Territorial jurisdiction for delictual liability: Alternative forum based on place of damage under Art. 113 al. 1 no. 9 CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, la data de 07.03.2018, reclamantul A., a solicitat obligarea pârâţilor B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., la plata sumei de 30.000 euro reprezentând contravaloarea unui autoturism marca K., achiziţionat de tatăl său, L., în anul 2009.

În motivarea acţiunii, reclamantul arătă că la data de 06.01.2013, tatăl său a decedat şi, în urma dezbaterii succesiunii, a dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului menţionat. Mai arată că dorind să înmatriculeze autoturismul pe numele său, a fost înştiinţat de organele de poliţie că autoturismul este furat, iar în urma cercetărilor, dosarul penal întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pe numele pârâţilor, a fost soluţionat, prin ordonanţa nr. 6003/18.07.2017, în sensul că s-a dispus clasarea cauzei raportat la prescripţia răspunderii penale.

Prin Sentinţa civilă nr. 66 din 10.01.2019, Judecătoria Brăila, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtul J., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivare, s-a reţinut că potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 112 din acelaşi cod, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Instanţa a reţinut că, întrucât numai pârâtul J., a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia necompetenţei teritoriale, arătând că domiciliul său este în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, este competentă teritorial să judece cauza.

Prin Sentinţa nr. 2.002 din 24 aprilie 2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că natura răspunderii invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată este una delictuală, în cadrul cererii înregistrată pe rolul instanţei la data de 19.04.2019, acesta făcând referire la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., ce reglementează competenţa instanţei în cazul cererilor formulate pentru obligaţii decurgând din fapte ilicite.

În acest context, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată (recuperarea unui prejudiciu produs prin presupuse fapte ilicite) - acţiune în răspundere delictuală -, în materie de competenţă nu sunt incidente doar dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în sensul că în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

S-a mai reţinut şi incidenţa prevederilor art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În concluzie, s-a reţinut că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Brăila (judecătoria în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul), reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, iar opţiunea acestuia nu poate fi contestată nici de către pârâţi, nici de către instanţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, reţine următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 din C. proc. civ., şi cea din art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod referitoare la competenţa teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile art. 113 din C. proc. civ., referitoare la competenţa teritorială alternativă prevăd la alin. (1) pct. 9 că în materia răspunderii civile delictuale "în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai sunt competente: (…) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata sumei de 30.000 euro pentru acoperirea prejudiciului suferit prin vânzarea de către aceştia a unui autovehicul care, ulterior, a descoperit că era furat, reclamantul invocând pretinse fapte ilicite din partea pârâţilor ce au condus la prejudicierea sa.

Totodată, prin cererea formulată la data de 19.04.2019, aflată la dosarul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei judecătorii în raport de dispoziţiile art. 113 pct. 9 din C. proc. civ., susţinând că faţă de situaţia de fapt descrisă prin cererea de chemare în judecată este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Brăila.

Aşadar, în raport de obiectul cauzei şi de temeiul de drept invocat de reclamant, se constată că litigiul de faţă vizează o acţiune în răspundere civilă delictuală iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Este de reţinut că pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 din C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 din C. proc. civ., reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită, care se află în circumscripţia Judecătoriei Brăila, faţă de dispoziţiile art. 113 pct. 9 din C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa să soluţioneze cauza.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2019.

GGC - OB