Notarial liability claim barred by res judicata; recourse dismissed, costs awarded to notary

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la data de 20 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în calitate de contestatoare, în contradictoriu cu pârâtul-creditor B., a formulat contestaţie la executare/la titlul executoriu:

1. împotriva Încheierii nr. 879 din data de 3 februarie 2017, de încuviinţare a executării silite;

2. împotriva executării silite pornite, la cererea intimatului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de Hotărârile nr. 671/A din data de 1 octombrie 2015 şi nr. 967/A din data de 25 octombrie 2016;

3. împotriva titlurilor executorii reprezentate de Deciziile civile nr. 671/A/2015 şi 967/A/2016, precum şi a Hotărârii nr. 178/A/2017, pronunţate de către Tribunalul Vâlcea, solicitând lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării dispozitivului hotărârilor, anularea obligaţiilor de plată impuse în sarcina sa, faţă de B.

Totodată a solicitat:

4. anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în Dosarul de executare silită nr. x/2017, aflat pe rolul B.E.J. C.;

5. suspendarea executării până la soluţionarea prezentei contestaţii, a cererii de revizuire (aflate pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Dosar nr. x/2016, cu termen de judecată la data de 3 aprilie 2017) a hotărârilor precizate, cât şi a contestaţiei în anulare ce se află pe rolul Tribunalului Vâlcea (Dosar nr. x/2016 cu termen de judecată la data de 21 martie 2017);

6. întoarcerea executării, faţă de B., pentru încheierea şi autentificarea unor declaraţii notariale, cu încălcarea dreptului la apărare al părţilor, în sensul obligării pârâtului/creditor B. la reconstituirea actelor juridice intitulate "declaraţii notariale", întocmite în 3 exemplare originale, anularea acestora şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii titlurilor executorii prin Hotărârea nr. 671/2015, pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2013, a Hotărârii nr. 967/A/2016 pronunţate de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016, cât şi a Hotărârii nr. 178/A/2017 pronunţate de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016 şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia la plata prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată;

7. anularea înscrisurilor încheiate şi autentificate de către B. în perioada 22 martie - 20 aprilie pentru nerespectarea dreptului la apărare (art. 24 din Constituţie) şi a dispoziţiilor Legii speciale nr. 36/1995 şi aplicarea dispoziţiilor art. 639 alin. (2) din noul C. proc. civ.

8. obligarea notarului public la plata prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată şi aplicarea dispoziţiilor legilor în vigoare, pentru abuz în serviciu, prin încălcarea dispoziţiilor Legii speciale nr. 36/1995, legea notarilor publici, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 582 din 20 iulie 2016.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 12 iunie 2017, instanţa a dispus disjungerea capetelor de cerere nr. x şi a dispus formarea unui nou dosar separat (Dosar nr. x/2017), cu următorul obiect:

1. contestaţie la executare împotriva Încheierii nr. 879/2017 din data de 3 februarie 2017, de încuviinţare a executării silite, pentru nerespectarea dreptului la apărare (art. 24 din Constituţie), egalitate în drepturi (art. 16 din Constituţie), al dreptului la un proces echitabil şi accesului liber la justiţie (art. 21. alin. (1) alin. (2) alin. (3) din Constituţie), art. 52 din Constituţie, art. 1 alin. (3) din Constituţie;

2. contestaţie împotriva executării silite pornite la cererea intimatului B. în baza titlurilor executorii reprezentate de Hotărârea nr. 671/A/2015 pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2013, Hotărârea nr. 967/A/2016 pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016, cât şi de Hotărârea nr. 178/A/2017 pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016;

4. anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în Dosarul de executare silită nr. x/2017 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B.E.J. C.;

5. suspendarea executării până la soluţionarea prezentei contestaţii, a cererii de revizuire (aflate pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Dosar nr. x/2016, cu termen de judecată la data de 3 aprilie 2017) a hotărârilor precizate, cât şi a contestaţiei în anulare ce se află pe rolul Tribunalului Vâlcea (Dosar nr. x/2016, cu termen de judecată la data de 21 martie 2017);

6. întoarcerea executării, faţă de B.

A disjuns capătul de cerere nr. x şi a dispus formarea a trei noi dosare, cu următoarele obiecte:

1. contestaţie la executare împotriva Hotărârii nr. 671/A/2015 pronunţate de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2013 (Dosar nr. x/2017);

2. contestaţie la executare împotriva Hotărârii nr. 967/A/2016 pronunţate de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016 (Dosar nr. x/2017);

3. contestaţie la executare împotriva Hotărârii nr. 178/A/2017 pronunţate de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016 (Dosar nr. x/2017).

În consecinţă, în prezentul dosar, au rămas spre soluţionare capetele 7 şi 8 din cererea iniţială, respectiv: I. anularea înscrisurilor încheiate şi autentificate de către BNP B., în perioada 22 martie - 20 aprilie pentru nerespectarea dreptului la apărare (art. 24 din Constituţie) şi a dispoziţiilor Legii special nr. 36/1995 şi aplicarea dispoziţiilor art. 639 alin. (2) din noul C. proc. civ. şi II. obligarea notarului public la plata prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

S-a luat act de precizarea contestatoarei, în sensul că apreciază cuantumul celor două capete de cerere, ce constituie obiectul cauzei de faţă, la suma de 250.000 RON.

Prin precizarea din data de 3 octombrie 2017, reclamanta a arătat că solicită anularea declaraţiilor autentificate sub nr. x din data de 22 martie 2013, nr. 414 din data de 25 martie 2013, nr. 417 din data de 25 martie 2013, nr. 423 din data de 25 martie 2013, nr. 428 din data de 26 martie 2013, nr. 430 din data de 26 martie 2013, nr. 432 din data de 26 martie 2013, nr. 439 din data de 27 martie 2013, nr. 440 din data de 27 martie 2013, nr. 451 din data de 29 martie 2013, nr. 477 din data de 3 aprilie 2013, nr. 547 din data de 18 aprilie 2013, nr. 548 din data de 18 aprilie 2013, declaraţii autentificate de pârâtul B.

Totodată, a solicitat anularea şi a oricărei alte declaraţii, încheiate şi autentificate de către B., în aceleaşi condiţii, de acelaşi gen şi natură, referitoare la persoana sa şi a familiei sale, despre care nu a luat cunoştinţă până la acel moment.

Prin cererea înregistrată, la data de 21 iunie 2017, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/2017, contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare/la titlul executoriu împotriva executării silite realizate în Dosarul de executare nr. x din data de 14 iunie 2017, încheiat de către B.E.J. C., cu privire la Decizia nr. 178A/2017 pronunţată de către Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2016.

A solicitat conexarea acestei cauze la Dosarul nr. x/2017 şi să se dispună: suspendarea executării silite; anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în Dosarul de executare silită nr. x/2017; anularea obligaţiilor impuse în sarcina sa, din titlurile executorii reprezentate de Deciziile nr. 671/A/2015 (Dosar nr. x/2013) şi nr. 967/A/2016 (Dosar nr. x/2016), precum şi de Hotărârea nr. 178/A/2017 (Dosar nr. x/2016), pronunţate de Tribunalul Vâlcea; anularea declaraţiilor notariale încheiate de către B. în perioada martie - aprilie 2013 cu privire la persoana sa; obligarea B. la plata prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată constând în taxe de timbru judiciar, achitate la Direcţia Generală Vâlcea.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 8 decembrie 2017 în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a dispus conexarea acestei cauze la Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

La data de 23 ianuarie 2018, în Dosarul nr. x/2017, contestatoarea A. a formulat cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată P-1.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă:

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă nr. 24 din data de 25 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a respins cererea de recuzare formulată de către contestatoarea A. împotriva preşedintelui completului de judecată P-1, desemnat să soluţioneze Dosarul civil nr. x/2017, potrivit Hotărârii de colegiu nr. 17 din data de 22 decembrie 2017, respectiv doamna judecător D.

Prin Sentinţa civilă nr. 101 din data de 5 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât, şi a respins acţiunea formulată de contestatoarea A., pentru autoritate de lucru judecat.

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 296 din data de 19 martie 2018, pronunţată de în Dosarul nr. x/2017, a admis cererea de completare a Sentinţei civile nr. 101 din data de 5 februarie 2018 pronunţate în Dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, formulată de către petentul B., şi a obligat pe reclamanta A. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârât.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă:

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 4024 din data de 5 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Sentinţei civile nr. 101 din data de 5 februarie 2018, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus înaintarea contestaţiei la executare formulată în Dosarul nr. x/2017, conexat la Dosarul nr. x/2017, având ca obiect actele de executare din dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. C., către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, spre competentă soluţionare. A menţinut în rest sentinţa.

A respins apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Sentinţei nr. 296 din data de 19 martie 2018 şi împotriva Încheierii nr. 24 din data de 25 ianuarie 2018.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei decizii, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A., cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2017.

Recurenta-contestatoare A. a solicitat admiterea recursului declarat, casarea în parte a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, să se admită acţiunea în întregime.

Prin criticile formulate, recurenta-contestatoare, în esenţă, a susţinut următoarele:

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., recurenta-contestatoare a susţinut că, având în vedere obiectul cauzei, cât şi dispoziţiile legale invocate, participarea procurorului era obligatorie la soluţionarea pricinii.

A arătat că încă din anul 2013, a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi să cerceteze faptele care au generat multitudinea declaraţiilor notariale, prin audierea de către procurorul de caz a tuturor persoanelor fizice care au participat sau au fost complici la redactarea/încheierea şi autentificarea declaraţiilor notariale, însă cererea i-a fost respinsă.

De asemenea, recurenta-contestatoare a făcut o prezentare a demersurilor sale judiciare din Dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013 şi a arătat că, ulterior, s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu plângere penală împotriva intimatului-pârât, plângere care a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, spre competentă soluţionare, în acest sens, fiind emisă Ordonanţa nr. 170/2017, iar, ulterior, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministrului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare şi Avocatului Poporului care, însă, nu i-au comunicat niciun răspuns.

A apreciat că lipsa reprezentantului Ministerului Public la dezbateri, având în vedere şi Ordonanţa nr. 170/2017 emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, ataşată la dosarul cauzei la solicitarea instanţei de fond învestită iniţial, atrage casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecarea cauzei, cu administrarea probatoriului în mod echitabil.

Recurenta-contestatoare a susţinut că participarea procurorului de caz la soluţionarea cauzei era obligatorie, întrucât parchetele trebuiau să cerceteze faptele încă de la colectarea declaraţiilor notariale din perioada martie - aprilie 2013, să vadă care era scopul acestor declaraţii, cine le-a solicitat, cu ce scop, unde erau necesare şi dacă erau întemeiate şi justificate pentru a fi ataşate la Dosarul nr. x/2013, dacă autentificarea acestora a fost efectuată în temeiul legii şi dacă scoaterea actelor originale din arhiva notarială încalcă prevederile legilor în vigoare.

Susţinând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a arătat că acest motiv de casare reprezintă o concretizare a principiului continuităţii, art. 19 C. proc. civ. prevăzând că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii, iar, potrivit art. 214 din acelaşi cod, membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii.

A apreciat că, în mod greşit, instanţa de apel a respins apelurile declarate împotriva Sentinţelor nr. 101 din data de 5 februarie 2018 şi nr. 296 din data de 19 martie 2018 şi a încheierii nr. 24 din data de 25 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Vâlcea.

Astfel, făcând trimitere la dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, pct. 3, pct. 4 şi pct. 13 C. proc. civ., a susţinut că judecătorul fondului, introdus în cauza Dosarului nr. x/2017 la termenul din data de 22 ianuarie 2018, s-a pronunţat cu privire la pricină, prin Hotărârea nr. 5318/2017 din data de 26 octombrie 2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. x/2017, disjuns din prezenta cauză, în sensul respingerii contestaţiei şi obligării sale la plata a 500 RON, cheltuieli de judecată, faţă de acelaşi pârât B.

Mai mult decât atât, a arătat că, prin încheierea pronunţată la data de 19 decembrie 2016 în Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aceluiaşi judecător i-a fost admisă cererea de abţinere, pentru motivele de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 3 şi 4 C. proc. civ., invocate în mod corect chiar de către acesta.

Totodată, a apreciat că schimbarea completului iniţial desemnat nu a avut la bază niciun temei, astfel cum rezultă din actele Dosarului nr. x/2017, până la data de 22 ianuarie 2018 nefiind admisă vreo cerere de recuzare a completului desemnat să soluţioneze cauza, neavând loc desfiinţarea completului şi nici o nouă repartizare a dosarului în vederea respectării principiului specializării sau alte asemenea.

În opinia recurentei-pârâte, în speţă, nu este incidentă niciuna dintre situaţiile legale în care judecătorul cauzei putea fi schimbat, înlocuirea acestuia cu un alt judecător neputând fi justificată nici de Hotărârea Colegiului de conducere nr. 17 din data de 22 decembrie 2017, întrucât în cuprinsul acesteia nu se face referire la schimbarea completului, iar hotărârea nu este semnată de toţi membrii Colegiului şi nici nu a fost ataşată la dosar anterior termenului de judecată din data de 22 ianuarie 2018.

Recurenta-contestatoare a apreciat că Încheierea de şedinţă nr. 24 din data de 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost respinsă cererea de recuzare pe care a formulat-o împotriva judecătorului introdus în cauză la data de 22 ianuarie 2018 este nelegală şi neîntemeiată, întrucât, faţă de dispoziţiile art. 41 C. proc. civ., există motiv de incompatibilitate a judecătorului recuzat şi, de asemenea, instanţa a reţinut greşit, prin aceeaşi încheiere că magistratul recuzat s-a pronunţat la data de 30 octombrie 2017 prin Sentinţa civilă nr. 5433 în Dosarul nr. x/2017, prin care a respins cererea de revizuire.

A subliniat că, în Hotărârea de colegiu nr. 17 din data de 22 decembrie 2017, nu se face nicio referire la schimbarea şi înlocuirea judecătorului învestit să soluţioneze cauzele completului P-l şi nicio referire la învestirea altui judecător pentru Completul P-1.

Prin urmare, recurenta-contestatoare a considerat că în mod greşit, prin încheierea atacată, s-a reţinut că înlocuirea doamnei judecător s-a făcut potrivit Hotărârii de colegiu nr. 17 din data de 22 decembrie 2017, care este nesemnată, iar colegiul s-a întrunit în lipsa unui membru-judecător.

Recurenta-contestatoare a apreciat şi că Hotărârile nr. 101 din data de 5 februarie 2018 şi nr. 296 din data de 19 martie 2018 pronunţate de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017 sunt nelegale, nefondate şi neîntemeiate, fiind pronunţate de către o instanţă incompatibilă potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. şi a susţinut că erau incidente şi dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 3, pct. 4 şi pct. 13 C. proc. civ., întrucât judecătorul era rudă de gradul al IV-lea cu una dintre părţile care au dat declaraţii notariale.

În dezvoltarea criticilor circumscrise de parte în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta-contestatoare a făcut trimitere la mai multe hotărâri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Încheierea nr. 282 din data de 13 noiembrie 2017 pronunţată de către Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2017; Decizia nr. 687 din data de 7 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016; hotărârile secţiei de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în Dosarele nr. x/2012, nr. y/2015 şi nr. z/1/2015).

A arătat că, raportat la nemotivarea hotărârilor pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionate anterior, la data de 22 ianuarie 2019, a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019 şi, în opinia sa, instanţa de recurs trebuie să dispună casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzelor, cu administrarea probatoriului în mod echitabil, respectarea principiului contradictorialităţii şi aplicarea măsurilor şi dispoziţiilor legale, în vederea soluţionării juste a cauzelor, pentru fiecare speţă în parte, având în vedere cererile anterioare/iniţiale.

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-contestatoare a susţinut că instanţa de apel a dispus în mod corect admiterea căii de atac în Dosarul nr. x/2017 şi a dispus trimiterea contestaţie la executare formulate împotriva Dosarului execuţional nr. x/2017 al B.E.J. C. la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, spre competentă soluţionare.

Însă, a criticat respingerea de către curtea de apel a celorlalte apeluri, în special în ceea ce priveşte calea de atac îndreptată împotriva Hotărârii nr. 296 din data de 19 martie 2018 pronunţate de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017.

Astfel, a arătat că instanţa a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, conform cererii formulate de către intimatul-pârât, prin apărătorii acestuia, chiar dacă prima instanţă a încălcat regulile de procedură în Dosarul nr. x/2017, nedispunând nicio măsură legală asupra acestuia, şi nu a verificat susţinerile apărătorilor intimatului-pârât, care au indus în eroare prima instanţă cu privire la Dosarul execuţional nr. x/2017, contestat în Dosarul nr. x/2017.

A subliniat că au fost acordate cheltuielile de judecată inclusiv pentru dosarul menţionat şi, mai mult decât atât, apărătorii părţii adverse, în afara unor chitanţe reprezentând onorarii de avocat, nu au depus alte probe sau acte justificative şi nici actul normativ în temeiul căruia intimatul-pârât a autentificat declaraţiile cu conţinut jignitor, defăimător şi umilitor.

Totodată, a apreciat că toate întâmpinările formulate de apărătorii intimatului-pârât nu respectă dispoziţiile art. 205 alin. (2) C. proc. civ.

A susţinut că nu există niciun motiv legal pentru a fi obligată să plătească intimatului-pârât cheltuieli de judecată, câtă vreme acesta a încălcat prevederile legale, autentificând nişte declaraţii în mod repetat, scoţându-le din arhiva sa, înmânându-le altor persoane pentru a se folosi de ele, oriunde vor avea nevoie şi refuzând să îi comunice o copie/duplicat a declaraţiilor pentru a le contesta în instanţă.

Recurenta-contestatoare a arătat că intimatul-pârât a denigrat-o şi a defăimat-o prin conţinutul acestor declaraţii şi nicio instanţă sau parchet nu a dispus vreo măsură legală faţă de acesta, dimpotrivă, a fost obligată la plată faţă de intimatul-pârât, care, la rândul său, voind să-i demonstreze puterea pe care o are, a procedat la executare sa silită.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-contestatoare, în ceea ce priveşte considerentele instanţei de apel reţinute la fila x alin. (2) şi următoarele din hotărârea atacată, a apreciat că acestea sunt greşite şi contradictorii.

Reluând criticile formulate în susţinerea incidenţei motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., recurenta-contestatoare a învederat că nu există niciun motiv legal pentru înlocuirea judecătorului iniţial învestit şi înlocuit la data de 22 ianuarie 2018, astfel cum rezultă din actele de procedură din Dosarul nr. x/2017, efectuate până la data de 22 ianuarie 2018.

A considerat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că înlocuirea judecătorului s-a realizat cu data de 1 ianuarie 2018 şi a subliniat că schimbarea/înlocuirea acestuia s-a realizat la data de 22 ianuarie 2018.

Totodată, făcând trimitere la mai multe dosare în care este parte, a arătat că a fost obligată la plată, în mod nejustificat, către pârâţii din respectivele cauze, care sunt vinovaţi şi care au participat şi complotat la faptele ilicite şi abuzive îndreptate împotriva sa, inclusiv la executările silite efectuate.

Printr-o altă critică formulată, recurenta-contestatoare a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod greşit existenţa în speţă a autorităţii de lucru judecat, prin raportare la Sentinţa civilă nr. 1275/2014, pronunţată în Dosar nr. x/2013 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Astfel, a arătat că singura chestiune analizată de către prima instanţă de judecată în dosarul anterior (nr. x/2013) a fost excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B., după unirea acesteia cu fondul cauzei, instanţa, în mod corect şi legal, respingând excepţia invocată de partea adversă.

Mai mult decât atât, a subliniat că nici instanţa de apel (Dosar nr. x/2013) şi nici cele ulterioare (contestaţie în anulare, recurs, revizuire) nu au verificat dacă a fost respectat de către pârât Regulamentul de funcţionare şi aplicare a Legii nr. 36/1995 şi nu au aplicat corect dispoziţiile legale faţă de pârâtul B.

Totodată, a susţinut că intimatul-pârât B. nu a administrat nicio probă pertinentă, utilă şi concludentă instanţelor de judecată, referitoare la conţinutul declaraţiilor autentificate, şi nici nu a depus la dosar actul normativ în temeiul căruia şi-a exercitat profesia, încheind, rând pe rând, mai multe declaraţii autentificate contrare legii şi bunelor moravuri.

În opina recurentei-contestatoare excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către intimatul-pârât în această cauză (Dosar nr. x/2017) este neîntemeiată, nelegală şi nejustificată.

A apreciat că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile privind identitatea de părţi şi de cauză şi a arătat că fundamentul juridic din prezenta speţă diferă de precedentul, iar împrejurările de fapt nu constau numai în ceea ce se ceruse în prima speţă, ci şi în maniera, atitudinea şi comportamentul intimatului-pârât, precum şi în constrângerea sa de către acesta, prin dosarele de executare silită, abuz în serviciu, complicitate la abuzul în serviciu, influenţarea declaraţiilor, autentificarea unor declaraţii false, hărţuirea, constrângerea morală, psihică, financiară şi încercarea de intimidare.

Recurenta-contestatoare a precizat că temeiul juridic al prezentului litigiu îl reprezintă: dispoziţiile art. 297 C. pen. raportate la dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405; art. 326 C. pen. dispoziţiile art. 273 C. pen. dispoziţiile art. 1349 coroborate cu 1357 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

A considerat şi că nu este identitate de părţi între cele două cauze şi a arătat că însăşi instanţa de apel a reţinut că părţi în prezenta cauză sunt numai apelanta şi intimatul-notar, iar nu şi o altă persoană care a fost parte într-un alt dosar.

Prin urmare, în opinia recurentei-contestatoare, nu există autoritate de lucru judecat, în raport de Sentinţa civilă nr. 1275/2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Recurenta-contestatoare a apreciat că motivarea/considerentele instanţei de apel sunt contradictorii şi contrazic autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri şi, totodată, a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în Dosarul nr. x/2013, în condiţiile în care în prezenta cauză s-a reţinut autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 1275/2014 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a făcut referire la litigii anterioare, susţinând că unele dintre instanţe au verificat probatoriul administrat în cauzele iniţiale de litigii de muncă şi au dispus măsurile legale şi corecte, iar alte instanţe au pronunţat hotărâri prin care i-au luat tot ceea ce a primit în mod legal şi corect, dându-le celor vinovaţi.

În continuare, recurenta-contestatoare a făcut o prezentare a litigiului, precizând cererile formulate şi măsurile dispuse de către instanţele de judecată, susţinând şi că instanţa de apel trebuie să decidă asupra contestaţie pe care a formulat-o împotriva Dosarului execuţional nr. x/2017, înregistrată iniţial în Dosarul nr. x/2017.

A formulat susţineri ample pe fondul cauzei, cu privire la capetele de cerere prin care a solicitat anularea declaraţiilor notariale şi obligarea pârâtului la plata prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, argumente care, în opinia părţii, sunt de natură a duce la admiterea cererii de chemare în judecată.

În subsidiar, a arătat că, la data de 22 ianuarie 2019, a formulat o contestaţie în anulare împotriva mai multor hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrată pe rolul instanţei supreme, sub nr. x/2019.

Pentru motivele arătate în motivarea contestaţiei în anulare şi redate în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-contestatoare a solicitat casarea tuturor actelor de procedură şi a hotărârilor pronunţate în mai multe dosare, pe care le-a indicat în cerere, repunerea cauzelor pe rol în vederea rejudecării, cu respectarea principiilor de drept procesual civil - contradictorialitate; dreptul la un proces echitabil; dreptul la apărare - şi aplicarea dispoziţiilor legale în materia răspunderii civile delictuale, abuz în serviciu şi hărţuire, prin prisma actelor de concedieri colective şi a criteriilor de concedieri colective din 2011, emise de către S.N.T.F. C. civ..F.R Călători S.A. - a Programului de restructurare nr. 1/137 din data de 17 ianuarie 2011 şi Anexei 2 din program; Notificare de concedieri colective nr. 1/2176/2011; Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2011 - 2012 -, având în vedere Sentinţa civilă nr. 970/2012 pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2011 şi Hotărârea nr. 627/2013, pronunţată de către Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2011.

Recurenta-contestatoare a prezentat pe larg situaţia de fapt care a generat cauzele menţionate în cerere şi a solicitat luarea măsurilor legale pentru fiecare speţă în parte, ţinându-se cont de prima hotărâre pronunţată de către Tribunalul Vâlcea (Hotărârea nr. 970/2012) şi continuitatea/complicitatea pârâţilor în săvârşirea faptelor abuzive ulterioare.

Prin completarea motivelor de recurs depusă la data de 22 februarie 2019, recurenta-contestatoare a arătat că, ulterior declarării prezentului recurs, a fost începută o nouă executare silită împotriva sa (Dosar de executare silită nr. x/2019) şi a apreciat că acest demers reprezintă o altă formă de ameninţare, intimidare, constrângere morală, psihică şi financiară, continuă, asupra sa.

Prin urmare, a solicitat: admiterea recursul în întregime; casarea hotărârilor atacate; anularea tuturor declaraţiilor notariale autentificate de către B. în perioada martie - aprilie 2013, referitoare la persoana sa şi a fiului său; anularea tuturor obligaţiilor impuse în sarcina sa, prin hotărârile anterioare; restituirea tuturor taxelor de timbru judiciar şi a cauţiunilor, pe care le-a achitat la Direcţia Financiară Taxe şi Impozite din Râmnicu Vâlcea în perioada 2013 - 2019; obligarea intimatului-pârât să îi restituie toate popririle efectuate pe salariul său ca urmare a Dosarelor execuţionale nr. x/2017; y/2017; z/2018 şi q/2019; obligarea intimatului-pârât B. la plata prejudiciului moral în cuantumul majorat de 1.500.000 euro (având în vedere şi maniera în care a executat-o silit în cel de-al 4 dosar execuţional, după pronunţarea Hotărârii nr. 4024/2018 din 5 decembrie 2018); obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată (constând în zile pierdute în instanţă calculate la zile efectiv lucrate începând cu anul 2013 şi până la soluţionarea justă a cauzelor, taxe de transport la instanţele de judecată, xeroxuri, taxe judiciare de timbru, cauţiuni, popriri, împrumuturi bancare şi refinanţări bancare - 55.000 RON); şi cu toate obligaţiile solicitate prin recursul declarat la data de 13 februarie 2019.

5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul B. a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând incidenţa sancţiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că, în opinia sa, criticile formulate de către recurenta-contestatoare nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, a apreciat că în mod corect instanţa de apel a reţinut ca fiind legală soluţia primei instanţe prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că există tripla identitate - obiect, cauză şi părţi - prin raportare la dispozitivul şi considerentele Sentinţei civile nr. 1275 din data de 6 martie 2014, pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2013.

A precizat că, în cauza menţionată, recurenta-contestatoare l-a chemat în judecată alături de mai mulţi pârâţi, iar în ceea ce îl priveşte a solicitat să fie anulate declaraţiile notariale autentificate şi să fie obligat la plata prejudiciului moral pretins cauzat.

Intimatul a considerat că în mod corect atât prima instanţă, cât şi cea de apel au apreciat că obiectul celor două cauze este identic, iar fundamentul juridic este similar, astfel încât nu mai poate fi pusă în discuţie, într-un nou litigiu, presupusa sa obligaţie de a răspunde pentru pretinsul prejudiciu moral, ori legalitatea declaraţiilor notariale.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, reluând susţinerile din cererea de recurs, recurenta-contestatoare A. a solicitat respingerea apărărilor formulate de către partea adversă, precum şi a excepţie nulităţii recursului, învederând că a arătat care sunt motivele de recurs pe care şi-a întemeiat calea de atac şi a explicat şi dezvoltat fiecare motiv în parte.

6. Procedura de filtru:

Prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că recursul este legal timbrat, este formulat în termen legal, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (1) lit. a), c), e) C. proc. civ., iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

Totodată, în opinia raportorului, completarea motivelor de recurs formulată la data de 22 februarie 2019 este depusă cu depăşirea termenului legal.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurenta-contestatoare, raportorul a reţinut că intimatul B. a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în raport de prevederile art. 493 C. proc. civ., în măsura în care se va trece peste excepţia nulităţii recursului, completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 17 iulie 2019, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

1. Chestiuni prealabile:

Prin prezenta cerere, recurenta-contestatoare a arătat că înţelege să declare recurs, în principal, împotriva Deciziei civile nr. 4024 din data de 5 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2017, iar, în subsidiar, a apreciat că se impune casarea actelor de procedură şi a hotărârilor pronunţate în mai multe cauze în care a fost parte şi pe care le-a indicat în cererea de recurs.

Faţă de această împrejurare şi de situaţia concretă a speţei, astfel cum s-a arătat şi prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte constată că este legal învestită doar cu soluţionarea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 4024 din data de 5 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2017.

2. Asupra admisibilităţii în principiu a recursului:

Analizând cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinută de către intimatul-pârât B., Înalta Curte reţine că sancţiunea nulităţii căii de atac, reglementată de aceste prevederi legale, poate interveni doar în situaţia în care niciuna dintre criticile formulate de către parte nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect care nu se verifică în prezenta cauză.

Referitor la motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că recurenta-contestatoare a invocat, prin cererea de recurs, incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5 şi 6 C. proc. civ., iar, la data de 22 februarie 2019, a depus o completare a motivelor de recurs, însă aceasta din urmă este formulată cu depăşirea termenului legal, care s-a împlinit la data de 18 februarie 2019, fiind incidente dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-contestatoare, încadrate de parte în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., prin care aceasta, în esenţă, a apreciat că neparticiparea procurorului la judecarea pricinii atrage nulitatea hotărârii, precum şi cele vizând pretinsa nelegalitate a alcătuirii completului de judecată şi a schimbării completului iniţial învestit în primă instanţă, Înalta Curte constată că acestea, astfel cum au fost dezvoltate, nu pot atrage incidenţa niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, recurenta-contestatoare neaducând argumente concrete, exprimate într-o manieră clară şi de natură a susţine nelegalitatea deciziei recurate.

Astfel, recurenta-contestatoare a invocat neparticiparea procurorului la soluţionarea pricinii, însă, dezvoltând această critică, a făcut trimiteri la situaţia de fapt, la plângerile penale şi acţiunile civile pe care le-a formulat, precum şi la aspectele care trebuiau verificate de către parchete, fără a indica în concret care erau dispoziţiile legale care obligau instanţa să soluţioneze apelul numai în prezenţa procurorului şi a căror nerespectare ar determina nelegalitatea hotărârii.

Totodată, prin criticile vizând schimbarea judecătorului iniţial învestit în primă instanţă cu soluţionarea cauzei, recurenta-contestatoare, pe de o parte, a reluat susţinerile formulate în apel sub acest aspect, astfel că, o atare conduită nu răspunde exigenţelor unei veritabile motivări a recursului, iar, pe de altă parte, a criticat valoarea probantă pe care instanţa de apel a dat-o hotărârii Colegiului de conducere la care a făcut trimitere, aceste critici neputând fi supuse analizei instanţei de recurs, întrucât vizează netemeinicia hotărârii şi nu nelegalitatea ei.

De asemenea, Înalta Curte constată că invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. este una pur formală, în condiţiile în care partea nu a arătat în ce constă încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, care să fi fost invocată în prezenta cauză în condiţiile legii, ci a făcut trimitere la o contestaţie în anulare pe care a formulat-o ca urmare a nemotivării unor hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mai multe cauze, aspect care este străin de pricina de faţă.

Excedează controlul de legalitate ce poate fi efectuat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate aduse hotărârii atacate, şi susţinerile formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta-contestatoare a invocat nereguli procedurale care ar fi fost săvârşite de prima instanţă şi a criticat constatările instanţelor de fond şi de apel care au dus la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a valorificării situaţiei de fapt şi a probelor administrate sub acest aspect.

Tot formală este şi invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-contestatoare nesusţinând în concret aspecte care tind să dovedească nemotivarea deciziei instanţei de apel sau împrejurarea că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, partea, în esenţă, reluând susţinerile formulate în cadrul motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 din acelaşi cod, care, astfel cum s-a arătat anterior, nu pot fi circumscrise motivelor de casare reglementate de lege.

Totodată, nu pot fi primite susţinerile recurentei-contestatoare ce reprezintă nemulţumiri legate de modul de soluţionare a altor dosare de către instanţele de judecată, de felul în care au fost instrumentate plângerile sale penale şi nici cele vizând situaţia de fapt, ce nu pot constitui motive de nelegalitate în accepţiunea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motive ce trebuie raportate la hotărârea recurată, iar nu la alte demersuri judiciare ale părţii.

Afirmaţia acesteia potrivit căreia instanţa de apel trebuie să decidă asupra contestaţiei pe care a formulat-o împotriva Dosarului execuţional nr. x/2017, înregistrată iniţial în Dosarul nr. x/2017, fără ca partea să aducă vreo critică clară sub acest aspect hotărârii recurate, nu poate reprezenta un motiv de recurs dintre cele reglementate de lege.

În plus, instanţa de apel, admiţând apelul formulat împotriva Sentinţei nr. 101 din data de 5 februarie 2018, a schimbat în parte sentinţa şi a dispus înaintarea contestaţiei la executare formulate în Dosarul nr. x/2017, conexat la Dosarul nr. x/2017, având ca obiect actele de executare din Dosarul execuţional nr. x/2017 al B.E.J. C., către Judecătoria Râmnicu Vâlcea spre competentă soluţionare.

Cu toate acestea, în cauză, nu este incidenţă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-contestatoare a formulat critici concrete cu privire la raţionamentul curţii de apel care a validat admiterea de către instanţa de fond a excepţiei autorităţii de lucru judecat prin raportare la Sentinţa nr. 1275/2014, pronunţată de în Dosarul nr. x/2013 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de cele constate prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, completul de filtru este în unanimitate de acord că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este posibilă adoptarea vreuneia dintre soluţiile indicate în alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., respectiv anularea sau, după caz, respingerea recursului şi va admite, în principiu prezenta cale de atac.

3. Analiza pe fond a recursului:

Înalta Curte constatând că ambele părţi şi-au exprimat acordul ca recursul, în situaţia în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat de completul prevăzut de art. 493 C. proc. civ., va proceda, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., la analiza pe fond a recursului din perspectiva criticilor anterior enunţate, respectiv a celor ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Astfel, recurenta-contestatoare a susţinut că în mod greşit instanţa de apel, validând sub acest aspect raţionamentul primei instanţe, a reţinut că în prezenta pricină se impune autoritatea de lucru judecat, raportat la Sentinţa nr. 1275/2014 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2013, în condiţiile în care, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi - de părţi, de cauză şi de obiect, critică care se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate cu privire la părţile, obiectul şi cauza a două sau mai multor litigii, dintre care cel puţin unul dintre acestea să fie soluţionat, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale dau expresie efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, potrivit căruia nicio persoană nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, cu alte cuvinte, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuţie aceeaşi pretenţie, pe care să o opună aceleiaşi părţi şi invocând acelaşi temei juridic.

În speţă, recurenta-contestatoare a apreciat că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1275/2014, pronunţate de Judecătoriei Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2013, dat fiind faptul că nu există identitate de părţi şi de cauză în ceea ce priveşte cele două litigii.

Susţinând că nu există identitate de părţi între prezenta cauză şi cea care a format obiectul Dosarului nr. x/2013, recurenta-contestatoare a arătat că însăşi instanţa de apel a reţinut că părţi în prezenta cauză sunt numai apelanta şi intimatul-notar, iar nu şi o altă persoană care a fost parte într-un alt dosar.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte, în primul rând, reţine că instanţa de apel a constatat cele arătate de către recurenta-contestatoare în contextul cercetării motivului de apel îndreptat împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare şi nu în cadrul analizei motivelor de apel îndreptate împotriva Sentinţei nr. 101 din data de 5 februarie 2018, prin care partea a adus critici cu privire la greşita admitere a autorităţii de lucru judecat. Acest argument a dus la concluzia că în speţă nu se verifică motivele de incompatibilitate la care recurenta-contestatoare a făcut trimitere prin raportare la o posibila legătură de rudenie a judecătorului cu una dintre părţi şi nu este contrar constatării autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1275/2014.

În ceea ce priveşte identitatea de părţi, instanţa de apel a reţinut în mod corect că această condiţie este îndeplinită, întrucât în cauza anterioară reclamanta A. a chemat în judecată mai mulţi pârâţi, între care şi intimatul-pârât din prezentul dosar - B.

Contrar celor susţinute de către recurenta-contestatoare, împrejurarea că în primul litigiu aceasta a chemat în judecată mai mulţi pârâţi şi nu doar pe intimatul-pârât din cauza pendinte este lipsită de relevanţă din perspectiva identităţii de părţi la care se referă dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care prezentul litigiu se desfăşoară între două părţi care au avut calitatea de reclamantă şi, respectiv, de pârât în litigiu anterior. În caz contrar, după soluţionarea definitivă a primului litigiu, reclamanta ar avea posibilitatea să cheme din nou în judecată pe oricare dintre pârâţii iniţiali pentru a supune judecăţii aceeaşi chestiune litigioasă, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, şi să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a judecat deja, aspect care contravine principiului securităţii juridice, consacrat atât de legislaţia şi jurisprudenţa naţională, cât şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, sunt nefondate şi criticile aduse de recurenta-contestatoare prin care aceasta a susţinut că nu există identitate de cauză între cele două litigii.

Recurenta-contestatoare a arătat că în Dosarul nr. x/2013 singura chestiune analizată de către instanţă a fost excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât, iar instanţa de apel şi cele care au soluţionat căile extraordinare de atac în pricina anterioară nu au verificat dacă a fost respectat Regulamentului de funcţionare şi aplicare a Legii nr. 36/1995 şi nici nu au aplicat corect dispoziţiile legale faţă de intimatul-pârât, care nu a administrat nicio probă pertinentă, utilă şi concludentă cauzei şi nici nu a depus actul normativ în temeiul căruia şi-a exercitat profesia.

Nemulţumirea părţii referitoare la modul de soluţionare a litigiului anterior nu poate influenţa în niciun fel autoritatea de lucru judecat a sentinţei pronunţate în respectiva cauză, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 305 din data de 23 aprilie 2015 a Tribunalului Vâlcea.

Deşi recurenta-contestatoare susţine că fundamentul juridic al prezentului litigiu diferă de cel al pricinii precedente, Înalta Curte constată că şi aceste susţineri sunt nefondate.

Cauza juridică a unei cereri este reprezentată de fundamentul juridic al pretenţiei, de actul sau de faptul juridic generator al dreptului, alături de împrejurările de fapt care au determinat promovarea acţiunii.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că în ambele demersuri judiciare, recurenta-contestatoare l-a chemat în judecată pe intimatul-pârât B., solicitând, pentru aceleaşi motive de nulitate, anularea declaraţiilor notariale şi obligarea intimatului-pârât la plata despăgubirilor morale, ca urmare a răspunderii civile delictuale şi a obligaţie a de reparare a prejudiciului pretins cauzat.

Recurenta-contestatoare a învederat că, în prezenta cauză, împrejurările de fapt sunt reprezentate nu doar de cele arătate în litigiul precedent, ci şi de manierea, atitudinea şi comportamentul părţii adverse, de constrângerea exercitată asupra sa prin dosarele de executare silită formulate, de abuzul în serviciu şi complicitatea la abuz în serviciu, de influenţarea declaraţiilor şi autentificarea unor declaraţii false, de hărţuirea şi de constrângerea sa morală, psihică şi financiară, precum şi de încercarea de intimidare.

Aceste susţineri nu pot duce la o concluzie diferită de cea a instanţei de apel cu privire la identitatea de cauză a celor două procese, în condiţiile în care ele nu tind a dovedi o împrejurare de fapt diferită de cea invocată în cauza precedentă, respectiv atitudinea culpabilă a intimatului-pârât de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a acestuia, care a fost deja analizată.

Totodată, aşa cum a apreciat şi instanţa de apel, invocarea unor dispoziţii din C. proc. pen. nu poate înlătura incidenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat, având în vedere că, prin raportare la acestea, din punct de vedere al acţiunii civile, analiza se realizează tot cu privire la răspunderea civilă delictuală invocată şi în cauza anterioară.

Excedează controlul de legalitate permis de lege instanţei de recurs, nefiind critici care să vizeze hotărârea instanţei de apel atacată prin calea de atac cu care a fost învestită, celelalte aspecte, prin care recurenta-contestatoare îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că, în Dosarul nr. x/2013, a fost obligată în apel la plata cheltuielilor de judecat, în condiţiile în care în prezentul dosar s-a reţinut autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 1275/2014, prin care nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel, având în vedere identitatea de părţi, obiect şi cauză, a validat reţinerea de către tribunal a autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1275 din data de 6 martie 2014, pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 305A din data de 23 aprilie 2015, pronunţată în acelaşi dosar de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.

Faţă de cele anterior reţinute cu privire la caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurenta-contestatoare din perspectiva validării de către curtea de apel a constatării primei instanţe referitoare la incidenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat, având în vedere şi imposibilitatea încadrării celorlalte critici în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea A.

Totodată, în raport de dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi de soluţia de respingere, ca nefondată, a căii de atac exercitate în cauză, va obliga pe recurenta-contestatoare A. la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, solicitate de către acesta şi dovedite prin Chitanţa nr. x din data de 8 mai 2019, emisă de Biroul de avocat E., aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în principiu recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 4024 din data de 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 4024 din data de 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-contestatoare A. la plata către intimatul BNP B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON.

Fără cale de atac în ceea ce priveşte soluţia de admitere în principiu a recursului.

Definitivă cu privire la soluţia dată asupra recursului.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - NN