv redactarea deciziei, când raportarea se face la momentul luării la cunoştinţă, iar nu la momentul pronunţării, când nu se născuse situaţia hotărârilor potrivnice, în timp ce punctul 7 al aceluiaşi articol evidenţiază motivul revizuirii - hotărârile potrivnice -, situaţie intervenită ulterior pronunţării, la momentul redactării deciziei.

Contestatoarele au evocat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO, dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, garantate de art. 24 şi 21 din Constituţia României, dar şi art. 22, 103, 322 şi 324 C. proc. civ. şi au subliniat că, raportat la situaţia hotărârilor potrivnice, intervenită întâmplător, după pronunţarea deciziei, dar înainte de redactarea acesteia, în speţă sunt incidente atât dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât şi dispoziţiile punctului 5 al aceluiaşi articol.

În continuare, au reiterat istoricul litigiului şi au susţinut că se impune invocarea neconstituţionalităţii art. 322 C. proc. civ., subliniind totodată că, nepunând în balanţă necesitatea finalizării speţei, faţă de invocarea birocratică a unei excepţii nelegale, instanţa de revizuire a anulat ultima şansă de a repune pe rol procesul.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

C. proc. civ. reglementează o contestaţie în anulare obişnuită, de drept comun şi o contestaţie în anulare specială.

Astfel, conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 318 C. proc. civ., vizează ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi cea în care instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Având în vedere că autoarele căii de atac nu au indicat prin cerere ipoteza legală pe care o invocă, trebuie subliniat că, aşa cum rezultă din textul legal sus-menţionat, pe calea contestaţiei în anulare speciale se pot desfiinţa doar hotărârile irevocabile pronunţate în recurs.

Cum, în speţă, decizia atacată este pronunţată în calea de atac a revizuirii, împotriva acesteia poate fi exercitată doar contestaţia în anulare de drept comun, reglementată de art. 317 C. proc. civ.

Însă, în speţă, contestatoarele nu au invocat nicio critică care să poată fi încadrată în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 317 C. proc. civ. sus-menţionat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele B. şi A., prin reprezentant H., împotriva deciziei nr. 653 din 06 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2017.