Non-appealability of appellate rent recovery decisions under one million RON under Law No. 2/2013

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. şi administrator special C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata integrală şi imediată a creanţei certe, lichide şi exigibile în sumă de 921.056,71 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 151/2015 din data de 18 mai 2015, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca nefondată acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 205/2016 din 04 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant C. şi prin administrator judiciar B.., împotriva sentinţei civile nr. 151/2015 din data de 18 mai 2015. A fost schimbată sentinţa în sensul că a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 921.056,71 RON, reprezentând plata chiriei restante.

Pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 05 aprilie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 98 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod stabileşte că determinarea competenţei materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcţie de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

Preţuirea valorii obiectului se face, potrivit art. 194 lit. c) din C. proc. civ. de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. şi administrator special C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., este evaluabilă în bani, prin acţiune solicitându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 921.056,71 RON.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunţării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. E. împotriva deciziei civile nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. D. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. E. împotriva deciziei civile nr. 205/2016 din 4 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2017.