Extraterritorial Divorce Jurisdiction: Validity of Express Party Agreement Under Art. 915(2) CPP

Asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 12 octombrie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 30 iulie 2010, pe baza acordului comun al soţilor sau, în caz contrar, desfacerea din vina comună a soţilor; încuviinţarea reluării de către reclamantă a numelui de familie avut anterior încheierii căsătoriei; stabilirea ca, pe viitor, autoritatea părintească privind pe minorul C. să fie exercitată exclusiv de reclamantă; stabilirea locuinţei permanente a minorului la reclamantă, precum şi obligarea pârâtului la plata contribuţiei la creşterea şi educarea copilului în raport cu veniturile pe care le realizează.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 218 din 7 martie 2019, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

S-a constatat, în esenţă, prin prisma art. 915 C. proc. civ., că până la momentul pronunţării asupra excepţiei necompetenţei nu a intervenit o înţelegere a părţilor în sensul avut în vedere de textul de lege.

2.2. Prin Sentinţa nr. 3465 din 13 mai 2019, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea acţiunii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării acţiunii de divorţ în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. A constatat ivit conflict negativ de competenţă. A înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

S-a constatat, în esenţă, prin prisma art. 915 C. proc. civ., că în cauză sunt dovezi în sensul existenţei acordului părţilor pentru soluţionarea cererii de divorţ de către Judecătoria Târgu Secuiesc, în sensul Deciziei nr. 20/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Acţiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanţelor are ca obiect o cerere de divorţ, cu element de extraneitate, iar instanţele aflate în conflict au interpretat diferit dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cele referitoare la acordul părţilor privind instanţa competentă a soluţiona cauza.

Astfel, norma de competenţă în materia divorţului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. În teza a doua a menţionatului articol se prevede că în situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

Totodată, alin. (2) al art. 915 C. proc. civ. prevede că, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România, în lipsa unui asemenea acord cererea de divorţ fiind de competenţa Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Din interpretarea dispoziţiilor cuprinse la art. 915 alin. (2) C. proc. civ. reiese că, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, a fost instituită o competenţă care intervine în materia divorţului în lipsa unui acord al părţilor asupra instanţei competente teritorial să judece pricina, în situaţiile în care niciunul dintre soţi nu mai are locuinţa în ţară.

Or, în cauză, acordul părţilor ca acţiunea să se judece de către Judecătoria Târgu Secuiesc a intervenit după desesizarea respectivei instanţe, anume după pronunţarea Sentinţei civile nr. 218 din 7 martie 2019.

Se observă, că cele două adrese au fost trimise prin poştă electronică la 7 martie 2019, la orele 18:34 şi 21,25, după încetarea programului de lucru al instanţei, fiind înregistrate cu data de 8 martie 2019. În plus, se constată că respectivele înscrisuri nu poartă semnăturile părţilor de la care se presupune că provin, fiind trimise de pe adrese de e-mail, iar în ceea ce-l priveşte pe pârât, adresa expeditorului din înscrisul ce conţine acordul nesemnat diferă de cea din înscrisul aflat la dosarului Judecătoriei Târgu Secuiesc pretins trimis de aceeaşi parte.

În consecinţă, distinct de faptul că nu există un acord al părţilor care să fi intervenit până la desesizarea instanţei la care s-a depus cererea de divorţ, Înalta Curte reţine că înscrisurile depuse ulterior cu un conţinut ce sugerează un acord de alegere a unei judecătorii în sensul prevăzut de art. 915 alin. (2) C. proc. civ. nu au aptitudinea de a produce acest efect, nefiind asumate prin semnătură de titularii acestui drept de opţiune.

Se au în vedere, în acest sens, şi considerentele Deciziei nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 1049/27.12.2016, prin care s-a arătat că interpretarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ. trebuie făcută în sensul că acordul părţilor în vederea alegerii instanţei competente nu poate fi dat în mod tacit, ci doar expres.

Aceasta, în condiţiile în care textul de lege în discuţie instituie o normă de competenţă specială care este de strictă interpretare, şi care implică o acţiune neechivocă a fiecăreia dintre părţi în sensul manifestării acordului de alegere a instanţei căreia înţeleg să îi atribuie competenţa în temeiul art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN