Tort jurisdiction conflict: ex officio declination of alternative territorial competence barred by private-order nature of the exception

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, la data de 6 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei ca, în baza hotărârii ce o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4.410 RON cu titlul pretenţii, reprezentând contravaloarea a 245 baloţi lucernă x 18 RON/balotul.

Prin sentinţa civilă nr. 133/2017, pronunţată la data de 31 ianuarie 2017, în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Rm. Sărat şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Focşani.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Potrivit prevederilor art. 131 C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar prin art. 130 C. proc. civ. se statuează că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Potrivit prevederilor art. 248 C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Analizând excepţia invocată, instanţa a reţinut, că pârâtul are domiciliul pe raza comunei Sihlea, sat Sihlea, jud. Vrancea, zonă care intră în raza de competenţă a Judecătoriei Focşani conform H.G. nr. 387/1995 rep.

Având în vedere această situaţie de fapt, instanţa a apreciat excepţia întemeiată, pe care a admis-o, iar în baza art. 130 C. proc. civ., combinat cu art. 132 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.,în favoarea Judecătoriei Focşani, căreia i s-a înaintat dosarul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 24 februarie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Focşani, prin sentinţa civilă nr. 2447, pronunţată la data de 29 martie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, având ca obiect acţiune în pretenţii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat (fără cale de atac); a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului; a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc imperativ faptul că "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

În cazul de faţă, a reţinut instanţa, necompetenţa teritorială invocată la primul termen de judecată din 31.01.2017 din oficiu de către instanţa Judecătoria Râmnicu Sărat este una de ordine privată.

Deşi nu se precizează explicit cazurile in care necompetenta este de ordine privată, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. arătând că aceasta intervine in toate celelalte cazuri, altele decât cele menţionate la alin. (2) (cazurile exprese de necompetenta de ordine publică), rezultă cu certitudine că este vorba despre necompetenta de ordine privată în cazurile de încălcare: a competentei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad (când aparţine unei secţii specializate sau unui complet specializat); a competentei teritoriale de drept comun; a competentei teritoriale alternative.

În speţă, fiind o vorba despre o competenţă teritorială alternativă (potrivit art. 107 şi art. 113, alin. (1), pct. 9 C. proc. civ., respectiv, de ordine privată), caz în care alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), care a şi ales instanţa competentă teritorial ca fiind Judecătoria Râmnicu Sărat, a considerat instanţa, rezultă că excepţia necompetenţei teritoriale nu putea fi invocată de instanţă din oficiu.

În consecinţă, instanţa a reţinut că, atâta timp cât excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată şi admisă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 107, 113 şi art. 129-131 C. proc. civ., rezultă că şi competenţa teritorială (a Judecătoriei Focşani) stabilită prin admiterea acestei excepţii este făcută tot cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative amintite anterior.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Râmnicu Sărat şi Judecătoria Focşani- s-au declarat, deopotrivă, necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin art. 113 Noul C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 Noul C. proc. civ., mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Conform prevederilor cuprinse la art. 116 Noul C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Art. 129 Noul C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar, la alin. (2) pct. 3, stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ prevăd că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit acestui text, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie de necompetenţă teritorială a fost invocată de către părţi, sau, dacă o atare excepţie nu a fost invocată de părţi, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, referitor la excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată, pentru prima oară, din oficiu, chiar de către Judecătoria Râmnicu Sărat, şi fără a fi invocată de către părţi, deci, a fost invocată in limine litis, cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, prejudiciu izvorât dintr-o faptă ilicită, întemeiată în drept pe prevederile art. 1.357 alin. (1) C. civ. ("Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare"), sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 Noul C. proc. civ., dispoziţii derogatorii de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ.

În speţă nu a fost instituită o normă de competenţă teritorială exclusivă, ci, în termenii indicaţi de textul legal mai sus- arătat, o normă de competenţă alternativă, fiind vorba de o acţiune privitoare la răspundere civilă delictuală.

Prin urmare, reclamantul a putut opta între mai multe instanţe deopotrivă competente - instanţa de la domiciliul pârâtului sau instanţa de la domiciliul său (în com. Puieşti, sat Puieştii de Jos, jud. Buzău), alegând, conform art. 116 C. proc. civ., să introducă acţiunea la Judecătoria Râmnicu Sărat.

Pe de altă parte, în cauză, pârâtul B. nu a formulat întâmpinare, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, Judecătoria Râmnicu Sărat avea dobândită, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., competenţa sub aspect teritorial, prin alegerea de competenţă efectuată de reclamant în condiţiile art. 116 Noul C. proc. civ.

Aşadar, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, eventuala necompetenţă teritorială de ordine privată era acoperită prin neinvocarea excepţiei de către partea interesată în termenul de decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ. Judecătoria Râmnicu Sărat a rămas competentă să judece litigiul, doar partea interesată putând invoca excepţia de necompetenţă teritorială în situaţia de faţă.

Faţă de acestea, excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată, şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către părţi, ci chiar de instanţă, din oficiu, şi aceasta, cu nerespectarea art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ. (fără a fi invocată de către pârât prin întâmpinare), Judecătoria Râmnicu Sărat nu era în termen să analizeze, din oficiu, competenţa teritorială şi să se considere necompetentă.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanţa competentă teritorial faţă de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 Noul C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 116 din acelaşi Cod, şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2017.