Validity of monetary compensation obligation for shareholder in possession of physical social contribution asset following company dissolution.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's order that obligates the defendant to pay the plaintiff the sum of 17,568,493 lei in social contributions, updated for inflation, along with 11,000,000 lei in litigation costs. The dispute arose from the withdrawal of a shareholder from a commercial society, where the plaintiff sought the return of their social contribution following prior litigation regarding the defendant's exclusion from and the dissolution of the company. The decisive legal basis was the defendant's judicial admission that they were in possession of the specific metallic module representing the social contribution, which, combined with the lack of grounds for cassation under Article 304 of the Code of Civil Procedure, validated the lower instances' obligation to pay.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Validity of monetary compensation obligation for shareholder in possession of physical social contribution asset following company dissolution: Din examinarea actelor și probatoriilor administrate în cauză, în raport de susținerile pe care pârâta le face în recurs, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 aprilie 1998, reclamanta P.Z. a chemat în judecată pe pârâtele I.T. și SC T. SRL Galați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună primirea de la societate a părții de interes calculată după ultimul bilanț, a cotei din beneficii și pierderile acesteia până în ziua retragerii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 247 din 19 martie 1999, Tribunalul Galați, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 8.066.209 lei pretenții și 2.695.297 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 442 din 8 septembrie 1999, a admis apelurile reclamantei și ale pârâtei I.T. și a trimis cauza spre rejudecare în fond.
După casare, Tribunalul Galați, prin decizia nr. 719 din 30 martie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâta I.T. la plata sumei de 17.568.493 lei, cu titlu de pretenții reactualizate la rata inflației, a respins cererea de retragere a reclamantei din societatea comercială, ca fiind rămasă fără obiect, cu 3.540.297 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost respinsă și excepția, privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 707 din 25 octombrie 2001, Curtea de Apel Galați a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Pârâta I.T. a formulat recurs împotriva hotărârii de mai sus, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, considerând că a fost greșit obligată la plată.
Recursul este nefondat pentru cele se ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor și probatoriilor administrate în cauză, în raport de susținerile pe care pârâta le face în recurs, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ.
Așa cum corect au reținut instanțele, pe baza expertizei contabile efectuate și având în vedere soluționarea altor litigii între părți, privind excluderea pârâtei recurente din societate, urmată de dizolvarea acesteia la cererea reclamantei, în discuție a rămas numai aportul social, în sumă de 17.568.493 lei reprezentând un modul metalic.
Cum, în speță, pârâta recurentă a confirmat că acest modul se află în posesia sa, soluția instanțelor de obligare a sa la plată este corectă, criticile formulate sub acest aspect fiind neconcludente.
În consecință, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
În raport de această soluție, reclamanta este îndreptățită, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul I.T., împotriva deciziei nr. 707/ A din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă recurentul să plătească intimatului P.Z. 11.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.