Leaning on joint venture clause leonine status and cost reimbursement mechanics

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2391 din 30.09.2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată principală formulată de către S.C. A. S.A., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată. A fost admisă, în parte, cererea reconvenţională formulată în dosarul x/2012 de către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de către reclamanta-pârâta S.C. A. S.A. în dosarul x/2012 şi admisă, în parte, cererea de chemare în judecată precizată, formulată în dosarul conexat x/2014

A fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. la plata către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a sumei de 1.619.923,25 RON, reprezentând profit neachitat pentru perioada 01.07.2009 - 31.12.2012, a sumei de 893.451,59 RON, reprezentând cheltuieli scadente, neachitate, efectuate în cadrul executării contractului de către pârâta-reclamantă, a sumei de 174.315,27 RON, reprezentând penalităţi calculate conform dobânzii legale, raportat la sumele datorate cu titlu de profit neachitat şi cheltuieli nedecontate şi a sumei de 58.505,24 RON, reprezentând actualizare, raportat la indicele inflaţiei, a sumelor datorate de reclamanta-pârâtă, cu titlu de profit neachitat şi cheltuieli scadente nedecontate. Totodată, a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.421,58 de RON.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Între părţi s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x/17.06.2008. Obiectul contractului constă în asocierea în participaţiune cu scopul comun de a obţine câştiguri de pe urma activităţii desfăşurate. Asociatul prim a pus în asociere dreptul pentru B., asociatul secund, de a desfăşura activităţile de asigurare a condiţiilor sanitare pe domeniul public şi privat: curăţarea străzilor, drumurilor şi aleilor; îndepărtarea zăpezii şi preîntâmpinarea formării poleiului şi a gheţii în zona Pipera în oraşul Voluntari, reprezentând 40 % din totalul activităţii prestate de aceasta. La articolul 8.1 din contract se arăta că împărţirea rezultatelor financiare urma să se facă după următorul criteriu: 60 % pentru asociatul prim, reclamanta-pârâtă, şi 40% pentru asociatul secund, pârâta-reclamantă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta-pârâtă a solicitat să fie reziliat contractul încheiat de către părţi motivat de faptul că, în urma derulării acestuia, asocierea a produs pierdere financiar-contabilă. De asemenea, a cerut restituirea sumelor achitate cu titlu de avans profit în asociere, întrucât aceste sume nu se cuveneau achitate.

Rezilierea reprezintă desfiinţarea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă, la cererea uneia dintre părţi, ca urmare a faptului că cealaltă parte nu şi-a executat în mod culpabil obligaţiile contractuale. Din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de către reclamanta-pârâtă, nu reiese care sunt obligaţiile contractuale pe care pârâta-reclamantă nu le-a executat în mod culpabil, care ar justifica rezilierea contractului.

Atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta-pârâtă a susţinut că asocierea în participaţiune nu a avut profit, motiv pentru care, în calitatea sa de asociat prim, nu avea cum să distribuie profitul asocierii.

Potrivit art. 7.1 din contractul părţilor, evidenţa contabilă a asocierii în participaţiune va fi ţinută centralizat şi distinct de unul dintre asociaţi, respectiv de societatea comercială A., această contabilitate fiind ţinută autonom de propria activitate.

Din ambele expertize contabile dispuse în cauză, a rezultat că asocierea în participaţiune a avut profit. Mai mult, ambele expertize au determinat faptul că reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., cea care deţinea evidenţa contabilă, nu a respectat normele legale cu privire la înregistrarea în contabilitatea asocierii a veniturilor prestate corespunzătoare perioadei de efectuare a cheltuielilor în scopul obţinerii acestor venituri, rezultatul financiar lunar si anual al asocierii fiind denaturat. Impactul financiar şi economic al nerespectării reglementărilor contabile a fost că în evidenţele contabile ale societăţii A. S.A., asociatul prim care avea obligaţia ţinerii evidenţei asocierii, apare înregistrată o pierdere.

Tribunalul a reţinut concluziile celei de-a doua expertize cu privire la cuantificarea sumelor, reprezentând cheltuieli, profit etc, deoarece reprezintă opinia a trei specialişti, ceea ce conferă o garanţie în plus cu privire la corectitudinea calculelor.

Având în vedere rezultatele celor două rapoarte de expertiză contabilă judiciară, care au ajuns la concluzia că, în fapt, asocierea în participaţiune a fost una profitabilă, tribunalul a apreciat că nu se impune încetarea contractului încheiat de către părţi.

În consecinţă, s-a fost apreciat ca neîntemeiat şi capătul de cerere privitor la restituirea sumei de 1.974.514,26 RON de către pârâta-reclamantă, sumă ce reprezintă avans la distribuire profit din asociere. În acest sens, tribunalul a avut în vedere şi că, din concluziile rapoartelor de expertiză, reiese că reclamanta-pârâtă datorează sume de bani pârâtei-reclamante, iar nu invers. Suma de 1.974.514,26 a fost plătită de către reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă pentru acoperirea cheltuielilor.

Prin cererea reconvenţională formulată de către reclamanta-pârâta S.C. A. S.A. în dosarul x/2012, reclamanta-pârâtă a solicitat să se constate că natura juridică a contractului nr. x din 17.06.2008 este aceea a unui contract de asociere în participaţiune. Din toate probele dosarului, dar mai ales din susţinerile părţilor rezultă că între acestea s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune, fapt necontestat. Cererea petentului a fost considerată interes, de vreme ce nu s-a contestat faptul că părţile au încheiat un contract de asociere în participaţiune.

Prin aceeaşi cerere, reclamantul-pârât a solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzei 8.2 din contractul de asociere în participaţiune în măsura în care această prevedere contractuală este o clauză leonină, întrucât în temeiul ei se solicită de către pârâta-reclamantă restituirea aportului la care s-a obligat prin contract alături de plata profitului.

Potrivit art. 8.2 din contract, plata serviciilor prestate se va face corespunzător decontului întocmit şi aprobat de către consiliul de administraţie conform art. 6.7 lit. f) de către asociatul prim către asociatul secund în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la încasarea banilor în contul asociatului prim conform facturilor emise. În cazul întârzierii la plată vor fi percepute penalităţi conform legislaţiei în vigoare. Controlul financiar poate fi exercitat de oricare dintre coasociaţi sau prin cenzori aleşi de aceştia.

Faţă de dispoziţiile de la art. 1513 C. civ., tribunalul a apreciat că articolul 8.2 din contract nu cuprinde o clauză leonină. Prin aceasta nu se stabileşte că pârâta-reclamantă va participa doar la distribuirea profitului, fără a participa la pierdere, ci se arată că acesteia îi vor fi decontate cheltuielile pe care le-a făcut pentru realizarea obiectivelor asocierii din încasările făcute în contul serviciilor prestate către oraşul Voluntari. De acelaşi drept a beneficiat şi reclamanta-pârâtă.

Recuperarea cheltuielilor făcute pentru prestarea unui serviciu, precum şi realizarea unui profit pe lângă aceasta, reprezintă un principiu după care orice profesionist se conduce în activitatea sa.

Tribunalul a concluzionat că art. 8.2 din contractul părţilor nu cuprinde o clauză leonină, ci regula după care reclamanta-pârâtă, asociatul prim, deţinătoarea evidenţei contabile, urma să deconteze pârâtei-reclamante sumele care-i reveneau acesteia, în baza prevederilor contractuale, din preţul plătit de către beneficiarul serviciilor prestate, oraşul Voluntari.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională şi cererea de chemare în judecată conexă din dosarul nr. x/2014, tribunalul a constatat că, în esenţă, se solicită aceleaşi lucruri, doar sumele diferă. Astfel, reclamanta-pârâtă a solicitat plata profitului datorat şi neachitat, decontarea cheltuielilor efectuate de către S.C. B. S.R.L. în cadrul asocierii, dar neachitate, plata dobânzii legale raportate la sumele neachitate, actualizarea raportat la indicele inflaţiei a sumelor neachitate în termen.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către comisia de trei experţi a reieşit că asocierea în participaţiune a avut un profit de 4.098.808,13 RON, reclamantei pârâte revenindu-i suma de 2.429.884,88 RON, iar pârâtei-reclamante suma de 1.619.923,25 de RON.

Prin raportul de expertiză s-a constatat, la obiectivul nr. 2 propus de către pârâta-reclamantă, S.C. B. S.R.L. că, dacă s-ar stabili rezultatul asocierii în participaţiune în temeiul evidenţei contabile şi a balanţelor asocierii întocmite în perioada iulie 2009 - decembrie 2012, s-ar constata că asocierea nu a fost profitabilă, înregistrând pierderi.

La obiectivul 3 din raport s-a determinat rezultatul asocierii în participaţiune în conformitate cu documentele justificative care atestă prestarea serviciilor atât pentru venituri cât şi pentru cheltuieli, potrivit reglementărilor contabile aprobate prin OMF 3055/2009, prin raportare la veniturile prestate conform anexelor facturilor emise de către Primărie, anexelor deconturilor întocmite de către S.C. B. S.RL. şi S.C. A. S.A., foilor de lucru a domeniului public, tuturor documentelor suport care justifică prestarea serviciilor de către asociere. Calculându-se în această din urmă modalitate rezultatul asocierii, a reieşit că aceasta a avut un profit de 4049808,13 RON.

Conform răspunsului de la obiectivul 4 al raportului de expertiză, propus de către pârâta-reclamantă, diferenţa între rezultatul asocierii calculat la obiectivul 2 şi cel de la obiectivul 3 este dată de neînregistrarea de către reclamanta-pârâtă a veniturilor conform reglementărilor contabile, concomitent cu cheltuielile direct asociate veniturilor.

Conform raportului de expertiză, cuantumul sumelor achitate de către reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă a fost de 1.974.514,26 RON, acestea reprezentând în totalitate acoperirea cheltuielilor efectuate de către B. S.R.L., iar pârâta-reclamantă nu a încasat avans la distribuire profit din asociere această sumă sau orice altă sumă.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că se impune obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.A. către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.619.923,25 de RON, reprezentând profit neachitat pentru perioada 01.07.2009 - 31.12.2012.

Prin raportul de expertiză s-a determinat, de asemenea, cuantumul cheltuielilor totale ale asocierii în sumă de 7.920.372,12 RON, reclamantei-pârâte revenindu-i suma de 5.075.175,31 RON, iar pârâtei-reclamante suma de 2.845.196,81 RON.

Având în vedere că o parte din cheltuielile de mai sus i-au fost decontate pârâtei-reclamante, tribunalul a apreciat că reclamanta-pârâtă trebuie obligată la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 893.451,59 RON, reprezentând cheltuieli scadente neachitate efectuate în cadrul executării contractului.

Potrivit art. 8.2 din contract, în cazul întârzierii la plată vor fi percepute penalităţi conform legislaţiei în vigoare.

Faţă de această prevedere contractuală, pentru sumele datorate şi neachitate, cu titlu de profit şi cheltuieli ale asocierii, de către reclamanta-pârâtă pârâtei-reclamante, tribunalul a acordat penalităţi de întârziere echivalente cu dobânda legală, care au fost estimate prin raportul de expertiză la suma de 174.315,27 RON.

Având în vedere perioada pentru care se datorează sumele de mai sus, 01.07.2009 - 31.12.2012 şi faptul că nici în prezent acestea nu au fost achitate, tribunalul a admis şi capătul de cerere cu privire la actualizarea raportat la indicele de inflaţie a sumelor pe care le datora reclamanta-pârâtă pârâtei-reclamante.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 9421,58 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, faţă de înscrisurile doveditoare ataşate. Din totalul sumei de 27673,58 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, tribunalul nu a acordat onorariul expertului parte încuviinţat pentru pârâta-reclamantă, deoarece aceasta nu este o cheltuială necesară, de vreme ce în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză, unul dintre acestea de o echipă de trei experţi numiţi de instanţă. De asemenea, nu s-a acordat suma de 250 de RON reprezentând decontare cheltuieli expert, pentru că acestea ar fi trebuit să se reflecte în onorariu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civile nr. 1385/A/19.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2391/30.09.2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă în dosarul nr. x/2012, ca nefondat.

Apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi hotărâri a fost admis, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., cu suma de 2.000 RON.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea de apel a stabilit că judecata în apel este limitată la soluţiile date cererii principale din dosarul conexat nr. x/2014 şi a celei reconvenţionale din dosarul cauzei nr. x/2012, formulate de pârâta B. S.R.L., având ca obiect acordarea de despăgubiri cu titlu de participare la profitul asocierii şi de cheltuieli aferente activităţilor desfăşurate şi cererii reconvenţionale formulate de A. S.A. în acelaşi dosar, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzei de la art. 8.2 din contractul de asociere în participaţiune.

Apelul formulat de apelanta S.C. B. S.R.L. a vizat exclusiv cheltuielile de judecată.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. s-a reţinut că principala critică vizează caracterul leonin al clauzei de la art. 8.2 din contractul de asociere în participaţiune.

Din observarea conţinutului acestei clauze rezultă că aceasta reglementează modalitatea de decontare de către asociatul prim, a cheltuielilor efectuate de către asociatul secund, însă doar după ce beneficiarul a făcut plata preţului serviciilor în contul asociatului prim.

Susţinerea apelantei nu are însă în vedere că la art. 8.1 din contract, părţile au stabilit procentele de participare a asociaţilor la rezultatele financiare ale asociaţiei, indiferent că aceasta a realizat profit sau pierdere. Or, clauza de la art. 8.2 trebuie interpretată în raport de întregul conţinut al contractului, astfel cum art. 982 C. civ. prevede.

Art. 8.2 nu constituie o excepţie de la alin. (1). Împrejurarea că asociatului secund îi sunt decontate cheltuielile după plata serviciilor de către beneficiar nu duce la concluzia că, în ipoteza unor pierderi ale asociaţiei, acesta nu va participa conform procentului stabilit.

Nici una din celelalte clauze ale contractului nu prevede o excepţie de la regula stabilită la art. 8.1. Indiferent de modalitatea de decontare a cheltuielilor între asociaţi, împărţirea rezultatelor financiare nu poate fi realizată decât în procentele arătate la acest articol din contract.

Pentru motivele arătate, în aprecierea instanţei de apel, clauza de la art. 8.2 din contract nu constituie o clauză leonină, astfel că acest motiv principal de apel a fost privit ca nefondat.

Nu a fost reţinută nevalabilitatea contractului de asociere în participaţiune şi prin urmare s-a reţinut că nu pot fi solicitate despăgubiri de către B. S.R.L. în temeiul acestuia.

Referitor la celelalte două critici, care vizează concluziile experţilor în cel de-al doilea raport de expertiză, avut în vedere de prima instanţă, Curtea a apreciat că acestea nu au suport probator.

Concluziile experţilor au fost clare, în sensul că apelanta A., în calitate de asociat prim însărcinat cu ţinerea contabilităţii asocierii, a denaturat rezultatele obţinute de asociaţie, în defavoarea asociatului secund.

Apelanta nu a formulat o obiecţiune la acest raport de expertiză de felul celor arătate în apel, respectiv că experţii ar fi avut în vedere totalitatea serviciilor obţinute de aceasta, iar nu doar 40 % din acestea, respectiv că ar fi avut în vedere şi activităţi care nu fac parte din obiectul asocierii.

Din conţinutul raportului de expertiză rezultă că experţii au avut în vedere că apelanta a desfăşurat şi alte activităţi decât acelea care fac obiectul asocierii, dar şi că aceasta nu a ţinut contabilitatea distinct.

S-a motivat că apelanta nu a arătat, în concret, ce anume au greşit experţii în analiza documentelor contabile, că nu a formulat obiecţiuni în această privinţă, astfel încât experţii să poată răspunde, iar instanţa de apel nu poate să se substituie acestora în analiza unor aspecte de ordin contabil în legătură cu întocmirea raportului de expertiză.

În cauză, şi-au exprimat părerea comună trei experţi desemnaţi de instanţă, la efectuarea expertizei au participat şi experţi parte, toţi însuşindu-şi constatările şi concluziile din raportul întocmit.

În consecinţă, în aprecierea Curţii, în lipsa unor critici concrete privind rezultatele raportului, acestea au fost reţinute ca fiind corecte.

Pentru aceste considerente, apelul formulat de apelanta A. S.A. a fost respins ca nefondat.

Apelul formulat de apelanta B. S.R.L. a vizat exclusiv cheltuielile de judecată.

O primă critică s-a referit la faptul că prima instanţă nu a acordat şi onorariul achitat de aceasta expertului-parte, cu motivarea că nu era o cheltuială necesară.

În aprecierea Curţii, serviciile prestate de către expertul parte sunt o componentă a dreptului la apărare a părţii. Fiind aspecte ce privesc altfel de cunoştinţe decât juridice, rolul experţilor parte nu poate fi suplinit de către avocat. Atât timp cât instanţa a apreciat că este necesară o expertiză contabilă în cauză, iar părţile şi-au exprimat voinţa în sensul de a avea experţi parte care să asiste la efectuarea acesteia, iar în cauză au fost efectuate două expertize cu participarea experţilor parte, cheltuiala realizată de apelantă în legătură cu aceasta este una necesară, iar din această perspectivă respingerea acestei solicitări este greşită.

În schimb, critica apelantei în sensul că art. 274 alin. (2) C. proc. civ. interzic judecătorului să reducă cheltuielile legate de plata experţilor s-a reţinut a fi neîntemeiată. Acest text are în vedere situaţia experţilor judiciari, al căror onorariu a fost încuviinţat deja de instanţă, iar nu situaţia expertului-parte al cărui onorariu este stabilit şi achitat fără intervenţia instanţei, asemenea avocatului. În consecinţă, având în vedere că partea căzută în pretenţii poate fi obligată doar la acele cheltuieli necesare judecării cauzei, iar nu şi celor care depăşesc această cerinţă, Curtea a apreciat că A. S.A. putea fi obligată la plata onorariului expertului-parte, doar în limita celui încuviinţat experţilor judiciari, respectiv la 2.000 RON.

În ce priveşte cheltuielile decontate de apelantă experţilor judiciari, acestea nu au suport legal, instanţa încuviinţând exclusiv plata onorariilor experţilor, iar nu şi distinct cheltuielile pe care aceştia le-au efectuat pentru expertiză.

În consecinţă, Curtea a admis apelul formulat de apelanta B. S.R.L., a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a majorat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta A. S.A. cu suma de 2.000 RON.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.

Prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârii recurate în temeiul art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., iar, în subsidiar, modificarea, în tot, a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat împotriva sentinţei civile nr. 2391/30.09.2015 pronunţate de Tribunalul Ilfov şi respingerii apelului declarat de intimata S.C. B. S.R.L.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., cu referire la respingerea celui de-al doilea motiv de apel care viza soluţia de admitere a cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în judecată conexate a motivat următoarele:

Prin apelul formulat a invocat faptul că, în adoptarea hotărârii, instanţa de fond s-a bazat pe cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, ale căror concluzii au fost incomplete pentru că au avut în vedere totalitatea veniturilor pe care le-a obţinut, deşi activităţile care au format obiectul asocierii în participaţiune au reprezentat 40% din activitatea sa.

Mai arată că, în cadrul aceluiaşi motiv de apel, a criticat hotărârea instanţei de fond pentru că nu a ţinut cont de faptul că intimata B. S.R.L. avea dreptul la cota prevăzută în contractul de asociere doar în măsura în care desfăşura în exclusivitate activităţile de asigurare a condiţiilor sanitare pe domeniul public şi privat, existând numeroase situaţii în care recurenta a desfăşurat, în tot, sau, în parte, activităţi pe străzile pe care ar fi trebuit ca activităţile să fie desfăşurate în exclusivitate de intimata B. S.R.L.

Modul în care a fost respins acest motiv de apel face incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. atât din perspectiva unei motivări contradictorii, cât şi din aceea a lipsei motivării, întrucât instanţa de apel nu a atins decât pe jumătate argumentele invocate prin respectivul motiv de apel.

Se arată că instanţa de apel a argumentat că, "în lipsa unor critici concrete privind rezultatele raportului, acestea trebuie menţinute ca fiind corecte", cu atât mai mult cu cât "în cauză şi-au exprimat părerea comună trei experţi desemnaţi de instanţă, la efectuarea expertizei au participat experţi parte, toţi însuşindu-şi constatările şi concluziile din raportul întocmit".

Precizează că a formulat obiecţiuni în faţa instanţei de fond (respinse prin încheierea de şedinţă 01.09.2015) iar, în apel, a înţeles să critice inclusiv această încheiere de şedinţă sub aspectul respingerii cererii de completare a raportului de expertiză tocmai cu privire la aceste chestiuni.

În al doilea rând, instanţa de apel a omis să analizeze criticile de netemeinicie raportate la împrejurarea că intimata B. avea dreptul la o cotă de 40% din rezultatul financiar (profit/pierderi) doar în măsura în care desfăşura în exclusivitate activităţile de asigurare a condiţiilor sanitare pe domeniul public şi privat (curăţarea străzilor, drumurilor şi aleilor, îndepărtarea zăpezii şi preîntâmpinarea formării poleiului şi a gheţii) pe străzile din Pipera indicate în Anexa 1 la contract.

A susţinut că hotărârea instanţei de fond, prin care a fost obligată la plata unor sume de bani către intimata B. S.R.L., corespunzător cotei de 40% de participare la profit, este netemeinică întrucât au existat multiple situaţii în care a desfăşurat în tot sau în parte aceste activităţi pe străzile pe care ar fi trebuit ca activităţile să fie efectuate în exclusivitate de B., la dosarul cauzei existând dovezi în acest sens (inclusiv deconturile depuse chiar de pârâta-reclamantă).

Deşi aceste aspecte erau esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa de apel a respins aceste critici, fără a le analiza, ceea ce face incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea necuprinzând motivele pe care se sprijină.

Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe cazul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la modalitatea în care instanţa de apel a interpretat clauza prevăzută de art. 8.2 din contractul de asociere încheiat între părţi.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs arată că interpretarea pe care instanţa de apel a dat-o clauzelor contractului de asociere, cu referire specială la clauza prevăzută de art. 8.2, a condus la schimbarea naturii şi înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora. Sub aspectul modului în care părţile au convenit împărţirea rezultatelor asocierii precizează că sunt relevante clauzele prevăzute de art. 8.1, art. 8.2, art. 4.2 şi 4.3 şi art. 5.1 şi 5.2 din contract.

Recurenta motivează că analiza acestor clauze conduce la următoarele concluzii:

- pe baza aporturilor de asociere, constând în "asigurarea activităţilor de curăţare a străzilor, drumurilor şi aleilor etc.", părţile au stabilit modalitatea de împărţire a rezultatelor financiare şi anume 60% pentru asociatul prim A. şi 40% pentru asociatul secund B.;

- B. nu suportă niciodată pierderi întrucât cheltuielile sale în legătură cu activităţile ce îi revin pe baza contractului de asociere îi sunt acoperite de către A.. Din această perspectivă consideră că nu prezintă relevanţă juridică sursa de acoperire a acestor cheltuieli, respectiv împrejurarea că plata se efectuează din sumele de bani încasate de la beneficiarul final, câtă vreme aceste cheltuieli, necesare desfăşurării activităţii de curăţare a străzilor, drumurilor şi aleilor, îndepărtarea zăpezii şi preîntâmpinarea formării poleiului şi a gheţii pe străzile din zona Pipera care reprezintă tocmai aportul B. S.R.L. la asociere îi sunt decontate;

- dacă există profit, urmare a scăderii din venitul realizat a sumei reprezentând cheltuieli totale, B. va participa la împărţirea acestuia, conform cotei de 40%, stipulată în favoarea sa;

- în ipoteza în care asocierea va înregistra pierderi, B. nu va participa în realitate la împărţirea acestora conform cotei de 40%, întrucât cheltuielile sale au fost anterior acoperite ca urmare a decontărilor făcute în baza art. 8.2. Singura parte care va suporta aceste pierderi este A., motivându-se că obligaţia B. de a acoperi acest rezultat negativ nu reprezintă o obligaţie faţă de celălalt asociat, ci faţă de asociere care nu are personalitate juridică.

În consecinţă, recurenta consideră că prin art. 8.2 din contractul de asociere, S.C. B. S.R.L. este scutită de la suportarea oricărei pierderi ce ar putea fi înregistrate la nivelul asocierii, fiind în realitate o clauză leonină, conform calificării exprese de la art. 1513 alin. (2) teza finală din C. civ. de la 1864.

Solicită a se observa că nu a susţinut că art. 8.2 reprezintă o excepţie de la art. 8.1, aşa cum eronat a reţinut instanţa de apel, ci doar că modalitatea prevăzută în contract pentru decontarea cheltuielilor efectuate de B. pentru realizarea obiectului asocierii, are ca efect înlăturarea participării acestei părţi la pierderi.

Prin al treilea motiv de recurs a invocat faptul că soluţia de respingere a apelului se bazează pe o greşită interpretare şi aplicare a legii, cu referire la modalitatea în care instanţa de apel a înlăturat de la aplicare dispoziţiile art. 1513 C. civ. de la 1864, care în raport de data încheierii contractului este aplicabil în cauză.

Recurenta susţine că, în realitate, clauza de la art. 8.2 din Contractul de asociere este o clauză leonină, astfel că instanţa de apel trebuia să facă în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 1513 C. civ. de la 1864, potrivit cărora este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor şi este nulă convenţia prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierdere.

Solicită a se observa că prevederile art. 1513 alin. (2) C. civ. de la 1864 reglementează o formă specifică de nulitate, întrucât aceasta se aplică nu doar cu privire la clauza leonină, ci cu privire la întregul act juridic care conţine o astfel de clauză.

Nulitatea care intervine are caracter absolut, caracter care rezultă atât din formularea utilizată de legiuitor "este nul contractul" cât şi din împrejurarea că eroarea asupra cauzei determină nulitatea absolută a contractului.

Cauza juridică a pretenţiilor B. în acest caz este reprezentată de contract, iar nulitatea contractului determină respingerea tuturor capetelor de cerere prin care s-a solicitat obligarea recurentei la plata unor sume de bani, indiferent de titlul cu care acestea au fost cerute.

Se mai arată că nulitatea a fost solicitată pe cale de acţiune, aşa încât obligarea A. la plata sumelor solicitate ar conduce chiar la existenţa unor soluţii ireconciliabile în privinţa unor capete de cerere din acelaşi cadru procesual.

Pentru motivele expuse recurenta solicită admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenţionale formulate de A. în dosarul nr. x/2014, cu constatarea nulităţii absolute şi integrale a contractului de asociere în participaţiune încheiat între părţi, ca urmare a înserării unei clauze leonine prin art. 8.2 din contract.

Pe cale de consecinţă, se impune şi reformarea hotărârii în sensul respingerii pretenţiilor formulate de intimata B. prin intermediul cererii reconvenţionale şi a cererii principale conexate.

În drept, a invocat art. 299 şi următoarele C. proc. civ., art. 1513 C. civ. de la 1864 şi art. 251-253 Codul comercial.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei pronunţate de instanţa de apel ca fiind temeinică şi legală.

Înalta Curte, analizând recursul în cadrul controlului de legalitate prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate reţine următoarele:

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a invocat trei motive de recurs, respectiv cele reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., texte de lege potrivit cărora hotărârea atacată va fi modificată atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia sau când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Prima critică a recurentei-reclamante, circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se îndreaptă împotriva modalităţii în care instanţa de apel a analizat aspectele de netemeinicie invocate în cadrul apelului, referitoare la concluziile incomplete ale celor două rapoarte de expertiză pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea, precizându-se că în apel a criticat încheierea din 01.09.2015, pronunţată de prima instanţă, sub aspectul respingerii cererii de completare a raportului de expertiză.

Verificând cererea de apel formulată de către reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., instanţa supremă constată că apelul promovat nu conţine critici concrete împotriva măsurii dispuse de instanţa de fond de respingere a cererii de completare a raportului de expertiză formulată de către reclamanta-pârâtă.

În calea de atac a apelului, în ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii adoptate de prima instanţă, reclamanta-pârâtă s-a referit sub un prim aspect, reluat şi în recurs, la faptul că activităţile care au format obiectul asocierii în participaţiune au reprezentat doar 40% din activitatea sa, aşa cum s-a prevăzut în contract, dar experţii au avut în vedere totalitatea veniturilor pe care le-a obţinut S.C. A. S.A., ceea ce excede voinţei părţilor. Sub un alt aspect, reiterat şi în recurs din perspectiva omisiunii de a fi fost analizat în apel, s-a invocat că pârâta-reclamantă B. avea dreptul la o cotă de 40% din rezultatul financiar, doar în măsura în care desfăşura în exclusivitate activităţi de asigurare a condiţiilor sanitare pe domeniul public şi privat pe străzile din Pipera, condiţie neîndeplinită pentru că au existat situaţii în care A. a desfăşurat în tot sau în parte aceste activităţi pe străzile pe care ar fi trebuit ca activităţile să fie efectuate de către B..

Analizând decizia pronunţată de instanţa de apel sub aspectul modalităţii în care au fost luate în analiză criticile de netemeinicie prezentate de reclamanta-pârâtă prin intermediul căii de atac a apelului, instanţa supremă constată că se regăsesc în considerentele deciziei atacate analiza criticilor de netemeinicie invocate în apel, iar acestea nu au caracter contradictoriu. Astfel, în ceea ce priveşte cele două aspecte referitoare la netemeinicia hotărârii primei instanţe se pot identifica argumentele reţinute de instanţa de apel în sprijinul respingerii acestora. În acest sens, este de notat că instanţa de apel a reţinut, în primul rând, că reclamanta-pârâtă nu a formulat obiecţiuni împotriva celui de al doilea raport de expertiză. În al doilea rând, instanţa de apel face trimitere la conţinutul raportului de expertiză pentru a reţine că experţii au ţinut seama de faptul că apelanta a desfăşurat şi alte activităţi decât cele care fac obiectul asocierii, în contextul în care reclamanta-pârâtă nu a ţinut contabilitatea distinct, numai în legătură cu activitatea asocierii.

Cu alte cuvinte, instanţa de apel a menţinut hotărârea instanţei de fond în privinţa obligării reclamantei-pârâte la plata profitului din asociere şi a cheltuielilor scadente, neachitate, efectuate în cadrul contractului, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente, pe baza concluziilor raportului de expertiză, care a ţinut seama de rezultatul asocierii în participaţiune prin verificarea şi analiza documentelor justificative aferente activităţilor prestate de către cele două asociate.

În acest cadru, instanţa supremă reţine că decizia pronunţată de instanţa de apel cuprinde motivele pentru care au fost respinse criticile prezentate în apel din perspectiva netemeiniciei hotărârii care a făcut obiectul căii de atac a apelului.

În ceea ce priveşte critica subsumată aceluiaşi motiv de recurs, în privinţa considerentelor contradictorii reţinute în analiza criticilor de netemeinicie invocate în apel, instanţa supremă reţine că recurenta nu prezintă în concret argumente care să justifice caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate, ci tinde să demonstreze aspecte de netemeinicie legate de lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt din care, în opinia recurentei, s-ar fi putut ajunge la o altă concluzie cu privire la raporturile şi drepturile reciproce ale părţilor. Or, având în vedere că părţile au trecut prin două grade de jurisdicţie în fond, asemenea chestiuni legate de situaţia de fapt şi de probatoriul administrat scapă controlului de legalitate care se realizează în calea extraordinară a recursului.

Pentru considerentele mai sus expuse, criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

Prin al doilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se susţine că interpretarea pe care instanţa de apel a dat-o clauzelor contractului de asociere, cu referire expresă la clauza prevăzută la art. 8.2, a condus la schimbarea naturii şi înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, pentru că această clauză are caracter leonin generat de prevederea că toate cheltuielile sunt suportate de A., cu consecinţa scutirii B. de la suportarea oricărei pierderi.

Criticile recurentei sunt neîntemeiate.

O clauză este considerată leonină dacă prevede excluderea asociatului de la împărţirea beneficiilor sau de la suportarea pierderilor.

Din analiza sistematică şi logică-juridică a clauzelor din contractul de asociere în participaţiune nr. x/17.06.2008 rezultă că, în privinţa aportului părţilor la asocierea în participaţiune, cele două părţi asociate au convenit desfăşurarea de activităţi privind asigurarea condiţiilor sanitare pe domeniul public şi privat în oraşul Voluntari, cu partajarea străzilor şi zonelor pe care se efectuează prestaţia şi cu stabilirea, prin art. 4.2 şi art. 4.3, a conţinutului activităţilor economice desfăşurate.

În capitolul VIII din contract denumit "modalitatea de împărţire a rezultatelor activităţilor economice comune desfăşurate" s-a prevăzut împărţirea rezultatelor financiare (profit/pierderi) în proporţie de 60% pentru asociatul prim, S.C. A. S.A. şi de 40% pentru asociatul secund, S.C. B. S.R.L.

Articolul 8.2 din contractul de asociere în participaţiune are următorul conţinut:

"Plata serviciilor prestate se va face corespunzător decontului întocmit şi aprobat de către consiliul de administraţie, conform art. 6.5 lit. f) de către asociatul prim către asociatul secund, în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea banilor în contul asociatului prim conform facturilor emise. În cazul întârzierii la plată vor fi percepute penalităţi conform legislaţiei în vigoare".

Prin raportare la clauza contractuală mai sus enunţată rezultă că aceasta reglementează modalitatea de derulare a contractului sub aspectul modului de încasare a contravalorii prestaţiilor de la beneficiarul final şi plata acestora către asociatul secund.

Din modul de redactare a prevederilor art. 8.2 din contract rezultă că asociatul prim efectuează plata pentru activităţile prestate de asociatul secund după ce banii vor fi viraţi în contul său de către beneficiarul final.

În aceste circumstanţe, riscul neplăţii de către beneficiarul final este asumat şi suportat atât de către prestatorul B., asociatul secund, cât şi de către asociatul prim, în proporţia determinată de volumul activităţilor prestate de fiecare parte, conform limitelor stabilite prin contract şi în măsura în care se execută respectivele activităţi.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă, în calitate de asociat prim efectuează plata activităţilor prestate de către asociatul secund conform prevederilor art. 8.2 din contract nu echivalează cu exonerarea asociatului secund de la suportarea eventualelor pierderi şi cu asumarea riscului contractului numai de către asociatul prim.

Prin reglementarea art. 8.2 din contract recurenta-reclamantă nu preia obligaţia suportării eventualelor pierderi generate de activitatea ce constituie obiectul asocierii, ci doar obligaţia de a efectua plata cheltuielilor aferente activităţilor prestate de asociatul secund într-un anumit termen şi doar în măsura în care beneficiarul final virează banii în contul său.

Aşa fiind, contrar susţinerilor recurentei, modalitatea prevăzută în contract pentru decontarea cheltuielilor efectuate de B. în realizarea obiectului asocierii nu are ca efect înlăturarea participării acestei părţi la pierderi.

Clauza prevăzută în art. 8.2 din contract reglementează modalitatea în care se desfăşoară activitatea ce constituie obiectul asocierii, nu produce consecinţe în privinţa modalităţii convenite de părţi prin art. 8.1 din contract, sub aspectul împărţirii pierderilor sau beneficiilor şi, pe cale de consecinţă nu are natura unei clauze leonine.

În absenţa unei clauze leonine în conţinutul contractului de asociere în participaţiune motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la aplicarea prevederilor art. 1513 alin. (2) C. civ. de la 1864, privind sancţiunea nulităţii contractului este lipsit de obiect pentru că o atare sancţiune presupune existenţa unei clauze leonine prin care să se fi stipulat ca asociatul secund să fie scutit de a participa la pierdere.

Cum în cauză o atare situaţie nu se regăseşte, analiza sancţiunii specifice prevăzute de art. 1513 alin. (2) C. civ. devine superfluă.

Faţă de considerentele ce preced, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.039 RON din care suma de 5.950 RON onorariu avocat şi suma de 88,77 RON reprezentând taxe pentru fotocopiere acte din dosar şi taxe poştale aferente fazei procesuale a recursului. Deşi intimata a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată suma totală de 16.861,31 RON, din memoriul justificativ depus la dosar f.158 - 160, rezultă că diferenţa neacordată reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare care nu pot fi solicitate direct în recursul declarat de partea adversă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1385A din 19 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 6.039 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente recursului.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2017.