Uninterrupted possession requirement for usucapion of superficies right on another's land

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 27 septembrie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. Oradea, solicitând instanţei să oblige pârâta să ridice construcţia "cabină poartă" de pe terenul proprietatea sa situat administrativ în Oradea, str. x, înscrisă în C.F. nr. x, nr. cadastral x.

Prin întâmpinare si acţiune reconvenţională pârâta S.C. B. S.R.L. Oradea a invocat excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Bihor în soluţionarea cauzei, solicitând admiterea excepţiei si trimiterea cauzei - spre competentă soluţionare către Judecătoria Oradea; In privinţa pretenţiilor formulate de către reclamantă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii principale ca neîntemeiată.

Pe calea acţiunii reconvenţionale pârâta a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra porţiunii din imobilul teren cu nr. cad. 4065 proprietatea reclamantei din CF Ndf. 2446 Oradea, pe care se afla situată construcţia - proprietatea pârâtei ce poarta denumirea - "cabină poartă", urmând ca instanţa să dispună înscrierea acestui drept si a construcţiei în această coală de CF pe seama pârâtei S.C. B. S.R.L.; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

Prin întâmpinarea la cererea reconvenţională reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, si admiterea cererii aşa cum a fost formulata de reclamantă.

În ceea ce priveşte excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Bihor, reclamanta a arătat că lasă la aprecierea instanţei acest incident procedural, iar cu privire la fondul cererii reconvenţionale, reclamanta a solicitat respingerea cererii.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar S.C. C. S.R.L. Oradea, succesoarea în drepturi a S.C. B. S.R.L. a învederat instanţei că a cumpărat toate bunurile mobile şi imobile, de la societatea B. S.R.L. Oradea, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P. D. sub nr. x/23.12.2011 şi că înţelege sa preia calitatea procesuală a S.C. B. S.R.L. din dosarul mai sus menţionat şi in consecinţa sa continue acţiunea reconvenţională formulata de S.C. B. S.R.L. în calitate de pârâtă - reclamantă reconvenţional.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, prin notele de şedinţă depuse la dosar a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a lNAOIL S.R.L., arătând că pentru opozabilitate si în vederea lămuririi tuturor aspectelor in cauza se impune ca B. S.R.L., să aibă calitate procesuala pasivă, cu atât mai mult cu cât vânzarea acestui activ în litigiu s-a efectuat după data promovării prezentei cererii de chemare in judecată.

Prin completarea şi precizare de acţiune pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea, continuatoare în drepturi a S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: în principal, anularea documentaţiei ce poartă nr. cadastral x Oradea înscrisă în CF x Oradea cu rectificarea situaţiei de carte funciară în sensul revenirii la situaţia anterioară, respectiv revenirea la vechea situaţie pe numere topografice; să constate că în fapt construcţia proprietatea pârâtei ce poartă denumirea "cabină poartă" se află situată pe nr. topo x Oradea din care, potrivit situaţiei actuale constituit imobilul cu nr. cad x Oradea; să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 mp din imobilul teren cu nr. top x Oradea pe care se află amplasată cabina poartă, urmând ca instanţa să dispună înscrierea dreptului de proprietate precum şi instrucţiei în vechea coală de CF pe seama S.C. C. S.R.L.; în subsidiar, a solicitat instanţei să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea, pe care se află situată construcţia, proprietatea pârâtei ce poartă denumirea "cabină poartă", urmând ca instanţa să dispună înscrierea acestui drept şi a construcţiei în CF pe S.C. C. S.R.L.. Cu cheltuieli de judecată.

Prin concluziile scrise, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a solicitat admiterea acţiunii aşa cum fost formulata si respingerea cererii reconvenţionale precizate. Cu cheltuieli de judecata in cuantum de 3.500 RON conf. chitanţei anexate.

Cu privire la completarea si precizarea de acţiune reclamanta a solicitat respingerea acţiunii şi sub acest aspect.

Cu privire la cererea reconvenţională prin care se solicită constatarea unui drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 mp din imobilul cu nr. Cadastral x, reclamanta a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Prin concluziile scrise pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea a solicitat instanţei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - pârâtă reconvenţional S.C. A. S.R.L. ca fiind nefondată. Cu privire la cererea reconvenţională, a solicitat admiterea acesteia aşa cum a fost formulată şi precizată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.01.2012, instanţa a respins excepţia privind necompetenţa materială de soluţionare a cauzei, ca fiind neîntemeiată. De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 3.04.2012 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. şi a reţinut că în cauză succesoarea în drepturi a acestei societăţii este S.C. C. S.R.L..

Prin sentinţa nr. 7232/COM/2014, pronunţată la data de 30 septembrie 2014, în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., succesoarea în drepturi a S.C. B. S.R.L. Oradea, şi în consecinţă: a obligat pârâta să ridice construcţia, cabina poartă, de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. x, înscrisă în CF nr. x, nr. cadastral x Oradea; a respins cererea reconvenţională formulată şi precizată de către pârâta reclamantă reconvenţională S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta- pârâtă reconvenţional S.C. A. S.R.L., şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat la BNP E. sub nr. x/03.02.2003, reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea a dobândit un teren si supraedificate. Pe terenul societăţii reclamante înscris în CF nr. x nr. Cadastral 4065, s-a aflat de la momentul transferului dreptului de proprietate construcţia "cabină poartă".

Prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x din 17.10.2002 pârâta S.C. B. S.R.L. Oradea a cumpărat de la S.C. F. S.A. cota de 740/1791 părţi din nr. top. x care în natură reprezintă suprafaţa de 740 mp. teren cu următoarele active amplasate pe acesta şi anume: cabina poartă, staţie benzină şi 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, din imobilul reprezentând construcţii şi 4054 mp. teren aferent, înscris în CF nr. x Oradea nr. top. x şi nr. top x intabulat sub B2.

Prin actul de parcelare şi sistare a indiviziunii autentificat sub nr. x/25.10.2002 de BNP G., părţile contractante respectiv S.C. B. S.R.L. Oradea şi S.C. F. S.A., au consimţit la intabularea operaţiunii de parcelare, respectiv au fost de acord ca numărul cadastral nou 2683 ce reprezintă imobilele cumpărate de reclamantă să se înscrie în coala separată nedefinitivă pe numele S.C. B. S.R.L..

Pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar H. S.R.L., a înstrăinat toate bunurile mobile şi imobile ale acesteia către societatea S.C. C. S.R.L.. În acest sens, a depus contractul de vânzare cumpărare încheiat între cele două societăţi, autentificat sub nr. x/23.12.2011 de către BNP D.. În urma încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, societatea SC "C."SRL a fost de acord să preia calitatea procesuală a SC"B."SRL.

Prin sentinţa nr. 270/COM/2010 din data de 09.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bihor- dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia nr. 122/2010 a Curţii de Apel Oradea şi irevocabilă prin Decizia nr. 2362/16.06.2011 al ÎCCJ - s-a respins cererea formulată şi precizată de S.C. B. S.A. în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., S.C. F. S.A. având ca obiect rectificarea CF nr. x Oradea, top. x şi y în suprafaţă de 2263 mp, în sensul de a se radia înscrierile de la B3, B4, B5, B6 urmând să se sisteze CF x Oradea nr. cadastral x şi CF x Oradea nr. cadastral x. Instanţa a constatat prin hotărârea sus- menţionată că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 17.10.2002, S.C. B. S.A. a cumpărat de la S.C. F. S.A. doar cota de 740/1791 părţi din nr. top x care în natură reprezintă suprafaţa de 740 mp. teren cu următoarele active amplasate pe aceasta şi anume: cabina poartă, staţie benzină şi 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. x, jud. Bihor din imobilul reprezentând construcţii şi 4056 mp. teren aferent înscris în CF nr. x Oradea nr. top. x şi nr. top. x intabulat sub B 2.

De asemenea, prin sentinţa nr. 270 din 9 martie 2010 menţionată mai sus, instanţa a stabilit cu autoritate de lucru judecat că obiectivul "cabină poartă" se află amplasat în momentul de faţă pe nr. cad. x, care constituie proprietatea pârâtei S.C. A. S.R.L., deşi nr. top. vechi x nu s-a constituit în acest număr cadastral, este un aspect care interesează relaţiile dintre S.C. A. S.R.L. şi proprietarul vechiului nr. top. x - S.C. I. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 134/COM din 19 martie 2013, Tribunalul Bihor modificată prin decizia nr. 12 din 28.01.2014 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul nr. x/2003 a fost admis apelul declarat de apelanta SC"C."SRL şi în consecinţă, instanţa a modificat în parte sentinţa menţionată, în sensul că a admis acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC"C."SRL succesoarea în drepturi a SC"B."SRL în contradictoriu cu pârâta reconvenţională SC"A."SRL şi a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei reconvenţionale SC"C."SRL succesoarea SC"B."SRL în suprafaţă de 740 m2, înscris în CF x, nr. cad. x şi terenul proprietatea pârâtei reconvenţionale SC"A."SRL, în suprafaţă de 3303 m2 din acte (suprafaţă măsurată 3303 m2), nr. cadastral x, devenit prin conversie 167 485, înscris în CF x 485, pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7, potrivit expertizei topografice şi schiţei de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanţa a reţinut că pârâta S.C. B. S.R.L., după finalizarea dosarului x/2007 a procedat la modificarea cabinei poartă, aspect confirmat de către aceasta prin concluziile scrise depuse la dosar de această societate, prin care a arătat că acest obiectiv era în stare de degradare şi a fost nevoită să o modernizeze. De asemenea, şi martorii audiaţi în cauză confirm faptul că iniţial cabina poartă avea aproximativ 3-3,5 mp iar ulterior prin anul 2011 cabina poartă a suferit modificări, aspect ce rezultă şi din adresa din 27.07.2011, prin care Primăria Oradea a adus la cunoştinţa reclamantei că pârâta S.C. B. S.R.L. a fost sancţionată contravenţional întrucât a realizat o construcţie (cabină poartă) fără autorizaţie de construcţie.

S-a mai reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în construcţii efectuat în cauză şi a raportului de expertiză topografică, suprafaţa cabinei poartă, înainte de modificări a fost de de 8,93 mp., iar după modificări acesta are suprafaţa de 18,6 mp.

De asemenea, expertul topograf a constatat că la momentul efectuării expertizei cabina poartă avea o suprafaţă rotunjită de 18 mp aparţine Societăţii C. S.R.L. dar este amplasată în întregime pe imobilul cu nr. cadastral x Oradea.

Raportat la completarea la raportul de expertiză topografică, expertul arată că în vechile numere topografice, această cabină poartă este amplasată pe numărul topografic x Oradea şi care este aferent vechiului drum.

Conform expertizei în construcţii, cabina poartă nu are fundaţie, ea fiind zidită direct pe placa de beton de 20 cm grosime, care reprezintă curtea betonată, a avut pereţi din BCA, planşeu de beton armat cu învelitoare din materiale bituminoase. De asemenea s-a mai reţinut că obiectivul cabină poartă înainte de modificările realizate nu putea fi apreciată ca fiind o construcţie demontabilă.

Instanţa a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile stabilirii unui drept de superficie în favoarea pârâtei reclamante reconvenţionale S.C. C. S.R.L., având în vedere următoarele:

Conform art. 693 vechiul C. civ. (1) "superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă. (2) Dreptul de superficie se dobândeşte în temeiul unui act juridic, precum şi prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege".

Dreptul de superficie se poate naşte, fie în baza convenţiei dintre proprietarul terenului şi constructor, fie prin prescripţia achizitivă, fie în baza legii - simplu fapt al edificării sau a cumpărării construcţiei nu dă naştere dreptului de superficie. Cum în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea vreuneia dintre condiţiile menţionate în textul de lege amintit mai sus, instanţa a respins pretenţiile pârâtei reclamantei reconvenţionale sub acest aspect.

Având în vedere că obiectivul cabină poartă, aşa cum era acesta iniţial, se afla într-o stare de degradare şi uşor de ridicat, instanţa a apreciat că menţinerea acestei construcţii realizate fără autorizaţie de construcţie, ar fi contrară Legii 50/1991 modif. şi se impune obligarea pârâtei la ridicarea acesteia de pe terenul reclamantei.

În ce priveşte capetele de cerere formulate de pârâta reclamantă reconvenţională prin precizarea formulată, instanţa a reţinut că în cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, locul unde este amplasată cabina poartă, precum şi faptul că acesta se află pe terenul dobândit de reclamantă conform sentinţei nr. 270/COM/2010 din data de 09.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bihor- dosar nr. x/2007 menţionată, respectiv că obiectivul "cabină poartă" se află amplasat în momentul de faţă pe nr. cad. x, motive pentru care a înlăturat susţinerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. x Oradea fost nr. 5184 Oradea şi care este aferent vechiului drum, aspecte ce nu mai pot fi puse în discuţie în prezenta acţiune.

Aşa cum a reţinut instanţa prin sentinţa nr. 270/COM/2010 stabilirea corectă a amplasamentului cabină poartă, este un aspect care interesează relaţiile dintre S.C. A. S.R.L. şi proprietarul vechiului nr. top. x - S.C. I. S.R.L., iar nu în raport de S.C. C. S.R.L. antecesoarea S.C. B. S.R.L..

Faţă de cele reţinute, instanţa a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să ridice construcţia, cabina poartă, de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. x, înscrisă în CF nr. x, nr. cadastral x Oradea. De asemenea, a respins cererea reconvenţională formulată şi precizată de către pârâta- reclamantă reconvenţională S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta- pârâtă reconvenţional S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. vechi, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat 3500 RON, onorariu expert şi taxe de timbru în sumă de 880 RON.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea, la data de 03 martie 2015, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.

Prin decizia nr. 200/C/2015- A, pronunţată la data de 06.09.2015, în dosarul nr. x/2011- A, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea, succesoare a S.C. B. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea, împotriva sentinţei nr. 7232/COM/2014 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2011, pe care a menţinut-o în totalitate şi a obligat partea apelantă să plătească părţii intimate suma de 1750 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, S.C. C. S.R.L. a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 892 din 18 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 200/C/2015- A din 06.09.2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pe care a casat-o şi a trimis-o aceleiaşi instanţe spre rejudecare, reţinând că solicitarea apelantei de schimbare în tot a sentinţei tribunalului, cu consecinţa admiterii cererii sale reconvenţionale a presupus implicit şi criticarea soluţiei prin care s-a admis cererea de chemare în judecată.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 04 iulie 2016, sub nr. x/2011*, care, prin decizia nr. 32/C/2017- A, pronunţată la data de 16 februarie 2017, în dosarul nr. x/2011- A, a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L.- succesoare a S.C. B. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. Oradea, împotriva sentinţei nr. 7232 din 30.09.2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate; a obligat partea apelantă să plătească părţii intimate suma de 2380 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Având în vedere cererile formulate de părţile în litigiu, instanţa a apreciat că se impune a se analiza cu precădere dacă, pârâta-reclamantă a dobândit un drept de superficie asupra suprafeţei de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea (fostul nr. cad. 4065), pe care se află amplasată cabina sa poartă, teren care este proprietatea reclamantei pârâte, pentru că, doar procedându-se în acest mod, se poate determina, mai apoi, temeinicia sau netemeinicia cererii de chemare în judecată formulată de S.C. A. S.R.L..

Instanţa de control a constatat că, în cauză, pârâta reclamă dobândirea prin uzucapiune a dreptului de superficie asupra suprafeţei de 8,93 mp din imobilul teren cu nr. cu nr. cad x Oradea din CF x (fostul nr. cad. 4065), proprietatea reclamantei, teren pe care este situată cabina sa poartă, dar şi că temeiul de drept pentru uzucapiune de care se prevalează apelanta îl constituie, în principal, art. 1895, iar în subsidiar, art. 1890 din vechiul C. civ. de la 1864.

Totodată, în cursul judecăţii, pârâta a precizat că justifică dobândirea dreptului de superficie asupra terenului aferent cabinei poartă prin uzucapiune, ca urmare a joncţiunii posesiilor.

Analizând situaţiile de carte funciară depuse la dosar cu ocazia judecării apelului, s-a constatat că potrivit situaţiei de carte funciară cuprinsă în CF x Oradea, în baza adeverinţei eliberate de OCOT Bihor au fost introduse în circuitul civil parcelele cu nr. top x şi y- terenuri, fiind înscrise sub A4-5, iar apoi, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, eliberat de Ministerul Industriilor şi a schiţei de dezmembrare vizată de OCOT nr. 1270/1995, aceste imobile dar şi imobilele cu nr. top x, înscrise sub A1-3 au fost dezmembrate, potrivit menţiunii de sub B5.

Ceea ce interesează pricinii din această dezmembrare, a considerat instanţa de apel că sunt numerele top nou formate şi anume: top x, 5157/27, 5157/28, 5157/31, 5158/3, 5136/5, 5157/26, care se transcriu în CF nou înfiinţat 66841 în favoarea I. S.A. Oradea.

În plus, în CF x Oradea sub B4 şi cu referire la B6 se menţionează că pe terenurile de sub A1-3,ulterior dezmembrate alături de terenurile nr. top x şi y, proprietatea I. S.A. Oradea se notează clădire bază de producţie, administrativă, hală monobloc, hală confecţii metalice, magazie materiale post trafic, staţie betoane şi depozit carburanţi.

Urmărind în continuare situaţia de carte funciară din CF x, s-a observat că, numerele top. x, au fost înscrise în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.12.1995 în favoarea S.C. F. S.A. Bucureşti, fiind transcrise în CF x.

Potrivit acestei din urmă cărţi funciare, s-a reţinut că S.C. F. S.A. Bucureşti a înstrăinat la rândul ei, în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x/17.10.2002 de BNP K. dreptul de proprietate asupra unei cote de 740/1791 părţi din imobilul teren cu nr. top x înscris în CF nr. x Oradea, în favoarea S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L., iar din contractul de înstrăinare amintit, reiese că au fost dobândite de cea dintâi şi o serie de obiective - construcţii între care si "cabină poartă" în discuţie.

Mai trebuie arătat, a considerat Curtea, că sub B4 în CF nr. x Oradea se menţionează că, prin actul de parcelare şi sistare a indiviziunii autentificat sub nr. x/25.10.2002 de BNP G., părţile contractante au consimţit la intabularea operaţiunii de parcelare, respectiv, au fost de acord ca numărul cadastral nou 2683 ce reprezintă imobilele cumpărate de S.C. B. S.R.L. antecesoarea S.C. C. S.R.L. să se înscrie în coala separată nedefinitivă 1822 pe seama sa.

De asemenea, S.C. F. S.A. Bucureşti a înstrăinat, ulterior, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/03.02.2003 de BNP E., teren intravilan în suprafaţă de 3314 mp şi construcţii înscrise în CF nr. x Oradea nr. top x şi y în favoarea S.C. A. S.R.L..

Totodată, s-a reţinut, sub B7 din CF nr. x Oradea apare că imobilele nr. top x-1051 mp şi 5157/26-2263 mp, se transcriu în CF nedefinitiv nr. 2446 nr. cad. x, pe seama intimatei S.C. A. S.R.L..

Un alt aspect care trebuie subliniat în cauză, s-a apreciat că este acela că, între aceleaşi părţi s-a judecat o acţiune în grăniţuire în cadrul dosarului nr. x/2003 al Curţii de Apel Oradea, în care s-a pronunţat decizia nr. 12/28.01.2014, irevocabilă, prin care a fost admisă acţiunea formulată de S.C. C. S.R.L. succesoarea S.C. B. S.R.L. în contradictoriu S.C. A. S.R.L..

În acest sens s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea S.C. C. S.R.L., succesoarea S.C. B. S.R.L. în suprafaţă de 740 m2, înscris în CF x, nr. cad. x şi terenul S.C. A. S.R.L., în suprafaţă de 3303 m2 din acte (suprafaţă măsurată 3303 m2), nr. cadastral x, devenit prin conversie 167 485, înscris în CF x 485, pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7, potrivit expertizei topografice şi schiţei de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din hotărâre.

În paralel cu situaţia de carte funciară a terenului în litigiu, este necesar să se analizeze şi situaţia juridică a cabinei poartă, care nu apare notată în CF x Oradea sub B4 şi cu referire la B6, printre construcţiile proprietatea I. S.A., cea care a transmis mai apoi dreptul de proprietate asupra nr. top x şi y către SC"F."SA.

Cert este însă, a reţinut instanţa de apel, că, cabina poartă aparţinând apelantei este identificată scriptic, pentru prima dată în categoria activelor aflate pe terenul dobânditoarei S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L., în cadrul contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu SC"F."SA, autentificat sub nr. x/17.10.2002 de către BNP K..

Potrivit martorului audiat în cauză, Praghi Iştvan, cabina datează din 1979, fiind folosită mai de mult de L., iar ulterior de B., iar martorul M., a afirmat că, construcţia a existat anterior anului 2003, respectiv din vremea comunismului şi că din 2003 de când lucrează la B. a fost folosită de aceasta.

Aşadar, chiar dacă cabina poartă a existat pe terenurile I. S.A. (anterior aparţinând proprietăţii socialiste) şi au fost vândute ulterior de cea din urmă către SC"F."SA, cele două societăţi şi-au exercitat simultan dreptul de proprietate, atât asupra construcţiei în discuţie, cât şi asupra terenurilor nr. top x şi y.

În acest context, dreptul exercitat de cele două societăţi asupra terenului pe care este amplasată cabina poartă, este sub nume de proprietar, astfel că, momentul de debut al folosinţei de către aceştia a terenului nu poate fi luat în calcul pentru determinarea începutului uzucapiunii în favoarea apelantei prin joncţiunea posesiilor, deoarece aceasta presupune folosinţa lui de către acele persoane, care la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea -SC C. S.R.L., nu este titularul dreptul de proprietate asupra terenului.

Un alt aspect relevant care se impune a fi arătat, a apreciat instanţa de apel, este acela că, deşi în cadrul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/17.10.2002 de BNP K. se precizează că o dată cu terenul cu nr. top x înscris în CF nr. x Oradea, în cotă de 740/1791 părţi, S.C. B. S.R.L. a dobândit şi obiectivele - construcţii, între care si "cabină poartă" în discuţie, în realitate, terenul pe care este amplasată cabina poartă aparţine reclamantei intimate.

Acest lucru a fost cunoscut de la început şi acceptat de părţi, din moment ce, potrivit cărţii funciare nr. x Oradea, atât la momentul vânzării de către S.C. F. S.A. Bucureşti a cotei de 740/1791 părţi din imobilul teren cu nr. top x şi construcţii în favoarea S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L., cât şi la momentul înstrăinării de prima a suprafeţei de 3314 mp şi construcţii înscrise pe nr. top x şi y în favoarea S.C. A. S.R.L. s-au efectuat planuri cadastrale vizate de OCOT Bihor.

Că este aşa, s-a constatat, este confirmat şi ulterior, de litigiile purtate între părţi, în cadrul cărora instanţele au statuat irevocabili asupra acestei chestiuni, care nu poate fi ignorată în cadrul litigiului de faţă.

Astfel, prin decizia civilă nr. 122/14.12.2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2007, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul N., cabina poartă care face obiectul litigiului de faţă se află amplasată de fapt, pe nr. top. x, iar nu pe nr. top. x, cum s-a consemnat greşit în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. F. S.A. şi S.C. B. S.R.L.

În cuprinsul considerentelor deciziei de mai sus se face referire şi la concluziile contraexpertizei dispuse în acel dosar, în care se precizează că, cabina poartă este situată pe nr. cadastral x, proprietatea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Pe de altă parte, s-a reţinut, nici în cadrul litigiului de faţă nu se contestă de către părţi că terenul pe care se află cabina este proprietatea intimatei reclamante şi acest lucru se desprinde din răspunsul la interogatoriu al S.C. A. S.R.L, dar şi din demersul juridic iniţiat de pârâtă chiar în acest dosar. Şi expertiza topografică efectuată în cadrul dosarului de faţă, relevă că, cabina poartă aparţine S.C. C. S.R.L., dar este amplasată pe nr. cad. 167.485.

Din cele expuse, a constatat instanţa de apel, se desprinde concluzia, că de la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x/17.10.2002 de B.N.P. K. cu SC"F."SA, S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L. nu era proprietar asupra terenului aferent cabinei poartă cu nr. cad. nr. cadastral x devenit prin conversie nr. cad. 167.485, acesta aparţinând intimatei reclamante, deci nu deţinea acest teren sub nume de proprietar.

Aşadar, doar din acest moment se poate reţine că începe folosinţa terenului aferent cabinei poartă de către S.C. B. S.R.L., respectiv de către primul autor, care la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea -SC C. S.R.L., nu este titularul dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 8,93 mp, altfel spus, începând cu acest moment s-ar putea invoca o posibilă joncţiune a posesiilor de către cea din urmă societate.

Instanţa de apel a reţinut că, plasarea în timp a momentului începerii folosinţei terenului în discuţie de către autorul pârâtei apelante suscită interes în cadrul dosarului, întrucât, în raport cu această dată se poate stabili dacă uzucapiunea, invocată în cauza, ca mod de dobândire a dreptului de superficie asupra suprafeţei de 8,93, proprietatea reclamantei, este supusă reglementărilor C. civ. sau ale Decretul-lege 115/1938.

Fiind vorba de anul 2002, anul de începere a prescripţiei achizitive prin joncţiunea posesiilor, anul în care S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L. o dată cu dobândirea proprietăţii asupra cabinei a început şi posesia cu privire la teren, instanţa a apreciat că, uzucapiunea este supusă reglementărilor DL. 115/1938 şi nu C. civ., cum se susţine de către apelantă.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de control a avut în vedere decizia nr. LXXXVI/10.12.2007 a ÎCCJ - Secţiile unite, obligatorie, prin care s-a stabilit că în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.

Prin urmare, în cauză uzucapiunea este supusă reglementărilor Decretului-lege nr. 115/1938, care ultraactivează în întregul ei şi după apariţia Legii nr. 7/1996.

Chiar dacă, pârâta- apelantă şi-a fundamentat acţiunea reconvenţională pe dispoziţiile vechiul C. civ., instanţa consideră, în raport cu argumentele expuse în susţinerea uzucapiunii, că niciuna dintre cerinţele art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 nu sunt incidente.

Astfel, art. 27 prevede că, în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credinţă, potrivit legii, timp de 10 ani.

SC B. S.R.L., antecesoarea şi autoarea S.C. C. S.R.L., nu a avut înscris dreptul de folosinţă asupra terenului de 8,93 aferent cabinei poartă în cartea funciară, dimpotrivă dreptul de proprietate cu toate atributele lui este înscris în cartea funciară pe seama reclamantei. În această situaţie este superfluă analiza celorlalte cerinţe cuprinse în art. 27.

Referitor la art. 28 (uzucapiunea extratabulară), s-a reţinut, acesta stabileşte că, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat dar şi că, va putea cere înscrierea dreptului său cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiile legii, timp de 20 de ani socotiţi de la înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la proprietate.

În raport cu înscrisurile de carte funciară aflate la dosar, instanţa de apel a reţinut că niciuna dintre aceste situaţii nu pot fi reţinute, deoarece ultimul proprietar tabular al terenului aferent cabinei nu este S.C. SC"F."SA, ci în anul 2003, acesta a vândut terenul în discuţie S.C. A. S.R.L..

Doar în cazul în care SC"F."SA. ar fi fost ultimul proprietar tabular, iar S.C. B. S.R.L., antecesoarea S.C. C. S.R.L. ar fi folosit terenul ca urmare a inexistenţei proprietarului tabular sau a renunţării celui dintâi la proprietate, pârâta putea invoca uzucapiunea extratabulară.

Însă, acest teren a fost ulterior dobândit legal de către intimată, care de la momentul la care a devenit proprietar a contestat folosinţa terenului aferent cabinei poartă de către apelantă, aşa cum reiese din probele de la dosar.

Pentru argumentele arătate, instanţa de apel a apreciat că nu este pertinentă cererea reconvenţională a pârâtei prin care s-a cerut să se constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea, fostul nr. cad. 4065, pe care se află situată construcţia, proprietatea pârâtei ce poartă denumirea "cabină poartă".

De asemenea, s-a apreciat că este neîntemeiată şi cererea pârâtei S.C. C. S.R.L. de anulare a documentaţiei ce poartă nr. cadastral x Oradea înscrisă în CF x Oradea cu rectificarea situaţiei de carte funciară,în sensul revenirii la situaţia anterioară, respectiv revenirea la vechea situaţie pe numere topografice.

Instanţa a avut în vedere faptul că prin decizia nr. 12/28.01.2014, în cadrul căreia s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea S.C. C. S.R.L., succesoarea S.C. B. S.R.L. în suprafaţă de 740 m2, înscris în CF x, nr. cad. x şi terenul S.C. A. S.R.L., în suprafaţă de 3303 m2, nr. cadastral x, pe care se afla cabina poartă a devenit prin conversie 167 485, înscris în CF x 485, în baza expertizei topografice şi schiţei de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din acea hotărâre.

A se da curs cererii apelantei, a considerat instanţa de apel, ar însemna să se aducă atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre, or acest lucru nu este cu putinţă, deoarece, puterea de lucru judecat împiedica infirmarea constatărilor făcute intr-o hotărâre judecătoreasca definitiva printr-o alta hotărâre judecătoreasca posterioara, data in alt proces între aceleaşi părţi şi cu privire la aceeaşi chestiune juridică.

Pe de altă parte, din cuprinsul cărţii funciare nr. x Oradea, reiese că toate modificările care au vizat nr. top x şi y s-au efectuat în baza unor acte de parcelare, declaraţii autentice şi planuri cadastrale vizate de organele competente a căror nevalabilitate nu a fost probată.

În concluzie, cum acţiunea reconvenţională a apelantei nu este fondată nici în privinţa cererii principale şi nici e celei subsidiare, instanţa de apel a apreciat că soluţia tribunalului de respingere a acesteia este justificată.

Pe de altă parte, cum S.C. C. S.R.L. nu a probat că a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 mp din imobilul cu nr. cad x Oradea din CF x Oradea, fostul nr. cad. 4065 pe care se află situată cabina poartă, s-a apreciat pe bună dreptate prima instanţă a admis acţiunea reclamantei intimate S.C. A. S.R.L. de ridicare a construcţiei de pe terenul său, în ciuda observaţiilor apelantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea, solicitând admiterea recursului şi modificarea în întregime a hotărârii atacate, respectiv, decizia nr. 32/C/2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 16 februarie 2017, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu consecinţa: respingerii în întregime a acţiunii promovate de reclamanta A. S.R.L. privind obligarea sa la ridicarea construcţiei "cabină poartă" de pe terenul proprietatea acesteia; şi, admiterii în parte a cererii sale reconvenţionale, respectiv, să se constate că recurenta- pârâtă a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 m.p. din imobilul cu nr. cad. x Oradea din C.F. x Oradea, pe care se află situată construcţia, proprietatea recurentei, ce poartă denumirea "cabină poartă", urmând să dispună înscrierea acestui drept şi a construcţiei în C.F. pe seama S.C. C. S.R.L., ca mod de dobândire a dreptului de superficie arătând că a înţeles să solicite instanţei să constate ca fiind, în principal "ope legis", iar, în subsidiar, prescripţia achizitivă. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, foarte pe larg, situaţia în fapt în dosar şi a criticat decizia recurată ca fiind nelegală şi netemeinică, sens în care a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a legii, respectiv, a dispoziţiilor C. civ., art. 189, raportat la dispoziţiile Decretului- lege nr. 115/1938 (art. 27, 28) şi la cele ale Legii nr. 7/1996.

Astfel, a susţinut recurenta- pârâtă, instanţa de apel analizând modul în care a fost exercitată posesia de către anteriorii proprietari asupra imobilului cabină poartă a apreciat că aceştia şi-au exercitat dreptul sub nume de proprietar- deşi instanţa deja cunoştea că în fapt societatea F. S.A. nu a dobândit terenul situat sub construcţia cabină poartă, după cum reiese din considerentele Deciziei C.A.O. dată în dosarul nr. x/2007.

În aceste condiţii, consideră recurenta-pârâtă că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor deciziei nr. 86/2007 dată de I.C.C.J. şi a celor invocate de recurentă - art. 1895 C. civ., raportat la prevederile Legii nr. 7/1996, considerând aplicabile prescripţiei achizitive începute în anul 2002 dispoziţiile Decretului - Lege nr. 115/1938.

Recurenta- pârâtă a arătat că, nu contestă susţinerile instanţei de apel în ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor Decretului- Lege nr. 115/1938 prescripţiilor începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, ale căror termene s-au împlinit după intrarea în vigoare a acestei din urmă legi, şi, în concluzie, prescripţiilor achizitive începute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 le sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. de la 1864, precizând, totodată, că Legea nr. 7/1996 a intrat în vigoare la data de 24.06.1996.

În continuare, recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea apreciază că, acestea fiind premisele, instanţa de apel trebuia să analizeze îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii prevăzută de C. civ., respectiv, cea de la 10- 20 ani, cu reţinerea, bineînţeles, a dispoziţiilor privind joncţiunea posesiilor.

Astfel, cu privire la condiţiile uzucapiunii de la 10-20 ani, recurenta- pârâtă a reiterat, pe scurt, precizările depuse referitor la acest aspect în faţa Curţii de Apel Oradea pentru termenul de judecată din data de 15 decembrie 2016, în referire la: posesia, stare de fapt generatoare de drepturi sau de efecte juridice,şi calităţile acesteia cerute de art. 1847 C. civ. pentru prescripţia achizitivă; joncţiunea posesiilor cu cea a autorilor- art. 1859 C. civ., şi, termenul - data de la care începe să curgă termenul de prescripţie achizitivă.

Mergând pe raţionamentul Curţii de Apel Oradea, a arătat recurenta- pârâtă, acest termen a început să curgă de la data de 18 octombrie 2002, şi s-a împlinit la data de 19 octombrie 2002. Cât priveşte introducerea cererii de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 16 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 167/1958, pentru a opera întreruperea prescripţiei cererea trebuie să fie definitiv şi irevocabil admisă, iar recurenta- pârâtă consideră că încă nu este în acea situaţie.

Cu privire la justul titlu sau justa cauză, recurenta- pârâtă a precizat faptul că autorul său, al cărui succesor în drepturi este, societatea B. S.R.L., a dobândit cu titlu de cumpărare prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x din 17 octombrie 2012 de B.N.P. "K." o cotă de 740/1791 părţi din imobilul teren cu nr. top. x înscris în C.F. x, pe care erau situate mai multe obiective, printre care şi cabina poartă; deci, bunul a fost dobândit în indiviziune.

În referire la buna- credinţă, astfel cum este definită de art. 1898 alin. (1) C. civ. ca fiind "credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea", recurenta- pârâtă a arătat că aceasta este cu atât mai justificată cu cât, înainte de a cumpăra imobilele, antecesoarea sa a închiriat bunurile de la acelaşi proprietar, F. S.A., în baza contractului de închiriere nr. x/1999.

Cu privire la dobândirea dreptului de superficie "ope legis" - aspecte ce, susţine recurenta- pârâtă, nu au fost analizate de Curtea de Apel Oradea, a arătat următoarele:

În lumina jurisprudenţei CEDO, precum şi a practicii judiciare în materie (decizia civilă nr. 214/2010 a Tribunalului Bucureşti) - "existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiei situate pe terenul altei persoane, … atrage după sine, în mod obiectiv necesar, constatarea existenţei dreptului de superficie - deoarece în caz contrar nu ar putea fi exercitat un drept de folosinţă asupra terenului respectiv".

Dobândirea construcţiei - cabină poartă de către recurentă, se arată, este un element necontestat - de altfel, acest aspect este notat şi în C.F. x proprietatea intimatei A. S.R.L. (C.F. vechi x N.D.F., nr. cadastral vechi 4065), nr. crt. A1.4, nr. cad. x - C4 - construcţii anexă B. S.R.L. (actual, C. SRL).

Vechimea construcţiei, de asemenea, nu este contestată - intimata-reclamantă recunoaşte că această construcţie există din anii 1970, că proprietari au fost cei indicaţi de recurenta- pârâtă şi că recurenta o foloseşte neîntrerupt de la momentul dobândirii acesteia.

Din probaţiunea administrată - expertiza în construcţii -, în concluziile căreia se menţionează că imobilul nu este o construcţie uşoară, demontabilă şi că ridicarea acestuia ar însemna demolarea lui - adică, ar lipsi-o pe recurentă de un bun dobândit în mod legal (pentru care a plătit un preţ) fără nicio contraprestaţie - or, acest fapt nu poate fi validat de instanţă şi nici nu este legal, atâta vreme cât nu recurenta- pârâtă a fost cea care a construit imobilul pe terenul proprietatea altei persoane, ci l-a dobândit, în modul în care acesta fusese deja edificat. Pe de altă parte, nu s-a invocat accesiunea imobiliară - incidentă în cazul edificării unei construcţii pe proprietatea altei persoane.

Practic, se mai arată, printr-o acţiune simplă constând într-o obligaţie de a face (adică, de a demola), intimata-reclamantă vrea să desfiinţeze dreptul de proprietate al recurentei- pârâte asupra unei construcţii, ceea ce este inadmisibil întrucât încalcă principiile esenţiale garantate de Constituţie - "art. 44 (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", de lege, precum şi de CEDO.

În concluzie, date fiind premisele indicate, textele de lege încălcate/greşit aplicate, probatoriul administrat, precum şi situaţia de fapt, recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea apreciază că soluţia în prezenta speţă trebuie să fie de admitere a recursului, respectiv să se constate că există un drept de superficie (fie acesta dobândit ope legis ori prin uzucapiune) şi respingerea cereri de "ridicare" - n.r. a se înţelege de demolare - a construcţiei cabină poartă de pe terenul proprietatea intimatei-reclamante.

Legal citată, intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului formulat, sens în care a invocat excepţia tardivităţii formulării acestuia şi excepţia inadmisibilităţii, iar, în ipoteza respingerii excepţiilor invocate, ca neîntemeiat, pentru criticile de netemeinicie aduse hotărârii atacate, şi menţinerea hotărârii atacate; cu cheltuieli de judecată.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, se aplică Decretul- lege nr. 115/1938, având în vedere că după o scurtă perioadă în care, în temeiul Legii nr. 389/1943 au fost în vigoare şi în regiunile cu carte funciară dispoziţiile C. civ. român de la 1864, în privinţa uzucapiunii, prin Legea nr. 241 din 1947 a fost pus în aplicare în Transilvania, Decretul- lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aplicabil deja în Bucovina.

Această reglementare prevede două situaţii diferite de aplicare a uzucapiunii, prima reglementată de art. 27 din Decretul- lege nr. 115/1938, care permite dobândirea dreptului de către cel care, fiind înscris nelegitim în cartea funciară, l-a posedat timp de 10 ani, constituind, astfel, un efect al posesiei "tabulare", şi, cea de-a doua, de art. 28, care reglementează uzucapiunea "extratabulară", împotriva cărţii funciare, prin stăpânirea de fapt asupra imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară, ori de la înscrierea declaraţiei acestuia de renunţare la drept.

Aşadar, uzucapiunea este o sancţiune civilă aplicabilă adevăratului proprietar al unui imobil, ce lasă bunul său în posesia unei terţe persoane care face acte de posesie sub nume de proprietar, într-un termen defipt de lege. Uzucapiunea se fondează pe posesia îndelungată a imobilului aflat în circuitul civil.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/1947, posesiunea cerută în vederea uzucapiunii, în cazurile prevăzute de articolul 27 şi 28 din legea pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de C. civ.

În drept, Înalta Curte constată că, prin recursul formulat, recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea a supus analizei legalitatea hotărârii instanţei de apel cât priveşte judecata unei acţiuni reale imobiliare care are drept scop constatarea dreptului de superficie dobândit ca efect al uzucapării de către aceasta, în temeiul art. 1985 şi urm. C. civ., coroborate cu art. 1846 şi urm. C. civ., şi, implicit, să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să constate dreptul de proprietate asupra imobilului "cabină poartă" ca efect al posesiei utile a imobilului de la 10 la 20 de ani.

Funcţia juridică a uzucapiunii constă în aceea că oferă posibilitatea probei dreptului de proprietate, când se face dovada posesiei în persoana posesorului şi a autorilor săi pe timpul prevăzut de textul de lege arătat.

Rolul uzucapiunii este mai redus în cazurile de existenţă a sistemului de carte funciară, iar justificarea uzucapiunii se rezumă la faptul că, în majoritatea cazurilor posesia corespunde dreptului de proprietate, nevoia de stabilitate şi securitate juridică a raporturilor juridice determină recunoaşterea de efecte juridice unei aparenţe îndelungate de proprietate şi nu în ultimul rând, apare ca o sancţiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligenţă.

În sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării posesiunii utile asupra unui bun în intervalul de timp determinat de lege.

Potrivit actului normativ al C. civ. de la 1864, uzucapiunea poate fi de două feluri, de 30 de ani şi respectiv de 10 până la 20 de ani, în cauză, cererea reconvenţională a recurentei- pârâte fiind formulată pe tiparul condiţiilor necesare pentru prescrierea achizitivă a imobilului arătat potrivit uzucapiunii de la10 până la 20 de ani.

Însă, pentru a opera această uzucapiune, aşa cum în mod legal şi corect a reţinut şi instanţa de apel, trebuiesc întrunite următoarele condiţii: să existe o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar; posesia utilă să se întemeieze pe justul titlu; posesia să dureze de la10 până la 20 de ani, şi, în cele din urmă, posesia să fie de bună credinţă.

Aşadar posesia pentru a fi aptă să ducă la uzucapiune în favoarea celui care posedă, trebuie să fie utilă, adică, să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar; acestea sunt calităţile posesiei care o fac utilă şi duc astfel la dobândirea dreptului de proprietate.

Posesia poate fi definită ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice, care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt de către o persoană asupra unui bun, cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţă de toţi ceilalţi ca proprietar sau titular al altui drept real. Din definiţia posesiei mai sus- menţionată, rezultă că pentru existenţa posesiei sunt necesare două elemente: unul material, corpus şi altul psihologic- animus. Elementul material, corpus, constă în totalitatea faptelor materiale de stăpânire sau folosire, exercitate asupra lucrului. Acest element (corpus) se poate materializa şi în anumite acte juridice pe care posesorul le poate încheia cu privire la acel bun. Elementul psihologic, animus, constă în intenţia sau voinţa posesorului de a-şi exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau titular al altui drept real. Posesia se dobândeşte sau se pierde prin întrunirea sau pierderea celor două elemente: corpus şi animus.

Or, în speţă, Înalta Curte constată că în mod legal şi corect a constatat instanţa de apel că recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor uzucapiunii reglementate de art. 1847 şi urm. din C. civ.

Posesiunea juridică, adică, aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra lucrului, cât şi în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretenţiunii existenţei unui drept asupra lucrului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia.

Referitor la condiţia ca posesia exercitată să fie utilă, potrivit dispoziţiilor art. 1847 din C. civ. de la 1864, "ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar", pentru a produce efectele sale.

În cauză, în mod legal s-a reţinut faptul vicierii posesiei exercitate de către recurenta- pârâtă, întrucât nu este vorba de o posesie utilă, netulburată. Posesia a început în anul 2002, iar, începând din anul 2007, între părţi au existat procese, autorul recurentei- pârâte B. S.R.L. se judecă cu intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea din acest dosar, fiind evident, astfel, că nu este o posesie utilă, netulburată a imobilului "cabină poartă" în discuţie, nesatisfăcând astfel condiţia cerută de art. 1847 C. civ. de la 1864.

În concluzie, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 1847 şi urm. din C. civ. de la 1864 pentru a uzucapa, ca efect al prescripţiei achizitive de la 10 la 20 de ani.

Prin efectul uzucapiunii se naşte dreptul de proprietate al uzucapantului şi se stinge, concomitent, dreptul de proprietate al fostului titular, cu efect retroactiv, uzucapantul devenind proprietar încă din momentul când a început să curgă termenul de prescripţie. Astfel, uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice, având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, transformând o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil.

Or, nu se poate într-o acţiune pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe această cale, să se opună intimatei- reclamante lipsa unui posesii utile şi netulburate- cazul în speţă.

Susţinerile recurentei- pârâte din recurs nu au astfel nicio relevanţă din perspectiva condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, neavând relevanţă nici faptul că era înscrisă în cartea funciară, ceea ce este relevant fiind ca recurenta şi antecesorii să fi stăpânit continuu şi netulburat imobilul în discuţie pe o perioadă între 10- 20 de ani, iar posesia sa să fi fost utilă în toată această perioadă, condiţie care nu este îndeplinită.

În fine, legat de criticile privitoare la constatarea dreptului de superficie invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate în care se juxtapun două drepturi legate şi dependente între ele, în mod perpetuu, şi constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană, denumită superficiar, asupra construcţiilor care se află pe o suprafaţă de teren ce aparţine unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosinţă.

Dreptul de superficie se poate constitui doar prin convenţia părţilor, prin legat, prin uzucapiune sau lege, iar în lipsa unei convenţii exprese a părţilor, dreptul de superficie nu poate fi constituit pe baza unei acţiuni în constatare.

În speţă, Înalta Curte constată că în mod legal s-a reţinut că nu a existat un acord expres sau tacit al proprietarilor terenului, Înalta Curte subliniind că, în realitate, recurenta- pârâtă a urmărit obţinerea unui titlu pe cale judecătorească cu privire la dreptul de superficie pretins, dar posibilitatea dobândirii dreptului de superficie prin hotărâre judecătorească nu este reglementată de legislaţia naţională, fiind cenzurată şi de C.E.D.O. (Hotărârea din 15 februarie 2007, Cauza Bock şi Palade vs. România).

În condiţiile în care intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Oradea este proprietarul terenului, iar construcţia cabină poartă a fost edificată fără acordul său, nu se poate reţine că între părţi există o convenţie, sau că acordul părţilor este tacit. Numai proprietarul terenului poate exprima valabil acest acord, iar buna- credinţă invocată de recurenta- pârâtă nu poate fi reţinută, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, între părţi, inclusiv, autorul recurentei- pârâte, se poartă litigii încă începând din anul 2007.

În consecinţă, verificând decizia recurată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în cauză, recursul fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind căzută în pretenţiuni, va obliga recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea să plătească intimatei- reclamante S.C. A. S.R.L. Oradea suma de 3.693,62 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. Oradea împotriva deciziei nr. 32/C/2017- A din data de 16 februarie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta- pârâtă S.C. C. S.R.L. Oradea să plătească intimatei- reclamante S.C. A. S.R.L. Oradea suma de 3.693,62 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2017.