Commercial interest on unpaid dividends: inapplicability of bank deposit rates without a deposit contract
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving in force the lower court decisions that had rejected the plaintiff's claim. The dispute concerned a claim by a public utility company for late-payment interest on dividends for the 1996 fiscal year, where the plaintiff sought commercial interest rates equivalent to those charged by commercial banks for corporate deposits. The Court held that under the Commercial Code, while dividends are commercial debts that accrue interest from the due date, the plaintiff failed to prove the existence of a bank deposit contract necessary to apply specific bank deposit interest rates; consequently, the plaintiff was limited to claiming statutory current account interest provided by the financial institution, which they had failed to calculate or substantiate as required by the trial court.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, Art. 43 C. com; Commercial interest on unpaid dividends: inapplicability of bank deposit rates without a deposit contract: The dispute concerned a claim by a public utility company for late-payment interest on dividends for the 1996 fiscal year, where the plaintiff sought commercial interest rates equivalent to those charged by commercial banks for corporate deposits. The Court held that under the Commercial Code, while dividends are commercial debts that accrue interest from the due date, the plaintiff failed to prove the existence of a bank deposit contract necessary to apply specific bank deposit interest rates; consequently, the plaintiff was limited to claiming statutory current account interest provided by the financial institution, which they had failed to calculate or substantiate as required by the trial court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis determining that the evidence presented did not satisfy the conditions for cassation, justifying the dismissal of the appeal.
Cited as the main substantive ground for rejecting the claim, establishing the rules for commercial interest on debts and limiting the applicable interest to statutory rates rather than bank deposit rates.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 octombrie 2000, reclamantul F.P.S. București (în prezent A.V.A.S.) a chemat în judecată pe pârâta SC E.J. SA București, pentru a fi obligată la plata sumei de 40.217.584 lei, daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul financiar 1996, calculate la nivelul dobânzilor bonificate ale B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an și, respectiv, la nivelul dobânzilor practicate de Trezoreria Statului.
Prin sentința civilă nr. 848 din 7 februarie 2001, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 974 din 7 iunie 2001, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, în raport de criticile ce se reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii criticate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile privind dobânzile în discuție pe art. 43 C. com., care prevede că debitele comerciale, lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
În consecință, cum dividendele sunt sume datorate la sfârșitul anului contabil, calculate pe baza bilanțului anual, când devin exigibile, reclamanta putea solicita dobânzile comerciale.
Este de reținut, însă, că cererea reclamantei recurente de a-i fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare, în cazul contractelor de depozit bancar, nu poate fi primită, întrucât nu are temei legal, acordarea unor astfel de dobânzi fiind admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de depozit, ceea ce, în speță, nu s-a dovedit.
Cum, reclamanta ar fi putut să solicite pentru anul financiar 1996 numai dobânzile acordate de organul financiar, pentru sumele existente în contul curent, și anume, dobânda la vedere practicată de banca ce o deservește și, deși i s-a pus în vedere să prezinte un calcul al acesteia, nici nu le-a solicitat și nici nu a dat curs indicațiilor instanței, pretențiile sale apar ca nefondate, soluțiile instanțelor fiind corecte sub acest aspect.
În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 974 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a V a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință, publică, astăzi, 26 octombrie 2004.