Competence conflict over applicability of retroactive statutory change to pending administrative compensation appeals

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 1 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei de compensare nr. x din data de 18 ianuarie 2019 emisă de Guvernul României - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, să procedeze la emiterea unei decizii de compensare în conformitate cu dispoziţiile legale.

Reclamanţii au apreciat că decizia de compensare nr. x din data de 18 ianuarie 2019 este dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1555 din data de 26 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, reţinând că, prin Legea nr. 111/2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, s-a stabilit competenţa teritorială absolută de soluţionare a contestaţiilor şi cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementate de lege. A constatat că, în speţă, imobilul notificat se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Botoşani.

Totodată, a apreciat că dispoziţiile Legii nr. 111/2019 sunt de aplicare imediată, fiind vorba despre norme legale speciale procesuale şi imperative, ce interesează ordinea publică şi care sunt mai favorabile.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 639 din data de 20 septembrie 2019, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, în esenţă, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma în vigoare la data când a început procesul, reţinând şi că, raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ., împrejurarea că în timpul procesului a intervenit că o lege care schimbă competenţa teritorială de soluţionare a cererii nu determină declinarea competenţei de soluţionare către instanţa menţionată în noua lege.

A constatat că atât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii, cât şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au calitatea de entităţi învestite de lege, iar sediul acestora se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare la data începerii procesului.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la data de 1 martie 2019, reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea Deciziei de compensare nr. x din data de 18 ianuarie 2019 emisă de Guvernul României - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, apreciind că aceasta a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, şi emiterea unei noi decizii de compensare în conformitate cu prevederile legale.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziţii le conferă o astfel de semnificaţie se regăsesc şi "f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică" şi "g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate şi având în vedere că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, pârâte în prezenta cauză, au sediile în Bucureşti, învestirea de către reclamanţi a Tribunalului Bucureşti s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului (1 martie 2019), astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în M. Of. nr. 418/28.05.2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul îi revine competenţa de a soluţiona contestaţiile, formulate de persoanele îndreptăţite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speţă, normele care reglementează competenţa de soluţionare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului Bucureşti, noile dispoziţii nu produc efecte în prezenta cauză, instanţa iniţial învestită rămânând competentă a soluţiona pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii care a emis decizia de compensare a cărei anulare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - NN