Annulment of civil appeal for failure to allege illegality in revision proceedings against res judicata and statute of limitations defenses

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 27 iulie 2018, revizuentul A., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Comuna x, revizuirea Deciziei civile nr. 1.255/10.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. x/2015, a Sentinţei civile nr. 340/23.03.2017, precum şi a încheierii civile din 21.04.2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în acelaşi dosar raportat la Decizia nr. 4.560/26.06.2012, pronunţată de secţia de contencios administrativ, a Curţii de Apel Alba Iulia, în Dosar nr. x/2011 şi hotărârea intermediară din 10.06.2015, pronunţată de Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. x/2015, în sensul schimbării în tot a hotărârilor atacate şi a respingerii acţiunii civile formulată de reclamanta Comuna x, prin care revizuentul a fost obligat la plata sumei de 271.300,42 RON.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 791/13.08.2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Deciziei civile nr. 1.255/10.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a Sentinţei civile nr. 340/23.03.2017, şi a încheierii civile din 21.04.2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în Dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Comuna x, prin Primar.

Împotriva acestei decizii revizuentul A., a declarat recurs, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în prezenta cauză.

Recursul a fost motivat prin însăşi cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

În motivare, recurentul-revizuent a susţinut că esenţa cererii de revizuire este încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar elementul fundamental care oferă rezolvarea corectă a recursului este puterea de lucru judecat a hotărârii penale a Judecătoriei Mediaş, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă. Recurentul a considerat că promovarea unui nou proces, Dosarul nr. x/2015, este expresia abuzului de drept procesual prin încălcarea acestei excepţii.

În subsidiar, recurentul a considerat că încălcarea autorităţii de lucru judecat s-a manifestat şi raportat la Dosarul de contencios administrativ nr. x, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, a admis recursul acestuia, cu efectul desfiinţării dispoziţiei nr. 384/2009, prin care i s-a imputat suma de 160.533,42 RON, conform Deciziei nr. 4.560/26.06.2012, definitivă şi irevocabilă.

Având în vedere procesul penal în care s-a demonstrat că fapta nu există, recurentul a susţinut că promovarea unei noi acţiuni, pe cale civilă, prin Dosarul nr. x/2015 a încălcat două reguli de drept, cu caracter imperativ, şi anume cele privind prescripţia extinctivă şi cele privind puterea lucrului judecat.

Recurentul a mai susţinut că în cauză au fost încălcate regulile privind prescripţia extinctivă, excepţie pe care a invocat-o în ultimul dosar-Dosarul nr. x/2015, însă Tribunalul Sibiu, a respins excepţia ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 1.255/10.10.2017, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul, cu o motivare superficială în care cele două excepţii, prescripţia extinctivă şi autoritatea de lucru judecat, nu au fost analizate în profunzime, ignorând Decizia nr. 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

În cauză, recurentul-revizuent a susţinut că prescripţia s-a împlinit în anul 2011, iar procesul în care a fost obligat la plată a fost promovat în anul 2015, cursul prescripţiei nefiind întrerupt prin plângerea penală formulată împotriva sa, finalizată cu clasare, deoarece nu a fost obligat la plată.

În ceea ce priveşte contrarietatea de hotărâri care să privească fondul litigiului, recurentul-revizuent a considerat că hotărârea intermediară din 10.06.2015, pronunţată de Judecătoria Mediaş, în Dosarul nr. x/2015, a impus cu putere de lucru judecat nevinovăţia sa, întrucât s-a reţinut că fapta nu există, iar orice hotărâre ulterioară stabileşte altă situaţie, trebuie înlăturată prin efectul puterii de lucru judecat a hotărârii intermediare a Judecătoriei Mediaş, pronunţată în camera preliminară.

Recurentul-revizuent a conchis că, întrucât art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., se referă la noţiunea de "chestiune litigioasă", prin aceasta se extinde autoritatea de lucru judecat şi la considerentele hotărârii judecătoreşti, astfel că, toate punctele din hotărârea intermediară din 10.06.2015, trebuie considerate ca fiind intrate în puterea lucrului judecat, indiferent de faptul că în Dosarul nr. x/2015, motivarea acţiunii şi implicit a hotărârii a fost alta.

La data de 27 noiembrie 2018, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 28 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul este declarat în termen legal, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., completul de filtru urmând a dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului, apreciind şi cu privire la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 03 aprilie 2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punct de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Intimata Comuna x a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că este de acord cu conţinutul raportului întocmit la 28.03.2019.

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte, reţine următoarele:

Cererea de recurs formulată de revizuentul A., întemeiată formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nu conţine precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a deciziei recurate, criticile recurentului vizând nemulţumirile sale cu privire la soluţiile pronunţate în cauză.

Potrivit dispoziţiei imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanţa de recurs cu soluţionarea căii de atac.

Susţinerile recurentului-revizuent nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de curtea de apel în pronunţarea soluţiei cu privire la cererea de revizuire, ci detaliază nemulţumirile sale cu privire la modul în care a fost soluţionată cauza pe parcursul demersului său judiciar.

Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Prin cererea de recurs revizuentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, ori la considerentele pe care se fundamentează, nu a menţionat care sunt normele legale încălcate şi nu a combătut în vreun fel raţionamentul instanţei prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, prin motivele de recurs dezvoltate de recurentul-revizuent, ulterior expunerii pe larg a situaţiei de fapt, acesta a susţinut că cel de-al doilea proces a fost soluţionat cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la prescripţia extinctivă, iar Decizia civilă nr. 1.255/10.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. x/2015, nu a analizat excepţiile prescripţiei extinctive şi autorităţii lucrului judecat.

De asemenea, a menţionat că termenul de prescripţie s-a împlinit în anul 2011, iar acţiunea a fost promovată în anul 2015, data la care pretenţiile Comunei x erau prescrise.

Recurentul-revizuent a mai susţinut că, în mod greşit, i-a fost respins, recursul declarat în Dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil, în temeiul Deciziei nr. 52/18.06.2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Faţă de motivele de recurs invocate, se constată că recurentul-revizuent nu contestă modalitatea în care Curtea de Apel Alba Iulia, a aplicat dispoziţiile legale cu privire la soluţionarea cererii de revizuire, ci aspectele reţinute de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 1.255/10.10.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte, reţine că aspectele deduse judecăţii prin cererea de recurs vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei recurate, iar nu ale nelegalităţii acesteia, care presupun verificări de fond ale cauzei, ce nu pot face obiectul cenzurii de către instanţa de recurs.

În acest context, se constată că recurentul-revizuent a ignorat specificul căii de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici de nelegalitate, care vizează greşita aplicare a legii de către instanţa anterioară.

Aşadar, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 din C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte, urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului declarat de recurentul-revizuent A., împotriva Deciziei civile nr. 791/2018 din data de 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-revizuent A., împotriva Deciziei civile nr. 791/2018 din data de 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - OB