Recusal rejection appeal held inadmissible; abstention refusal stands.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed against the lower court's decision, thereby leaving in force the ruling that rejected the declarations of abstention by two judges. The dispute arose from a motion to recuse those judges based on alleged hostility under Article 27 point 9 of the Civil Procedure Code, which the Court of Appeal had found unsubstantiated. The High Court held that the challenged interlocutory decision, which rejected an abstention, is not subject to any appeal, ordinary or extraordinary, pursuant to Article 34(1) of the Civil Procedure Code, and that recognizing an appeal beyond the statutory limits would violate the principle of legality.
Legislator headnote
AI generatedart. 27 pct. 9 C. proc. civ, art. 4 pct. 1 C. proc. civ, art. 129 alin. (1) C. proc. civ, art. 34 alin. (1) C. proc. civ; Recusal rejection appeal held inadmissible; abstention refusal stands: The dispute arose from a motion to recuse those judges based on alleged hostility under Article 27 point 9 of the Civil Procedure Code, which the Court of Appeal had found unsubstantiated. The High Court held that the challenged interlocutory decision, which rejected an abstention, is not subject to any appeal, ordinary or extraordinary, pursuant to Article 34(1) of the Civil Procedure Code, and that recognizing an appeal beyond the statutory limits would violate the principle of legality.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible because the challenged interlocutory order is not subject to any appeal.
Full text
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin încheierea din 29 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a a respins, ca neîntemeiate, declaraţiile de abţinere formulate de judecătorii A. şi B., reţinând, în esenţă, că nu se regăsesc cerinţele cazului de recuzare/abţinere prevăzut de art. 27 pct. 9 C. proc. civ., întrucât doar împrejurarea derulării unei proceduri judiciare în care este implicat şi judecătorul cauzei nu este suficientă pentru reţinerea existenţei unei vrăjmăşii din partea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat o cale de atac intitulată apel recurenta-intervenientă C.
În condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte are competenţa judecării recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, prezenta cale de atac va fi analizată într-o compunere corespunzătoare acestei căi de atac.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este admisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Se reţine însă că potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins abţinerea nu este supusă niciunei căi de atac.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus), iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii.
Pentru toate aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C. împotriva încheierii din 29 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.
GGC - NN