Cassation challenge claiming omission of legal grounds in appellate review; failure to substantiate appeal arguments does not constitute procedural omission under extraordinary appeal

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2488 din 03 decembrie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 305/2014 din 24 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Împotriva acestei decizii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În susţinerea motivului invocat contestatorii au arătat, în esenţă, că respingând recursul instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la pct. 2 de recurs, respectiv art. 488 alin. (4):

"instanţa depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti, punctele a) şi b)".

Redând punctele a) şi b) din motivul de recurs pretins neanalizat, contestatorii consideră că pentru punctul a) instanţa a făcut referire la imixtiunea instanţei de judecată în sfera activităţii executive sau legislative ceea ce nu a constituit motiv de recurs neavând legătură cu încălcarea principiului legalităţii de către instanţa de apel.

Pentru punctul b) contestatorii susţin că simpla afirmaţie că reclamanţii au beneficiat de un proces echitabil fără a arăta motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, lipsa totală a considerentelor pe motivele invocate de ei atrage nulitatea hotărârii.

Contestatorii apreciază că respingând recursul instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs de la pct. 4 respectiv art. 488 alin. (6), invocând faptul că ar fi solicitat analizarea raportului dintre nulitatea absolută şi repunerea în situaţia anterioară, şi nu raportul dintre repunerea în situaţia anterioară şi cererea de plată a daunelor, "ori instanţa s-a pronunţat cu privire la faptul că repunerea în situaţia anterioară a fost anulată şi deci cererea accesorie de plată a despăgubirilor a fost respinsă în mod legal".

Pentru aceste motive contestatorii au solicitat admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea în vederea pronunţării unei noi hotărâri.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.

În speţă, contestatorii A. şi B. şi-au întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În motivarea căii de atac de retractare exercitate, contestatorii au susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs formulate, respectiv a omis să analizeze motivul de la pct. 2 de recurs, respectiv art. 488 alin. (4) şi motivul de recurs referitor la motivul de la pct. 4 de recurs respectiv art. 488 alin. (6).

Susţinerile contestatorilor potrivit cărora, instanţa de recurs nu a analizat motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 4 şi pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Astfel, în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. recurenţii au arătat la punctul a) că instanţa a încălcat principiul legalităţii, iar la pct. b) că instanţa a încălcat dreptul la un proces echitabil în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din CEDO şi art. 21 din Constituţie.

Contrar susţinerilor contestatorilor, instanţa de recurs a analizat criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 4 C. proc. civ., reţinând, în ce priveşte încălcarea principiului legalităţii, că nu poate fi primită critica întrucât nu s-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Referirea făcută de instanţa de recurs la "imextiunea instanţei de judecată în sfera activităţii executive sau legislative" nu a fost altceva decât explicaţiile a ceea ce incubă încălcarea principiului legalităţii şi nu cum eronat au susţinut contestatorii că instanţa de recurs ar fi considerat ca fiind un alt motiv de recurs.

Şi critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil a fost analizată de instanţa de recurs reţinând, în acest sens, că "din modul în care s-a derulat procesul în faţa Curţii de Apel Iaşi rezultă că părţile au beneficiat de un proces echitabil aşa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din CEDO, iar instanţa şi-a exercitat rolul activ respectând dispoziţiile art. 22 din noul C. proc. civ. şi art. 21 din Constituţie."

Se reţine că nemulţumirea contestatorilor cu privire la argumentele care au format convingerea instanţei de recurs nu poate constitui motiv de admisibilitate a contestaţiei în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă omisiuni în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Va fi înlăturată şi critica privind neanalizarea motivului de recurs cuprins la pct. 4, respectiv art. 488 pct. 6 ce a vizat faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei.

Din analiza deciziei contestate privind motivul de recurs pretins neanalizat se constată că susţinerile contestatorilor sunt eronate.

Astfel, se constată că instanţa de recurs a făcut o analiză temeinică a motivului de recurs invocat în funcţie de criticile formulate de către recurenţi raportat la argumentele instanţei de apel din decizia recurată, reţinând că, în ce priveşte raportul dintre repunerea în situaţia anterioară şi cererea de plată a daunelor, "câtă vreme a fost respinsă cererea principală, privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, soluţia instanţei de apel de respingere a capetelor de cerere accesorii privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, lipsă de folosinţă, dobânzi legale şi daune morale, este legală…".

Faptul că instanţa de recurs prin analiza efectuată a confirmat soluţia instanţei de apel, nu poate constitui motiv de retractare a deciziei din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, instanţa de recurs a analizat atât motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 4 şi pct. 6 C. proc. civ., cât şi argumentele expuse în dezvoltarea acestora.

În consecinţă, se constată că dezlegarea dată recursului, prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul omisiunii de cercetare a vreunui motiv de recurs, iar prezenta contestaţie în anulare nu poate duce la retractarea deciziei contestate din perspectiva dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ. va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 2488 din 03 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2017.