Jurisdiction for execution contest determined by debtor's domicile at time of filing enforcement request, notwithstanding subsequent merger.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 27 februarie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. 470/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc D., solicitând următoarele: anularea tuturor actelor de executare emise în acest dosar de executare silită, întrucât creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; cenzurarea cheltuielilor de executare; întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi suspendarea provizorie a executării silite.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 712 şi următ., art. 415 alin. (2) şi art. 453 C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin Sentinţa nr. 5828 din 7 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reţinând că domiciliul debitoarei este în municipiul Cluj-Napoca, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

III. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca

Prin Sentinţa nr. 6069 din 11 septembrie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că prin cererea de executare silită înregistrată la 2 noiembrie 2018 la Biroul Executorului Judecătoresc D., creditorii B. şi C. au solicitat executarea silită împotriva debitoarei E. S.A., în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 2284 din 20 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/2016, Sentinţa civilă nr. 9408 din 27 iulie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 486 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 487 din 11 aprilie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016 şi Decizia nr. 184 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Constatând că a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 714 C. proc. civ., care stabilesc că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare, care, în sensul art. 651 din acest act normativ este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, la data sesizării organului de executare, respectiv 2 noiembrie 2018, sediul debitoarei E. S.A. era în Bucureşti, Bd. x, acest aspect rezultând şi din încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite.

Totodată, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, potrivit adresei înaintate de Banca Naţională a României nr. XX/2/2018/11.01.2019, instituţiile de credit E. S.A. şi A. S.A. au devenit o singură entitate, respectiv A. S.A., la 31 decembrie 2018.

Având în vedere că a fost transmisă calitatea procesuală de debitor de la E. S.A. către A. S.A., în cursul executării silite, respectiv după înregistrarea cererii de executare silită şi după încuviinţarea executării silite, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, sediul debitoarei E. S.A., respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc D. la 2 noiembrie 2018, creditorii B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu debitoarea E. S.A., cu sediul în Bucureşti, Bd. x, executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 2284 din 20 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/2016, Sentinţa civilă nr. 9408 din 27 iulie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 486 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 487 din 11 aprilie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016 şi Decizia nr. 184 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D., privindu-i pe creditorii B. şi C. şi pe debitoarea E. S.A., şi a încuviinţat executarea silită a dispoziţiilor titlurilor executorii mai sus menţionate.

Conform adresei emise de Biroul Executorului Judecătoresc D. la 4 ianuarie 2019, debitoarea E. S.A. a fost înştiinţată cu privire la instituirea măsurii popririi, până la concurenţa sumelor de 230,31 CHF şi 9.997,46 RON, la terţul poprit Banca Naţională a României.

Înalta Curte constată că la dosarul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se află proiectul de fuziune al A. S.A. cu E. S.A., din care rezultă că această din urmă instituţie bancară a fost absorbită de cea dintâi la data de 31 decembrie 2018.

Drept urmare, prin adresa din 25 ianuarie 2019, Biroul Executorului Judecătoresc D. a emis somaţia mobiliară către debitoarea A. S.A., în calitate de societate absorbantă a E. S.A., cu privire la plata către creditori a debitului în cuantum de 230,31 CHF şi 9.997,46 RON, rezultat din titlurile executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 2284 din 20 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 486 din 11 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016 şi Decizia nr. 184 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în acelaşi dosar.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cauză, potrivit aspectelor factuale mai sus relevate, fuziunea prin absorbţie a celor două instituţii bancare şi transmiterea calităţii procesuale de debitor a avut loc ulterior înregistrării cererii de executare silită la organul de executare, respectiv după depunerea cererii de executare, inclusiv după încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este instanţa unde debitoarea E. S.A. avea sediul la data sesizării de către creditori a organului de executare, iar această instanţă rămâne astfel învestită, ca instanţă de executare, chiar dacă ulterior debitoarea şi-a schimbat sediul, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Cum la această dată, sediul debitoarei era în municipiul Bucureşti, Bd. x, rezultă că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - NN