Annulment application rejected as inadmissible for lacking statutory grounds, leaving original prescription ruling intact.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible an application to annul its own earlier decision, thereby leaving that prior decision in force. The applicant had challenged a decision that had resolved a prescription (statute of limitations) exception, but the application for annulment contained no legal grounds, only general dissatisfaction with how that exception had been decided. The Court held that an application for annulment is an extraordinary remedy admissible only on the restrictive grounds expressly listed in Articles 317 and 318 of the 1865 Code of Civil Procedure—namely, procedural defects in summons, violation of jurisdictional rules of public order, material error, or failure to examine a ground of appeal due to oversight—and that, because the applicant failed to state which of these grounds applied, the Court could not verify admissibility and therefore rejected the application as inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 din C. proc. civ, art. 317 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ; Annulment application rejected as inadmissible for lacking statutory grounds, leaving original prescription ruling intact: Contestaţia în anulare, al cărei regim juridic este reglementat de dispoziţiile art. 317 - 318 C. proc. civ. 1865, este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condiţiile restrictive prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 ianuarie 2019, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 13 din 16 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Cererea, olografă, nu a fost motivată în drept, contestatorul exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei.
Înalta Curte reţine excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. şi pe care o va admite pentru considerentele care succed:
Contestaţia în anulare, al cărei regim juridic este reglementat de dispoziţiile art. 317 - 318 C. proc. civ. 1865, este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condiţiile restrictive prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Conform dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.:
"Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Contestaţia în anulare, ca orice altă cerere de chemare în judecată, trebuie să cuprindă, printre altele, motivele pe care se sprijină, contestatorul având obligaţia de a arăta argumentele pentru care apreciază că se impune desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti şi refacerea judecăţii.
Instanţa învestită cu judecarea contestaţiei în anulare poate exercita un control judecătoresc al hotărârii, numai în măsura în care sunt indicate motivele contestaţiei în anulare, limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În speţa supusă analizei, se constată că, contestatorul nu a arătat care sunt motivele contestaţiei formulate, caz în care Înalta Curte se află în imposibilitate de a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale, relative la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 13 din 16 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.
GGC - CP