Competence conflict: jurisdiction for challenging religious property restitution commission decisions under O.U.G. 94/2000 vs. Law 165/2013

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 decembrie 2018, reclamanta Parohia "Sf. Împăraţi" Bacău, în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 8194 din 18 octombrie 2018 şi admiterea cererii de retrocedare formulată de reclamantă, acţiune întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 şi ale art. 8, 10 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 10 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

În motivarea hotărârii s-a reţinut că întrucât, în speţă, este atacat un act administrativ individual emis în aplicarea Legii nr. 165/2013, modificată, competenţa soluţionării acţiunii în anularea acestuia revine secţiei civile a tribunalului, potrivit normei de competenţă specială şi derogatorie prevăzută la art. 11 al art. 32 din Legea nr. 165/2013, introdusă prin Legea nr. 212/2018, şi nu instanţei de contencios administrativ potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, abrogată implicit prin Legea nr. 212/2018.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 537 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui incident procedural.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu o contestaţie împotriva Deciziei nr. 8194 din 18 octombrie 2018, emisă de Comisia specială de retrocedare şi şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 şi ale art. 8, 10 din Legea nr. 554/2004.

Acest temei de drept este, în opinia tribunalului, incident în prezenta cauză, în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 care stipulează că deciziile Comisiei speciale de retrocedare se atacă cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat, acest text de lege coroborându-se cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a care se referă la soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise de autorităţile centrale. În consecinţă, competentă să soluţioneze material şi teritorial prezenta cerere este Curtea de Apel Bacău.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea formulată de reclamantă la data de 21 decembrie 2018 se întemeiază pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fiind vorba despre un imobil care a aparţinut unui cult religios.

Or, O.U.G. nr. 94/2000 este un act normativ special, derogatoriu de la normele legale comune în materia acordării de măsuri reparatorii aferent preluării abuzive a unor imobile, ceea ce îi asigură preferinţă în aplicare, conform principiului "specialia generalibus derogant."

Prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la normele legale care reglementează competenţa de soluţionare a pricinii, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dând eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Bacău, secţia civilă, a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (7) teza I din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de la comunicarea acestora.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar cele ale alin. (11) prevăd că litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

În fine, alin. (2) al art. 35 prevede că în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizie în termenele prevăzute de art. 33 şi art. 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1), iar alin. (3) stabileşte că, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

Corecta înţelegere a sferei de aplicare a acestor dispoziţii legale obligă la a observa că prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 au, în considerarea caracterului lor de norme speciale, întâietate în aplicare faţă de normele generale cuprinse în art. 35 din Legea nr. 165/2013, în ce priveşte determinarea instanţei competente a soluţiona o acţiune precum cea de faţă.

Prin urmare, atât atacarea deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, cât şi acţiunea persoanei îndreptăţite prin care se solicită soluţionarea de către instanţă a cererii de retrocedare, în cazul refuzului nejustificat al entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Aşa fiind, în considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - CL