Taxpayer's annulment action over building tax assessment assigned to Bacău Tribunal, not execution challenge.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Naţională Poşta Română S.A. a solicitat constatarea inopozabilităţii Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar; anularea Dispoziţiei nr. 208/2018, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, eliberate de pârâtă; exonerarea de la plata sumei de 11.338 RON, reprezentând taxa clădire, şi a sumei de 4384 RON, constând în accesorii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 281 alin. (2) C. proc. fisc.

II. Hotărârea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea nr. 38 din 3 aprilie 2019, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns primul capăt de cerere vizând inopozabilitatea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, a dispus înregistrarea unui dosar separat, având ca obiect acest capăt de cerere şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

A reţinut competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 208/2018, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a înştiinţării de plată, eliberate de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, precum şi exonerarea reclamantei de la plata taxei pe clădire şi a accesoriilor, potrivit deciziei de impunere contestate.

A admis excepţia conexităţii.

A dispus conexarea Dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bacău la Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere vizând constatarea inopozabilităţii Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 260 C. proc. fisc. , (1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii; (2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile; (3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege; (4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în a cărei rază teritorială se află organul fiscal care efectuează executarea silită şi împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare (art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

Reţinând că reclamanta a solicitat să se constate inopozabilitatea deciziei de impunere şi a înştiinţării de plată, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că acest capăt de cerere se circumscrie unei contestaţii la executare silite, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, printr-un petit distinct, s-a cerut şi anularea dispoziţiei prin care a fost soluţionată, pe cale administrativă, contestaţia împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018.

Considerând că, din punct de vedere material, este de competenţa judecătoriei soluţionarea contestaţiilor la executare silită, iar pe de altă parte că, din punct de vedere teritorial, acestea sunt în competenţa judecătoriei de la sediul social al reclamantei, care, în speţă, se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a stabilit că această instanţă este competentă material să judece acest capăt de cerere.

Cu privire la excepţia conexităţii, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 208/2018, precum şi a capătului de cerere vizând anularea înştiinţării de plată şi a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018, reţinând că pe rolul acestei instanţe a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 144/19.09.2018, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a plăti aceleaşi taxe aferente clădirii.

În aplicarea prevederilor art. 138 C. proc. civ., constatând că pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect anularea unei alte dispoziţii privind stabilirea taxei pe clădire, în vederea asigurării unei soluţionări unitare a contestaţiei, a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin Sentinţa nr. 6314 din 19 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, analizând cererea de chemare în judecată, a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 260 C. proc. fisc. , în baza cărora să fie atrasă competenţa acestei instanţe, în calitate de instanţă de executare, întrucât reclamanta nu a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar.

Astfel, a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate o anumită situaţie juridică, care prezintă relevanţă din perspectiva solicitării principale conţinute de cererea formulată, respectiv cea privind anularea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, prin prisma termenului de formulare a contestaţiei, potrivit art. 281 C. proc. fisc. , menţionate la pct. 3 din acţiunea civilă.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a apreciat că Decizia de impunere nr. x/11.10.2018 şi Înştiinţarea de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, nu reprezintă acte de executare, astfel încât să se poată considera că reclamanta a formulat împotriva acestora contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de art. 260 C. proc. fisc.

Ca atare, a apreciat că solicitarea reclamantei privind constatarea inopozabilităţii Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, nu constituie un veritabil capăt de cerere, ci reprezintă o chestiune prealabilă, indisolubil legată de petitul având ca obiect exonerarea sa de la plata sumei de 11.338 RON, reprezentând taxa clădire, şi a sumei de 4.384 RON, constând în accesorii. Astfel, a considerat că îi revine Tribunalului Bacău competenţa soluţionare, fiind incidente prevederile art. 124 C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a apreciat că, în situaţia în care capătul de cerere ce face obiectul prezentului dosar va fi privit ca o acţiune în constatare, competenţa materială de soluţionare revine Tribunalului Bacău, potrivit dispoziţiilor art. 95 coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională Poşta Română S.A. a solicitat să se constate inopozabilitatea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar; anularea Dispoziţiei nr. 208/2018, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, eliberate de Comuna Mărgineni, prin primar; exonerarea sa de la plata sumei de 11.338 RON, reprezentând taxa pe clădire, şi a sumei de 4.384 RON, constând în accesorii.

Prin Încheierea nr. 38 din 3 aprilie 2019, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns capătul de cerere având ca obiect inopozabilitatea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, dispunând înregistrarea unui dosar distinct, cu acest obiect, şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Astfel, se constată că obiectul prezentului dosar este reprezentat de solicitarea reclamantei cu privire la constatarea inopozabilităţii Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de Primarul Comunei Mărgineni, inopozabilitate ce derivă, în opinia reclamantei, din faptul că aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate la domiciliul fiscal, conform dispoziţiilor art. 47 C. proc. fisc.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost generată de interpretarea diferită a instanţelor aflate în conflict, a obiectului capătului de cerere mai sus menţionat, respectiv contestaţie la executare (conform interpretării Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal) şi constatarea unei situaţii juridice, cu relevanţă asupra solicitării principale din cererea de chemare în judecată, anume anularea Dispoziţiei nr. 208 din 27 noiembrie 2018, emisă de Comuna Mărgineni, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, prin prisma termenului de formulare a contestaţiei potrivit art. 281 C. proc. civ., menţionate la pct. 3 în cerere (conform interpretării Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti).

Analizând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost invocate ca temei al cererii dispoziţiile art. 281 alin. (2) C. proc. fisc. , potrivit cărora deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

Acest temei de drept este justificat de faptul că, prin Dispoziţia nr. x din 27 noiembrie 2018, emisă de Comuna Mărgineni, prin primar, a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018, formulată în baza art. 268 şi următ. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 268 din actul normativ enunţat anterior, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Reclamanta a ales să urmeze procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, contestaţie care a fost soluţionată, în sensul respingerii, prin Dispoziţia nr. x din 27 noiembrie 2018, a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată.

Ca atare, capătul principal de cerere este solicitarea de anulare a Dispoziţiei nr. 208 din 27 noiembrie 2018, care atrage competenţa de soluţionare a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Unul dintre motivele/cauzele invocate pentru admiterea acestei contestaţii este constatarea inopozabilităţii Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de Comuna Mărgineni, prin primar, ce derivă, în opinia reclamantei, din faptul că aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate la domiciliul fiscal, conform dispoziţiilor art. 47 C. proc. fisc.

Nu rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată că reclamanta a intenţionat să formuleze contestaţie la executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 260 C. proc. fisc. , potrivit căruia persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Conform art. 9 C. proc. civ., ce reglementează dreptul de dispoziţie al părţilor, procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat, (...), iar obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Potrivit doctrinei şi practicii judiciare, prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei, precum şi a etapelor pe care l-ar putea parcurge.

În acelaşi context, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Ca atare, instanţa judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părţi, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor în justiţie, cât şi a apărărilor.

Este adevărat că o derogare de la această componentă a principiului disponibilităţii este dreptul instanţei de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac, a cărei denumire a fost stabilită greşit de către părţi, în temeiul art. 152 C. proc. civ.

În acest caz, instanţa nu procedează la schimbarea obiectul sau a cauzei juridice a acţiunii, ci îi fixează numai denumirea procedurală legală.

Deşi din modalitatea de redactare a acţiunii civile, această cerere se constituie ca o primă solicitare, în realitate vizează constatarea unei situaţii de fapt, respectiv că aceste înscrisuri nu au fost comunicate la domiciliul fiscal al reclamantei şi, prin urmare, nu produc efectele prevăzute de lege.

Constatarea acestei situaţii de fapt este indisolubil legată de dezlegarea contestaţiei împotriva actului fiscal reţinută, spre competentă soluţionare, de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

În raport de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, se constată că este de competenţa Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, soluţionarea cererii privind constatarea inopozabilităţii Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 şi a Înştiinţării de plată nr. x/11.10.2018, emise de Comuna Mărgineni, prin primar.

Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - NN