Appeal deadline reinstatement request rejected; guarantor's late appeal dismissed as time-barred.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 13.06.2008, sub nr. x/2008, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând: obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat în localitatea Mogoşoaia, str. x, în suprafaţă de 1.000 mp (aşa cum reiese din acte) şi 1.004 mp (aşa cum reiese din măsurătorile cadastrale), imobil situat în tarlaua x, parcelele x, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a comunei Mogoşoaia; obligarea pârâţilor la desfiinţarea construcţiilor ridicate cu rea-credinţă pe terenul proprietate lor şi readucerea terenului la starea iniţială; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Odată cu această cerere, reclamanţii au formulat şi cerere de chemare în garanţie a vânzătorilor lor, E. şi F., şi a vânzătorului acestora, G., pe temeiul garanţiei pentru evicţiune, precum şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, pe temeiul răspunderii civile delictuale, solicitând instanţei, pentru situaţia în care va respinge acţiunea principală, să dispună obligarea chemaţilor în garanţie: să acopere prejudiciul pe care l-au suferit prin pierderea proprietăţii asupra terenului situat în localitatea Mogoşoaia, str. x, în suprafaţă de 1.000 mp (aşa cum reiese din acte) şi 1.004 mp (aşa cum reiese din măsurătorile cadastrale), imobil situat în tarlaua x, parcelele x, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a comunei Mogoşoaia, respectiv să achite suma reprezentând valoarea reală de circulaţie (ce va fi determinată printr-o expertiză tehnică judiciară) a terenului respectiv; să restituie toate cheltuielile suportate în legătură cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, înscrierea în cartea funciară, obţinerea extraselor de carte funciară, dobânzile şi comisioanele pe care le-au achitat către H. S.A. - Sucursala Dorobanţi cu ocazia contractării creditului necesar achitării terenului, etc.; să plătească cheltuielile de judecată la care vor fi obligaţi în cazul în care vor fi partea căzută în pretenţii în acţiunea principală; să plătească cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea cererii de chemare în garanţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 1327/30.06.2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins în totalitate acţiunea reclamanţilor-pârâţi A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi C. şi D. A admis cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanţi în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, E., F. şi G. şi, în consecinţă, a obligat pe chemaţii în garanţie, în solidar, la plata către reclamanţii-pârâţi a sumei de 253.000 euro cu titlu de prejudiciu, reprezentând valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă de 1.000 m.p. (1.004 m.p. din măsurători), situat în localitatea Mogoşoaia, str. x, parcelele 131 - 132, tarlaua x şi a sumei de 58.301,83 RON, cheltuieli de judecată.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi C. şi D. în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B. şi pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov şi, în consecinţă, a dispus desfiinţarea documentaţiei cadastrale, radierea numărului cadastral x şi desfiinţarea cărţii funciare nr. x a localităţii Mogoşoaia, deschise cu privire la terenul în suprafaţă de 1000 mp.

A admis cererea de chemare în garanţie formulată de E. în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov şi a obligat pe chematul în garanţie OCPI Ilfov la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciu suportat de către E. ca urmare a evicţiunii suportate de către reclamanţii I.

A admis excepţia prescripţiei cererii de chemare în garanţie formulate de F. şi G. în contradictoriu cu J. şi Promovare S.A. (banca în faliment), prin lichidatori şi, în consecinţă, a respins această cerere de chemare în garanţie, ca prescrisă.

A respins cererea de chemare în garanţie formulată de J. S.A. în contradictoriu cu K. S.A. - L. S.A. (în faliment), prin lichidator judiciar, şi cu M., ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 240A/25.03.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii-pârâţi A. şi B.

A admis apelurile declarate de chemaţii în garanţie E., F., G. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că:

A obligat pe chemaţii în garanţie, în solidar, la plata către reclamanţii-pârâţi I. a sumei de 87.348 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri.

A obligat pe chematul în garanţie Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov la plata despăgubirilor suportate efectiv de către chemata în garanţie E., ca urmare a garanţiei pentru evicţiune.

A luat act de renunţarea pârâtei-reclamante N. la judecarea cererii de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu O., continuat de succesorii săi P., Q. şi R.

A respins excepţia prescripţiei cererii de chemare în garanţie formulate de F. şi G. împotriva J. S.A. - bancă în faliment, prin lichidatori, ca neîntemeiată şi a trimis primei instanţe, spre judecare în fond, cererea de chemare în garanţie formulată în contradictoriu inclusiv cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de J. S.A. - bancă în faliment, prin lichidator judiciar.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A respins, ca neîntemeiată, cererea apelanţilor I. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1703/30.10.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de chematul în garanţie Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov împotriva încheierii din 10 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a admis recursul declarat de chemata în garanţie J. S.A. împotriva Deciziei nr. 240A din 25 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2008, a modificat în parte decizia recurată, în sensul că: a înlăturat dispoziţia din decizie privind respingerea excepţiei prescripţiei cererii de chemare în garanţie formulate de F. şi G. împotriva J. S.A. şi trimiterea primei instanţe spre judecare în fond a cererii de chemare în garanţie formulate de aceleaşi părţi împotriva J. S.A., precum şi a cererii de chemare în garanţie formulate de J. S.A., bancă în faliment, prin lichidator judiciar; menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate. Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii A. şi B. şi de chematul în garanţie Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov împotriva aceleiaşi decizii.

Prin Sentinţa civilă nr. 1610/04.07.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de F., G., a fost obligat chematul în garanţie OCPI Ilfov la plata către chemaţii în garanţie G. şi F. a despăgubirilor reprezentând prejudiciul suportat de aceştia ca urmare a evicţiunii suportate de reclamanţii A. şi B. şi la plata sumei de 1.500 RON, onorariu avocat, cu aplic. art. 274 alin. (3) C. proc. civ., precum şi a sumei de 7.660,75 RON, taxă judiciară de timbru.

Prin Decizia civilă nr. 444A/2019 din 19 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de chematul în garanţie Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov împotriva Sentinţei civile nr. 1610/04.07.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii chemaţi în garanţie F. şi G.; a schimbat în parte Sentinţa apelată nr. 1610/04.07.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a 4-a civilă, astfel: a respins cererea de chemare în garanţie formulată de G. în contradictoriu cu OCPI Ilfov, ca neîntemeiată, şi a respins cererea reclamantului G. privind cheltuielile de judecată, fiind înlăturată din sentinţă dispoziţia de obligare a chematului în garanţie OCPI Ilfov la plata cheltuielilor de judecată către G..

Împotriva Deciziei nr. 444A/2019 din 19 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs chematul în garanţie G..

Prioritar prezentării criticilor susţinute prin motivele de recurs, Înalta Curte va analiza cerinţa respectării termenului de formulare a recursului, termenul legal, imperativ şi absolut, precedată însă de cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurent în temeiul prevederilor art. 103 C. proc. civ.

Termenul de declarare a căii de atac este de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, astfel cum este prevăzut de art. 301 C. proc. civ., iar nerespectarea acestei cerinţe de formă pentru promovarea recursului, atrage respingerea acestuia ca tardiv declarat, întrucât operează decăderea părţii din termen, aşadar pierderea dreptului procesual în discuţie.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În sensul dispoziţiei legale menţionate, împrejurarea mai presus de voinţa părţii care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de parte.

O atare cerere de repunere în termenul de recurs va trebui formulată, la rândul său, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, cerere în cuprinsul căreia vor trebui arătate şi motivele împiedicării, astfel cum prevede art. 103 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, decizia recurată a fost comunicată chematului în garanţie G. la data de 9 mai 2019 aşa cum rezultă din dovezile de comunicare, care îndeplinesc toate condiţiile de validitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., iar recursul declarat de acesta a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 5 iunie 2019, astfel cum rezultă din ştampila aplicată de către instanţă, aflată la dosar recurs.

Raportat la data comunicării deciziei atacate şi la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile, cum este şi cel de recurs, urmează a se reţine că termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 25 mai 2019 (sâmbătă), prelungindu-se până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv la data de 27 mai 2019, potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru justificarea cererii formulate de către apărătorul recurentului în temeiul art. 103 C. proc. civ., acesta a susţinut oral, la termenul din data de 9 octombrie 2019, că nerespectarea termenului de recurs a fost determinată de menţiunea cu privire la termenul de recurs de 30 de zile, din dispozitivul deciziei recurate.

Menţiunea inexactă din hotărârea judecătorească cu privire la termenul în care se poate exercita calea de atac nu aparţine ipotezei descrise de disp. art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care are în vedere dimpotrivă, îndeplinirea corectă a actului procedural.

De asemenea, nu trebuie ignorat faptul că partea a fost reprezentată de către avocat, acesta declarând şi calea de atac a recursului, neputându-se prevala de necunoaşterea legii.

Curtea Constituţională, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, dar nu este un drept absolut, legiuitorul având competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.

Această soluţie este consacrată constituţional, în art. 126 alin. (2) din Constituţia României, care prevede:

"Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", astfel cum rezultă din Decizia nr. 1/1994 pronunţată de Curtea Constituţională). în considerentele aceleiaşi decizii, se reţine că pentru situaţii deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie afectat.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept să nu mai poată fi posibilă (Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 31 octombrie 2006).

Faţă de toate aceste considerente, urmează a se respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului şi, pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca tardiv formulat, în temeiul art. 103 C. proc. civ., nemaifiind necesară şi evocarea criticilor susţinute de recurent prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de chematul în garanţie G..

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de chematul în garanţie G. împotriva Deciziei nr. 444A/2019 din 19 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN