Cassation inadmissible due to failure to articulate valid illegality grounds in compensation claim for traffic accident damages

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 584 din data de 13.09.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA şi C., având ca obiect pretenţii, ca prescrisă.

Prin Decizia nr. 8/2018 din 16 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a admis apelul reclamantului A. împotriva Sentinţei nr. 584 din data de 13.09.2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă; a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Împotriva Deciziei nr. 8/2018 din 16 ianuarie 2018, a declarat recurs pârâtul B. SA, considerând că decizia instanţei de apel este netemeinică şi contravine dispoziţiilor legale în materia prescripţiei dreptului material la acţiune.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel a apreciat, nelegal, că momentul la care reclamantul a luat cunoştinţă de persoana care răspunde de pagubă este data întocmirii rechizitoriului, respectiv 6 martie 2015, şi de la această dată curge termenul de prescripţie. De asemenea, a arătat că în cauză nu a fost formulată plângere penală împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, iar rechizitoriul nu a fost comunicat; iar în dosarul penal reclamantul a avut calitatea de martor şi nu s-a constituit parte civilă, astfel că, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. pen., acesta nu mai poate introduce acţiune la instanţa civilă.

Recurentul-pârât a precizat că accidentul de circulaţie a avut loc în data de 15.05.2012, iar acţiunea a fost depusă la instanţă la data de 17.03.2017, cu nesocotirea termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2517 din C. civ., în cauză nefiind vorba despre incidenţa vreunui caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei dreptului material la acţiune.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 13 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că acţiunea este evaluabilă în bani, iar cuantumul daunelor solicitate se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aşa încât, în opinia raportorului, Decizia civilă nr. 8 din data de 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, nu este supusă căii de atac extraordinare a recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 19 septembrie 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2018, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin rezoluţia din data de 4 februarie 2019, cauza a fost repusă pe rol din oficiu şi s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimaţilor precum şi întocmirea unui supliment la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care să fie analizate condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin suplimentul la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul este declarat în termen legal, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ. În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-pârâtă, astfel cum au fost dezvoltate, raportorul a fost de părere că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., au fost invocate formal, iar completul de filtru urmează să dispună cu privire la încadrarea criticilor formulate de către recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că suplimentul la raport întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 23 aprilie 2019, comunicarea suplimentului la raport părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, suplimentul la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra suplimentului la raport, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În prezenta cauză, se constată că deşi recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în realitate, aspectele învederate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Înalta Curte, constată că motivele de recurs au fost încadrate doar formal în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., în fapt criticile vizând aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Recurenta-pârâtă a indicat formal dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., fără a dezvolta prin criticile sale acest motiv de nelegalitate şi fără a arăta dacă consideră că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În acelaşi mod formal, prevalându-se de motivul circumscris pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greşită a legii în materia prescripţiei dreptului material la acţiune, însă nu a precizat modul efectiv în care instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale în materie.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Criticile recurentei că în cauză termenul de prescripţie curge de la data producerii accidentului, şi nu de la data întocmirii rechizitoriului, precum şi cele referitoare la inexistenţa vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei dreptului material la acţiune, dintre cele prevăzute de art. 2532 şi art. 2537 din C. civ., nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Obiectul recursului îl constituie Decizia civilă nr. 8 din data de 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, iar eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de admitere a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, astfel încât criticile din recurs să se poată circumscrie acestei dezlegări.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 din C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

În concluzie, cum cererea de recurs formulată de pârâta SC B. SA, nu cuprinde critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, va anula calea de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA, împotriva Deciziei civile nr. 8 din data de 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - OB