Territorial Competence Conflict Settled; Initial Court Retains Jurisdiction Over Recourse Claim.

Asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroşani la data de 22 octombrie 2018, A. a formulat, în contradictoriu cu B., acţiune în pretenţii prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata debitului de 3000 RON către reclamantă, sumă reţinută de la reclamantă de C. în contul creditului contractat de pârât şi neachitat, precum şi a dobânzii legale.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1267 din 25 aprilie 2019, Judecătoria Petroşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

S-a constatat, prin prisma art. 107 C. proc. civ., că instanţa a fost învestită cu o acţiune în regres şi că pârâtul domiciliază în comuna Grădiştea, sat Grădiştea, judeţul Călăraşi, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Călăraşi.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1571 BIS din 24 iulie 2019, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani. A constatat conflictul negativ de competenţă. A suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a constatat că Judecătoria Petroşani a fost învestită cu o acţiune personală, pentru a cărei soluţionare s-a instituit o competenţă teritorială de ordine privată.

Plecând de dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. şi constatând că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Petroşani, s-a constatat că acesteia îi revine competenţa soluţionării cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o acţiune personală în pretenţii, ce are ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, reţinută din contul reclamantei, în calitate de codebitoare, ca urmare a neachitării de către pârât a creditului contractat.

Se observă că pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ca în cazul acţiunilor reale.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Se reţine, deci, că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţă necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

Aşadar, chiar şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei, instanţa neputând invoca din oficiu excepţia de necompetenţă. În absenţa unui demers al pârâtului exercitat în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa sesizată rămâne învestită cu soluţionarea cauzei.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Petroşani, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârât excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în condiţiile sus citatului articol, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN