Expropriation compensation: Inadmissibility of cassation appeal due to finality of appellate decisions in matters initiated under 2013 procedural transition

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, la data de 11 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată de pârâtul Statul Român, reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicitând: anularea în parte a Hotărârilor nr. 17 şi 18 din 25 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul Local Biharia în privinţa cuantumului despăgubirilor stabilite urmare a exproprierii imobilelor proprietatea lor; să se stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilul situat în Biharia tarla x, parcela x în suprafaţa de 11.655 mp identificaţi prin nr. cadastral x (obiect al Hotărârii nr. 17/25 aprilie 2012) la suma 116.550 euro echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii şi cuantumul despăgubirii pentru imobilul situat în Biharia tarlaua x, parcela x în suprafaţa de 23.224 mp identificat cu nr. cadastral x (Hotărârea nr. 18/25 aprilie 2012) la suma de 232.240 euro echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii; să se stabilească despăgubiri care să acopere prejudiciul produs prin secţionarea parcelei de 23.224 mp expropriaţi din întregul de 25.200 mp (din Hotărârea nr. 18/2012), operaţiune după care rămân în proprietatea lor 7.993 mp, care după expropriere, datorită amplasării, formei şi accesului îngreunat, devin de neexploatat, deci, fără utilitate şi fără valoare economică; să se dispună actualizarea sumelor stabilite începând cu rămânerea definitivă a hotărârii şi până la momentul plăţii efective; acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă:

Prin Sentinţa civilă nr. 82/C din data de 18 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regionala Drumuri şi Poduri Cluj, având ca obiect expropriere, în sensul că:

A constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la încasarea unor despăgubiri în cuantum total de 480.538,19 RON din care 445.185 RON reprezintă valoarea de piaţă al terenului expropriat, iar 35.353,19 RON daune suplimentare rezultate din exproprierea parţială a nr. cad. x.

A obligat pe pârât să achite reclamanţilor suma de 102.628 RON, care include suma de 16.819,90 RON stabilită prin Hotărârea nr. 18 din data de 25 aprilie 2012.

A respins restul cererilor şi pretenţiilor privind anularea Hotărârilor nr. 17 - 18 din data de 25 aprilie 2012 şi acordarea unor sume suplimentare faţă de cele sus-menţionate.

A obligat pe pârât să plătească reclamanţilor cu titlul de cheltuieli de judecată suma de 3.500 de RON din care 1.500 RON reprezentând contravaloarea onorariului provizoriu de efectuare a expertizei judiciare, iar 2.000 RON onorariu avocaţial redus.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă:

Prin Decizia civilă nr. 35/A din data de 30 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanţii A. şi B., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj.

A admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 82/C din data de 18 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

A constat că reclamanţii A. şi B. sunt îndreptăţiţi la încasarea unor despăgubiri în cuantum total de 107.861 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data de 25 aprilie 2012, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a obligat pe pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj în favoarea reclamanţilor A. şi B. la plata acestei sume cu titlu de despăgubire.

A obligat pe pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj să plătească reclamanţilor A. şi B. suma de 8.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva acestei din urmă decizii, pârâtul Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27 mai 2019, sub acelaşi număr de dosar.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Raportul întocmit în cauză a fost analizat în complet de filtru şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, care nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 15 octombrie 2019, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Obiectul prezentului litigiu (iniţiat la data de 11 mai 2015) îl reprezintă o cerere în materie de expropriere, iar, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2018, hotărârile pronunţate în materie de expropriere nu sunt supuse recursului.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 35A din data de 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, fiind pronunţată într-o pricină având ca obiect expropriere, nu este supusă recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, în raport de cele anterior reţinute, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj împotriva Deciziei nr. 35A din data de 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - NN