Revision application annulled as unfounded for lacking mandatory grounds; prior dismissal stands.

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 777 din 13 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâta A. împotriva deciziei nr. 443/2015 din 29 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

În fundamentarea acestei decizii, s-a reţinut, în esenţă, că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate la care se referă dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia şi anularea deciziei atacate.

Prin decizia nr. 1766 din 20 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 777 din 13 aprilie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că, din dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., rezultă că obiectul contestaţiei în anulare diferă în funcţie de motivele invocate în susţinerea acesteia, însă, în toate cazurile, obiectul contestaţiei în anulare îl formează hotărârile judecătoreşti definitive.

Totodată, s-a arătat că nu pot face obiectul contestaţiei în anulare hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care recursul a fost anulat sau respins, ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerinţelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât decizia pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport de particularităţile de regim juridic cuprinse în textul de lege anterior evocat, s-a reţinut că, pentru a fi admisibilă calea de atac de retractare a contestaţiei în anulare, prin decizia astfel atacată trebuie să fie respins sau admis, în parte, recursul declarat de contestator.

Or, prin pronunţarea în recurs a unui soluţii diferite de cele expres şi limitativ prevăzute de lege, contestaţia în anulare formulată împotriva acestei soluţii este inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 1766 din 20 octombrie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 a formulat cerere revizuire pârâta A..

În motivarea cererii de revizuire au fost expuse aprecieri ale revizuentei în legătură cu litigiile în care aceasta a fost parte, fiind invocate aspecte de fapt ale cauzei.

Analizând cu prioritate condiţiile privind regularitatea formulării cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 194 şi art. 196 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Dispoziţiile care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare şi aplicare atât în privinţa condiţiilor de admisibilitate, cât şi în privinţa motivelor de exercitare a acestei căi de atac.

Verificând regularitatea sesizării instanţei, se constată că dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. stabilesc că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, arătarea motivelor pe care aceasta se întemeiază.

Caracterul imperativ al cerinţei anterior menţionate rezultă din dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ. care sancţionează cu nulitatea cererea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Fiind vorba de norme de drept comun, rezultă că acestea sunt aplicabile atât căilor de atac de reformare, cât şi căilor de atac retractare.

Aplicând aceste dispoziţii legale în materia revizuirii, se constată că indicarea şi dezvoltarea motivelor de revizuire reprezintă o cerinţă obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească cererea de revizuire, cerinţă a cărei nerespectare conduce la imposibilitatea instanţei de retractare de a analiza cererea cu care a fost învestită.

Verificând cerinţele formale ale actului de sesizare a instanţei, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire formulate în prezenta cauză nu pot fi identificate motive care să poată fi încadrate în cazurile de revizuire prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Din modul în care a fost redactată cererea de revizuire, rezultă că aceasta nu îndeplineşte cerinţa imperativă impusă de dispoziţiile 194 C. proc. civ. privitoare la motivarea cererii.

Astfel, caracterul nestructurat al cererii de revizuire formulate în prezenta cauză determină imposibilitatea instanţei de revizuire de a stabili limitele învestirii sale.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor legale anterior evocate, care sancţionează cu nulitatea cererea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, se constată că cererea de revizuire formulată de revizuentă nu îndeplineşte cerinţele formale impuse de lege pentru validitatea sa.

Având în vedere că revizuenta A. nu s-a conformat obligaţiei legale de a formula o cerere de revizuire care să cuprindă toate menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din acelaşi act normativ şi să anuleze, ca informă, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca informă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1766 din 20 octombrie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2017.