Revision request inadmissible where conflict with prior judgment already adjudicated; costs awarded to respondent.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the revision request filed by the claimants against the Court of Appeal decision no. 482A/2018, and ordered the claimants to pay 4,500 RON in costs to the respondent. The claimants sought annulment of that decision, arguing it contradicted and violated the res judicata authority of an earlier 2000 decision which allegedly established that the entire building (including apartments 5 and 6) had been taken by the state without title, relevant to their vindication action over those apartments. The Court held that the revision based on conflicting judgments (art. 509(1)(8) C. proc. civ.) is inadmissible where the prior judgment’s res judicata effect was already invoked and considered in the second proceedings — including in the appeal and in a prior, exhausted cassation appeal — so that the request amounted to a disguised new appeal against the final decision rather than a proper extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 459 alin. (3) din C. proc. civ, art. 431 alin. (2) din C. proc. civ, art. 510 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 459 alin. (3) C. proc. civ; Revision request inadmissible where conflict with prior judgment already adjudicated; costs awarded to respondent: 482A/2018, and ordered the claimants to pay 4,500 RON in costs to the respondent. The claimants sought annulment of that decision, arguing it contradicted and violated the res judicata authority of an earlier 2000 decision which allegedly established that the entire building (including apartments 5 and 6) had been taken by the state without title, relevant to their vindication action over those apartments. The Court held that the revision based on conflicting judgments (art. 509(1)(8) C. proc. civ.) is inadmissible where the prior judgment’s res judicata effect was already invoked and considered in the second proceedings — including in the appeal and in a prior, exhausted cassation appeal — so that the request amounted to a disguised new appeal against the final decision rather than a proper extraordinary remedy.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for awarding legal costs to the defendant.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2018, la data de 13.06.2018, revizuenţii A. şi B. au solicitat anularea Deciziei nr. 482 A/11 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca fiind contrară şi întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat în sens pozitiv a Deciziei civile irevocabile nr. 489A/20.09.2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2000, cu referire la statuarea cu putere de lucru judecat în privinţa preluării fără titlu de către Statul român a întregului imobil (şi nu doar a unei părţi din el) situat în Bucureşti, str. x, aşadar inclusiv a apt. nr. 5 şi 6 plus teren aferent, revendicat în Dosarul nr. x/2016.
Acest aspect rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 489A/20.09.2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care fac corp comun cu dispozitivul, şi prin care s-a stabilit că întreg imobilul situat în str. x a fost preluat de stat fără titlu.
Revizuenţii au invocat prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. şi au susţinut că între Dosarele nr. x/2000 şi nr. y/202016 există o evidentă legătură, fiind vorba despre acelaşi imobil, iar despre hotărârile pretins potrivnice, că acestea sunt definitive şi nu pot fi aduse la îndeplinire.
Cu referire la Decizia nr. 482A/11.05.2018, a cărei anulare s-a solicitat, s-a susţinut că aceasta este fundamental şi vădit nelegală întrucât este rezultatul direct şi nemijlocit al nesocotirii de către instanţa de apel a puterii lucrului judecat stabilit de o instanţa anterioara, cu referire la actul de naţionalizare care nu a privit o parte din imobil (cu excluderea ap. 5 şi 6), ci întregul imobil, or Decizia nr. 482/2018 repercutează în mod nelegal cu efect direct asupra revizuenţilor în calitate de succesori titlu particular pentru întreg imobilul, conform Deciziei 646/02.12.2009 a CAB, secţia a III-a, care dispune în favoarea acestora pentru întreaga suprafaţa de 400 mp şi 3 (trei) corpuri de clădire. Efectul nesocotirii şi încălcării puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 489 A/2000 a condus în mod direct la pronunţarea Deciziei nr. 482A/11.05.2018 nelegale şi netemeinice, măsurile din deciziile potrivnice menţionate neputând fi aduse la îndeplinire.
Deşi revizuenţii B. şi A. sunt proprietarii tabulari şi ai imobilului corp C3 (inclusiv ap. 5) conform Deciziei nr. 489 A/20.09.2000 şi Deciziei nr. 646/02.12.2009, deţinut de intimata C., susţin că nu pot obţine folosinţa întrucât prin Decizia nelegală nr. 482/11.05.2018 instanţa a nesocotit atât considerentele Deciziei nr. 489 A/2000 care fac corp comun cu dispozitivul acesteia, cu trimitere directă la împrejurarea ca s-a constatat cu putere de lucru judecat că întreg imobilul (inclusiv ap. 5) a fost trecut proprietatea statului fără titlu, cât şi Încheierea de întabulare 21269/13.03.2018 emisă de OCPI - BCPI sector 1.
Dar, susţin revizuenţii, nici C. nu poate face acte de dispoziţie întrucât nu are intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului 5, deţinut în mod nelegal.
Aceeaşi situaţie juridică au arătat şi în legătură cu apt. 6, intabulat pe numele decedatei D., fapt ce conduce la imposibilitatea punerii în practică a Deciziei nr. 489A/2000. Cea care ocupă acest apartament, E., nu poate obţine intabularea bunului, deoarece nu este titularul dreptului de proprietate asupra bunului.
În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 raportat la art. 459 alin. (3) din C. proc. civ. s-a solicitat suspendarea cererii de revizuire până la judecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a recursului împotriva aceleaşi decizii din apel, ce face obiectul Dosarului nr. x/2016
În drept, au fost indicate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., 513 alin. (4) teza a doua, art. 430 alin. (2), art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.
Intimata E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că cele două hotărâri invocate de revizuenţi nu sunt potrivnice, contradictorii, ci dimpotrivă, sunt coerente şi respectă întru totul situaţia de fapt şi de drept a imobilului, statuând că revizuenţii sunt proprietari ai imobilului situat în Bucureşti, str. x, cu excepţia apt. 6, corpul B, din acelaşi imobil, care este proprietatea d-nei D.
Prin Decizia civilă nr. 1385A/11.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. şi de faptul că se invocă prin cererea de revizuire un caz de contrarietate de hotărâri pronunţate de curtea de apel, cazul de revizuire invocat fiind cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit precizărilor făcute de revizuenţi, prin apărător, în şedinţa publică din 11.12.2018.
În urma declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 21.01.2019, sub acelaşi număr de dosar, iar la termenul de judecată din 20.02.2019, în temeiul dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ., s-a luat măsura suspendării judecării cererii de revizuire faţă de împrejurarea dovedită a existenţei pe rolul instanţelor a recursului exercitat de revizuenţi împotriva deciziei atacate şi pe în calea de atac a revizuirii.
La data de 10.07.2019, la solicitarea intimatelor, cauza a fost repusă pe rol faţă de împrejurarea dovedită de acestea, a soluţionării cererii de recurs exercitat în Dosarul nr. x/2016, prin Decizia civilă nr. 1326/26.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei civile nr. 482A/11.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Analizând cererea de revizuire dedusă judecăţii, în coordonatele impuse de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., respectiv limitat la admisibilitatea acesteia, Înalta Curte apreciază asupra neîntrunirii condiţiilor necesare declarării cererii ca fiind admisibilă.
În acest sens, se reţine că, prin cererea cu care s-au adresat instanţelor judecătoreşti la 22.02.2016, în Dosarul nr. x/2016, în revendicarea apartamentelor nr. x şi 6 situate în imobilul din Bucureşti, str. x, corp A şi B, deţinute de D. (ulterior de E.) şi C., reclamanţii - actuali revizuenţi - s-au prevalat de dreptul lor de proprietate asupra întregului imobil compus din teren, în suprafaţă de 400 m.p. şi trei corpuri de clădire de la aceeaşi adresă, drept pe care l-au justificat prin Decizia civilă nr. 646A/7.12.2009 (definitivă şi irevocabilă) a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2008 şi prin Decizia nr. 489A/20.09.2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosar nr. x/2000.
Această din urmă hotărâre a fost invocată de reclamanţi chiar în legătură cu dezlegările sale irevocabile, afirmându-se că prin aceasta s-a statuat că întreg imobilul teren şi construcţii din str. x a fost trecut în proprietate statului român prin Decretul nr. 92/1950, fără titlu valabil.
Se mai observă că efectele pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti au fost valorificate de toate instanţele învestite cu soluţionarea Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, atât în primă instanţă, în faza judecăţii de apel, dar şi în etapa recursului. Soluţia de respingere a cererii în revendicare introduse de actualii revizuenţi a fost argumentată, în esenţă, pe considerentul că, în legătură cu apartamentul nr. x, reclamanţii nu deţin un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului deoarece autorului acestora i-a fost recunoscut, prin Decizia nr. 489A/20.09.2000 a Curţii de Apel Bucureşti, un drept de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, str. x, compus din 400 m.p. şi trei corpuri de clădire, cu excepţia apartamentului nr. x situat în corpul B din imobil, proprietatea numitei D.. De asemenea, în legătură cu apartamentul nr. x, s-a reţinut - luându-se tot ca reper existenţa Deciziei civile nr. 489A/20.09.2000 a Curţii de Apel Bucureşti - că, fiind pronunţată ulterior vânzării de către stat a imobilului către chiriaş, o admitere a actualei cereri în revendicare ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice civile.
În mod specific, în etapa judecării în recurs a cauzei în revendicare, prin Decizia nr. 1326/26.06.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a răspuns criticilor recurenţilor care s-au prevalat, în susţinerea demersului lor judiciar, de efectele (puterea de lucru judecat) Deciziei civile nr. 646A/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, dar şi de cele ale Deciziei civile nr. 489A/2000 pronunţată de aceeaşi instanţă, înlăturându-le motivat.
Prin urmare, se constată că în procesul în care a fost pronunţată Decizia nr. 482/11.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi familie (în Dosarul nr. x/2016), a cărei anulare s-a solicitat pe calea prezentei revizuiri, efectele Deciziei civile nr. 489A/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă au fost analizate de instanţele învestite, şi avute în vedere în mod corespunzător în fundamentarea soluţiilor pe care le-au adoptat în soluţionarea acţiunii în revendicarea apartamentelor nr. x şi 6 iniţiată de reclamanţi. În alte cuvinte, puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 489A/2000 şi modul în care aceasta a influenţat soluţionarea acţiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2016 au constituit obiect de cercetare judecătorească şi, implicit, obiect al dezlegărilor jurisdicţionale ale instanţelor ce au pronunţat hotărâri în tranşarea acestuia, aşadar, inclusiv a Deciziei nr. 482/11.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi de familie, a cărei anulare revizuenţii au solicitat-o.
Astfel că, invocând pe calea revizuirii, faptul că această hotărâre ar fi contrară Deciziei civile nr. 489A/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a, a cărei autoritate de lucru judecat o încalcă (deoarece, în viziunea acestora, statuarea în sensul preluării fără titlu a întregului imobil din str. x, Bucureşti, regăsită în prima hotărâre, ar fi trebuit să conducă în mod necesar la soluţionarea prin admitere şi a revendicării apartamentelor nr. x şi 6 din acelaşi imobil, rezultat care, însă, nu s-a produs), revizuenţii nu vor decât, în mod deghizat, să obţină o reevaluare a situaţiei juridice dezlegate (deja) prin hotărârea atacată pe calea prezentei revizuiri.
Înalta Curte are în vedere că, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre (a cărei autoritate se pretinde a fi fost încălcată) sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat.
Această cerinţă de admisibilitate, nemenţionată expres în lege, decurge din raţiunea instituţiei juridice a revizuiri, care a fost concepută de legiuitor ca o calea extraordinară de atac, de retractare, prin mijlocirea căreia se urmăreşte, ca regulă, îndreptarea unor erori din starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă. Promovarea căii de atac a revizuirii nu poate avea loc decât în circumstanţele limitativ reglementate pentru fiecare caz de revizuire în parte tocmai spre a nu se transforma această cale specială şi extraordinară de atac într-un recurs deghizat.
Or, pretinzând că Decizia nr. 482/11.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi familie încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 489A/2000 a aceleiaşi instanţe, revizuenţii nu fac decât să solicite un control judiciar asupra hotărârii a cărei anulare o solicită sub acest pretext, în condiţiile în care puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 489A/2000 a fost deja valorificată în cel de-al doilea proces, făcând parte din dezlegările jurisdicţionale - intrate ele însele în puterea de lucru judecat - ale instanţei ce a soluţionat acţiunea în revendicarea apartamentelor nr. x şi 6 în etapa apelului,.
Cum calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 482/11.05.2018 a fost exercitată de părţi şi epuizată prin soluţionarea acestuia, se apreciază că un nou recurs împotriva aceleiaşi hotărâri, deghizat în calea de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, nu (mai) este posibil din punct de vedere legal, astfel că, pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge prezenta revizuire ca fiind inadmisibilă.
În baza art. 453 C. proc. civ., la solicitarea intimatei E., îi va obliga pe revizuenţi să plătească acesteia cheltuieli de judecată în sumă de 4.500 RON, constând în onorariu avocat pentru care s-au depus acte doveditoare în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, filele x, acolo unde a fost înregistrată iniţial cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 482 A din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe revizuenţi la 4500 RON cheltuieli de judecată către intimata E.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.
GGC - NN