Cassation annulled for failure to frame critiques within statutory grounds of illegality in land ownership dispute

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2019, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 160/C din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 23 ianuarie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, neîncadrată în drept, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa desfiinţării în totalitate a deciziei recurate, pe care o consideră inadmisibilă, netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În continuare, recurenta a făcut o amplă prezentare a situaţiei de fapt a litigiului, cu referire şi la soluţiile pronunţate în primul ciclu procesual.

Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi asupra unui imobil faţă de care s-a statuat, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile că aparţine proprietăţii private, este o acţiune inadmisibilă, iar contractul de concesiune nr. x/2006, a cărui anulare s-a solicitat, a fost încheiat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 219/1998, act normativ în vigoare la momentul naşterii raporturilor juridice în virtutea acestui contract.

Prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 219/2018, care stabilesc cadrul de aplicare a legii privind concesiunile, instanţa, în analiza valabilităţii contractului de concesiune nr. x/2006, era datoare a cerceta dacă obiectul acestui contract face parte din domeniul public sau privat al statului.

Prin Sentinţa nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010 a fost soluţionată acţiunea având ca obiect anularea contractului nr. x/24.05.2006 în temeiul Legii nr. 554/2004, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi intervenienta în interes propriu Asociaţia Familială B., întrucât imobilul în cauză se afla în proprietatea privată a foştilor membri cooperatori ai C., comuna Cobadin, jud. Constanţa, succesoarea în drepturi a acestora fiind S.C. A. S.R.L..

Reţinând că imobilul în litigiu ce a fost concesionat conform contractului nr. x/2006 nu aparţinea statului român, nefiind valabil titlul prin care s-a constituit dreptul de proprietate publică în patrimoniul statal, instanţa a admis cererea S.C. A. S.R.L., constatând nelegalitatea sa în raport cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi a art. 1 din Legea nr. 219/1998, Sentinţa civilă nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010, fiind irevocabilă prin Decizia civilă nr. 485 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta a opinat că soluţia adoptată de prima instanţă, de admitere a acţiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., este una legală, ca urmare al efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Recurenta a mai arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 5249/1993 a Judecătoriei Constanţa, a fost obligată pârâta S.C. D. S.A. Constanţa către C., să lase acesteia în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 147 ha teren acoperit cu apă situat pe raza satului Conacu, comuna Cobadin denumit Balta Conacu-Negreşti, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat, că Balta Conacu-Negreşti în suprafaţă de 147 ha a fost şi a rămas proprietate cooperatistă reprezentând parte a fondului constituit în anul 1953 la înfiinţarea C., prin participaţiile cu teren ale locuitorilor acestei comune.

Cu privire la valabilitatea titlului, s-a reţinut că preluarea de către stat a fost abuzivă neputându-se invoca prezumţia achiziţiei cât timp deţinerea terenului nu echivalează cu posesia, iar protocolul din 18 februarie 1977 nu poate fi considerat just titlu întrucât acesta nu a respectat prevederile H.C.M. 1397/1975, deoarece nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de probă a trecerii în proprietatea statului a terenului aparţinând membrilor cooperatori ai C..

Atâta vreme cât s-a stabilit, prin Sentinţa civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanţa, devenită irevocabilă şi pusă în executare, că dreptul de proprietate asupra unei părţi din amenajarea piscicolă concesionată prin contractul nr. x din 24 mai 2006 nu aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale, ci constituie obiect al dreptului de proprietate privată, nu se poate statua în alt mod, în alt litigiu, în condiţiile în care nu s-a probat că regimul juridic al imobilului respectiv s-a schimbat între timp, în condiţiile legii.

Recurenta a mai arătat că prin Decizia nr. 194 din 27 ianuarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi prin Decizia nr. 160/C din 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa se încalcă prevederile art. 136 alin. (5) din Constituţiei, care prevăd că proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice.

Dispoziţiile art. 861 din C. civ. reglementează caracterele dreptului de proprietate publică ce vizează unele bunuri aflate, în mod legal, în proprietatea publică şi nu au relevanţă juridică în a justifica trecerea unui imobil din domeniul proprietăţii private în proprietatea statului.

Recurenta a arătat că, în cuprinsul Deciziei nr. 194/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a concluzionat că imobilul în litigiu reprezintă teren acoperit de "un corp de apă interioară, stătătoare, de suprafaţă" reprezentând un lac natural, ca noţiune unitară care include cuva, corpul de apă şi malurile, iar regimul său juridic este reglementat de art. 3 alin. (1) al Legii nr. 107/1996, de vreme ce, potrivit situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de ambele instanţe, lacul Conacu-Negresti nu face parte dintr-un bazin hidrografic, ci a fost creat în anul 1968 ca urmare a ploilor torenţiale care au inundat o suprafaţă de teren aflată în proprietatea C..

Conchizând, recurenta a arătat că deţine proprietatea imobilului supus judecăţii, denumit Balta Conacu-Negreşti în suprafaţă de 186 ha teren acoperit cu apă situat pe raza comunei Cobadin, în baza unor hotărâri definitive emise de instanţele judecătoreşti.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral (ANAR-ABADL), la data de 8 martie 2019, respectiv la data de 11 martie 2019, intimaţilor-pârâţi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Consiliul Local Cobadin şi Comuna Cobadin, prin primar .

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a formulat întâmpinare la data de 18 martie 2019, înregistrată la data de 20 martie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.

Intimata-reclamantă Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a depus întâmpinare la data de 27 martie 2019, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recurentul avea obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Recurentei-pârâte, căreia i-au fost comunicate întâmpinările, iar la 27 martie 2019 a depus răspuns la întâmpinare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este declarat în termen legal, este timbrat şi îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. totodată, s-a reţinut că recurentul-pârât nu a încadrat, în mod expres, criticile aduse deciziei atacate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

S-a mai reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună cu prioritate cu privire la încadrarea criticilor formulate de către recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se că intimata-reclamantă Administraţia Naţională Apele Române -Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în măsura în care instanţa va trece peste excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă Administraţia Naţională Apele Române -Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, prin întâmpinare, şi reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a încadrat, în mod expres, criticile aduse deciziei atacate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi nici nu a arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 160/C din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelurile civile declarate de apelanta-reclamantă Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral şi de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, împotriva Sentinţei civile nr. 1316 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comuna Cobadin, prin Primar, Consiliul Local Cobadin, şi S.C. A. S.R.L., având ca obiect revendicare; a schimbat, în tot, sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea; a obligat pârâţii Comuna Cobadin, prin primar, Consiliul Local Cobadin şi S.C. A. S.R.L. să lase în proprietate reclamantului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi în administrare reclamantei Administraţia Naţională Apele Române, prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, lacul natural Conacu Negreşti, în suprafaţă de 186 ha, situat în comuna Cobadin, jud. Constanţa.

În motivare, instanţa de apel a reţinut că dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 147 ha, acoperită cu apă, denumită Lacul Conacu-Negreşti, a aparţinut C., potrivit Sentinţei civile nr. 5249/1993, şi, fără a fi depuse la dosar acte translative de proprietate ulterioare, S.C. A. nu a reuşit să facă dovada transmiterii în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra lacului.

Raportat la susţinerile recurentei-pârâte din memoriul de recurs, în sensul că în cuprinsul Deciziei nr. 194/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a concluzionat că imobilul în litigiu reprezintă un lac natural, al cărui regim juridic este reglementat de art. 3 alin. (1) al Legii nr. 107/1996, iar, potrivit situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de ambele instanţe, lacul Conacu-Negreşti nu face parte dintr-un bazin hidrografic, ci a fost creat în anul 1968 ca urmare a ploilor torenţiale care au inundat o suprafaţă de teren aflată în proprietatea C., Înalta Curte reţine că aceste critici ale recurentei tind la a critica aspecte tranşate în primul ciclu procesual şi care nu vizează argumentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei de admitere a apelului şi de schimbare a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii în revendicare, ci reprezintă o reluare a susţinerilor privind fondul cauzei, cu trimitere la materialul probatoriu din care recurenta susţine că reiese că deţine proprietatea imobilului supus judecăţii, în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive.

De asemenea, recurenta nu a adus critici de nelegalitate nici în combaterea celorlalte considerente ale instanţei de apel prin care s-a reţinut că, la dosar, nu au fost depuse acte ulterioare translative de proprietate, astfel că Societatea E. nu putea, în mod valabil, transmite un drept pe care nu îl avea către S.C. F. S.R.L., societate care a fost absorbită de S.C. A. S.R.L..

Prin urmare, Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecaţii, nicidecum reanalizarea probatoriului administrat, astfel că, pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, recurenta trebuia să indice expres motivele pentru care aprecia că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susţinute recurenta-pârâtă nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 160/C din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 160/C din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - CL