Corporate shareholder withdrawal right: impermissibility of supplemental appeal grounds and mandatory 15-day appeal deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3525 de la 10 iulie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A., şi a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâţii A., O., P., Q., R., S. şi T., ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1513, pronunţată la data de 07 octombrie 2016, în dosarul nr. x/2014, a respins cererea de restituire înscrisuri originale formulată de apelantul B., ca neîntemeiată; a anulat apelul declarat de apelanţii - reclamanţi D., E., L., M., N. şi J. şi apelul declarat de apelantul - reclamant F. împotriva sentinţei civile nr. 3525/10.07.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţii A., Q., R., T., S. şi P.; a admis excepţia tardivităţii apelului declarat de I. în nume propriu, B., C., G. şi K., şi a respins apelul declarat de apelanţii - reclamanţi anterior menţionaţi, ca fiind tardiv, şi a respins apelul declarat de I. în calitate de succesor al defunctei H., decedată pe parcursul procedurii, ca fiind nefundat, cheltuielile procesuale avansate de către stat cu titlu de ajutor public judiciar în favoarea apelanţilor - reclamanţi I. şi K. rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Prioritar, cu referire la cererea de restituire a unor înscrisuri originale formulate de către apelantul-reclamant B., Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât vizează înscrisuri aflate la dosarul de fond, astfel că devin incidente disp. art. 140 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, care menţionează că înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a făcut depunerea.

Curtea a dat eficienţa cuvenită soluţiei de admitere a excepţiei netimbrării apelului declarat de apelanţii-reclamanţi D., E., L., M., N. în încheierea din data de 17.06.2016, şi a apelului declarat de apelanţii-reclamanţi J. şi F., prin încheierea din data de 23.09.2016, cu consecinţa anulării apelurilor menţionate, ca fiind nelegal timbrate.

Deliberând cu prioritate potrivit disp. art. 137 C. proc. civ. asupra excepţiei tardivităţii apelului declarat de apelanţii-reclamanţi I. în nume propriu, B., C., G. şi K., excepţie invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 23.09.2016, Curtea a constatat că aceasta este fondată, în raport de prevederile art. 284 C. proc. civ.

Astfel, a reţinut instanţa de apel, sentinţa civilă apelată a fost comunicată apelanţilor I., B., C., K. la data de 06.04.2015, conform menţiunilor dovezilor de comunicare aflate la dosarul Tribunalului Bucureşti, iar apelantului G. la data de 08.04.2015, conform menţiunilor dovezii de comunicare de la fila x din acelaşi dosar.

Apelul a fost declarat la data de 25.02.2016, ca atare, cu depăşirea considerabilă a termenului de 15 zile de la comunicarea sentinţei civile apelate, motiv pentru care excepţia invocată a fost admisă, cu consecinţa respingerii apelului declarat de apelanţii-reclamanţi anterior menţionaţi, ca fiind tardiv.

Instanţa de apel a considerat că tardivitatea nu a operat în privinţa apelului declarat de reclamanta I. în calitate de succesor al defunctei H., decedată la data de 18.02.2015, pe considerentul că nu a fost realizată procedura de comunicare a sentinţei civile conform disp. art. 285 C. proc. civ., dispoziţii care prevăd că termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel, iar în acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor. Nefiind parcursă formalitatea menţionată, a reţinut instanţa de apel, termenul de apel nu a început să curgă, apreciind apelul declarat de reclamanta I. în calitate de succesor al defunctei H. ca fiind în termen.

Procedând la analiza pe fond a apelului menţionat, Curtea a reţinut următoarele:

Prezentul dosar s-a format ca efect al disjungerii prin încheierea din data de 13.12.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2009, prin care, în temeiul disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în contradictoriu cu pârâta S.C. U. S.A., astfel că vizează exclusiv pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice.

Raportat la limitele efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a apelat, analizând disp. art. 134 alin. (1) lit. a), b), c), d) din Legea nr. 31/1990, Curtea a reţinut aceste prevederi legale, cât şi pe cele de la alin. (2), alin. (2)1, ori ale art. 2461şi 246^2, reţinând, astfel, că acţionarii care nu sunt în favoarea fuziunii/divizării îşi pot exercita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune/divizare în condiţiile art. 242 alin. (2) sau, după caz, art. 242 alin. (2^1), în continuare, fiind reţinute prevederile de la alin. (3) şi alin. (4).

Or, a constatat Curtea că în mod corect a reţinut prima instanţă că la momentul formulării cererii, societatea era dizolvată (constatarea dizolvării de drept realizându-se prin sentinţa civilă nr. 13069/29.10.2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia Comercială, conform art. 30 din Legea nr. 359/2004 pentru neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală). Prin urmare, a apreciat că nu pot primi aplicare dispoziţiile analizate, cu atât mai mult cu cât din disp. art. 134 alin. (1) teza I din lege rezultă că exercitarea dreptului de retragere se realizează împotriva societăţii, iar în prezenta cauză aceasta nu figurează ca pârât.

Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că nu s-au produs dovezi care să ateste îndeplinirea cerinţei menţionate la art. 134 alin. (1) din lege (existenţa unor hotărâri ale adunării generale care să aibă ca obiect schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului societăţii în străinătate, schimbarea formei societăţii, fuziunea sau divizarea societăţii în favoarea cărora apelanta să nu fi votat), respectarea termenelor menţionate de alin. (2), (2)1 ori a formalităţii menţionate la alin. (3) din lege.

Ca atare, a apreciat că în mod corect a concluzionat prima instanţă în sensul caracterului neîntemeiat al cererii pe temeiul analizat, motiv pentru care apelul a fost respins, ca fiind nefondat.

Faţă de soluţia de respingere a apelului declarat de apelanţii - reclamanţi I. şi K., în temeiul disp. art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, Curtea a reţinut că cheltuielile procesuale avansate de către stat cu titlu de ajutor public judiciar în favoarea rămân în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanţii K., B., C. şi G., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea dosarului spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., în realitate, pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. de la 1865, recurenţii- reclamanţi au criticat decizia recurată ca netemeinică şi nelegală şi au invocat, în esenţă, următoarele motive:

În fapt, instanţa de apel a dispus respingerea apelului declarat de aceştia ca tardiv introdus, însă, faţă de momentul comunicării sentinţei atacate, recurenţii- reclamanţi apreciază că au fost în termen şi în mod greşit instanţa nu a cercetat fondul cauzei.

Susţin recurenţii- reclamanţi că toţi apelanţii au depus apel motivat prin aceleaşi motive, astfel că nu impunea respingerea apelului ca nefondat pentru unii dintre apelanţi şi respingerea ca tardiv introdus faţă de alţii, întrucât toate părţile din dosar au subscris şi semnat deopotrivă.

Mai arată recurenţii- reclamanţi că ulterior au completat motivele de apel, socotind instanţa, astfel, că acela este termenul de la care curge termenul de prescripţie, fără a reţine apelul declarat anterior.

Pentru aceste motive, recurenţii au solicitat admiterea recursului şi a se constata că cererea lor de apel a fost depusă în termen, ori, pe cale de consecinţă, să dispună casarea deciziei atacate şi trimiterea spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea apelului.

Legal citaţi, intimaţii- reclamanţi J., V., moştenitor al intimatului- reclamant D., decedat, L., N., M., W., moştenitor al intimatului- reclamant D., decedat, E. - Constanţa, moştenitor al intimatului- reclamant D., Decedat, I., E. şi F. şi intimaţii - pârâţi A., R., Y., Q., O., T., S. şi P. nu au formulat întâmpinare în recurs.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În primul rând, sub aspectul dreptului procesual civil, Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 3, alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în prezenta cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, procesul civil fiind început încă în anul 2009- respectiv, la 20 iulie 2009, deci, înainte de intrarea în vigoare a noii legi de procedură civilă, care s-a produs la data de 15 februarie 2013.

Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea.

Termenul de 15 zile statornicit de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. pentru declararea apelului se socoteşte pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., iar cele două repere în analiza acestui termen sunt 06 şi, respectiv, 08 aprilie 2015- data comunicării hotărârii de fond, şi 25 februarie 2016- data reală, efectivă a înregistrării apelului, conform ştampilei aplicate .

Aşadar, în cazul în speţă, termenul de apel a început să curgă de la 06 aprilie, respectiv, 08 aprilie 2015, şi, calculat fără numărarea celor două zile exceptate (dias ad quem şi dias ad quo), s-ar fi împlinit la 22, respectiv, 24 aprilie 2015, aceasta fiind ultima zi legală pentru depunerea apelului.

Se constată că, apelul reclamanţilor K., B., C. şi G. promovat împotriva sentinţei instanţei de fond nr. 3525 de la 10 iulie 2014 a fost tardiv depus, deoarece, acesta a fost înregistrat la instanţă la 25 februarie 2016, data înscrisă în rezoluţia de înregistrare, şi, de altfel, singura dată a înregistrării în sistemul informatizat ECRIS al instanţei, iar, faţă de data comunicării sentinţei apelate, 06 şi, respectiv, 08 aprilie 2015, în mod evident, nu este în interiorul termenului legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea susţinută de recurenţii- reclamanţi prin recurs, în sensul că ulterior au completat motivele de apel, socotind instanţa, astfel, că acela este termenul de la care curge termenul de prescripţie, fără a reţine apelul declarat anterior, nu poate fi reţinută; termenul de apel este un termen imperativ "de 15 zile de la comunicarea hotărârii" şi, prin urmare, un nou apel nu mai poate fi introdus decât dacă se găseşte făcut înlăuntrul termenului de apel calculat de la comunicarea hotărârii.

Înalta Curte reţine, deci, că decizia atacată a fost pronunţată cu corecta şi legala aplicare a dispoziţiilor legale mai sus- arătate şi cu respectarea întocmai a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nefiind evidentă vreo vătămare a recurenţilor- reclamanţi, în condiţiile în care apelul acestora era tardiv formulat.

Faţă de aceste considerente, constatându-se că, legal şi corect instanţa de apel şi cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., a respins apelul declarat de reclamanţi ca fiind tardiv, Înalta Curte găseşte nefondat recursul declarat de recurenţii- reclamanţi K., B., C. şi G., şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii K., B., C. şi G. împotriva deciziei civile nr. 1513 din 07 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2017.