Territorial Competence Conflict in Commercial Debt Dispute: Jurisdiction Assigned to Plaintiff's Chosen Court of First Instance

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă, la data de 27 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. Suceava, solicitând instanţei admiterea cererii şi, pe cale de consecinţă, obligarea acesteia la achitarea sumei totale de 33.729,28 RON, formată din următoarele sume: 16.285,09 RON reprezentând debit aferent contractului de vânzare- cumpărare nr. x/31.05.2011, şi, 17.444,19 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 27.07.2014 - 30.06.2016; în temeiul art. 451 şi urm. Noul C. proc. civ., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv, plata onorariului avocaţial, taxa de timbru, precum şi eventualele cheltuieli efectuate şi necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Prin sentinţa civilă nr. 1212/2017, pronunţată la data de 08 februarie 2017, în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetentei teritoriale şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

În cuprinsul art. 7.1 din condiţiile generale de vânzare- cumpărare nr. x/31.05.2011, se menţionează că, în cazul în care litigiile apărute în legătură cu interpretarea şi/sau executarea prezentului contract nu se vor soluţiona pe cale amiabilă, pentru soluţionarea respectivelor litigii se va apela la instanţele judecătoreşti competente de la sediul vânzătorului din Bucureşti, afară de cazul în care, sub rezerva legilor curente la acea dată, vânzătorul decide altfel.

Cf. art. 126 C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Având în vedere că, prin înţelegerea părţilor, s-a convenit ca pentru soluţionarea litigiilor, să se apeleze la instanţele judecătoreşti competente de la sediul vânzătorului din Bucureşti, iar la data ivirii litigiului dintre părţi erau în vigoare disp. art. 126 C. proc. civ., văzând şi disp. art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 13 martie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 3688, pronunţată la data de 26 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Sectorului 6, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Suceava, în favoarea Judecătoriei Iaşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Conform art. 7.1 din contractul nr. x/31.05.2011 încheiat între părţi, "în cazul în care litigiile apărute în legătură cu interpretarea şi/sau executarea prezentului contract nu se vor soluţiona pe cale amiabilă, pentru soluţionarea respectivelor litigii se va apela la instanţele judecătoreşti competente de la sediul vânzătorului din Bucureşti, afară de cazul în care, sub rezerva legilor curente la acea dată, vânzătorul decide altfel". Potrivit art. 7.2 din contract, clauza prevăzută la art. 7.1 este obligatorie pentru părţile contractante şi va fi aplicabilă fără a face distincţie între calitatea vânzătorului de reclamant sau pârât".

Potrivit art. 126 C. proc. civ. părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă

Analizând aceste prevederi legale, instanţa a constatat că apelarea pentru soluţionarea litigiilor dintre părţi la instanţele competente de la sediul vânzătorului din Bucureşti, situat în sectorul 6, este subsidiară cazului în care, sub rezerva legilor curente de la acea dată, vânzătorul decide altfel.

Or, a reţinut instanţa, prin cererea introdusă în prezentul dosar la Judecătoria Iaşi, reclamanta a făcut aplicarea prevederilor art. 7.1 teza finală din contractului încheiat între părţi, alegând competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, alegere ce are prioritate faţă de competenţa instanţelor judecătoreşti de la sediul vânzătorului-reclamant din Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti- s-au declarat, deopotrivă, necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, în considerarea argumentelor ce succed:

Textul legal cuprins la art. 116 Noul C. proc. civ. consacră posibilitatea de opţiune a reclamantului în alegerea instanţei, deoarece, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă, competente.

Norma de procedură trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanţa competentă nu poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente, aceste dispoziţii regăsindu-se, de altfel, şi în redactarea art. 12 C. proc. civ. de la 1865.

Or, în speţă, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Iaşi, reclamanta A. S.R.L. Bucureşti şi-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei aleasă de aceasta în conformitate cu prevederile art. 7.1 teza finală din contractul încheiat între părţi.

Pentru acest motiv, faţă de prevederile art. 130 alin. (3) şi (4) Noul C. proc. civ., Judecătoria Iaşi, ca primă instanţă sesizată de reclamantă, nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtei, declinarea competenţei în favoarea instanţei de la sediul vânzătorului din Bucureşti.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Iaşi, şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) şi alin. (4) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2017.