Eviction and land-use compensation upheld as defendant's appeal annulled for unpaid stamp duty

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4.220 din 07.07.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Geologic al României, a dispus evacuarea pârâtului din spaţiul situat în Bucureşti, str. x, sector 1 (fostă Şos. x), a obligat pârâtul la plata sumei de 709.782,86 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada 2013 - 31.08.2015, actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente prestaţiilor lunare corespunzătoare, începând cu data scadenţei (sfârşitul fiecărei luni din perioada de referinţă) până la data achitării debitului, a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei şi Teledetecţiei.

În faza procesuală a apelului, SC B. SRL, a intervenit în cauză în temeiul art. 39 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 407A din 28 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins cererea de majorare a pretenţiilor formulată de intimata-reclamantă A. SA, şi a respins apelul formulat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei şi Teledetecţiei împotriva Sentinţei civile nr. 4.220/07.07.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 407A din 28 februarie 2018, a declarat recurs pârâtul Institutul Geologic al României.

În motivare, recurentul a făcut o succintă prezentare a situaţiei de fapt, solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, recursul fiind întemeiat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ.

Intimaţii A. SA şi SC B. SRL, au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, să se constate inadmisibilitatea căii de atac a recursului întrucât valoarea obiectului cererii este sub pragul valoric de 1.000.000 RON şi, drept urmare, decizia instanţei nu este susceptibilă de recurs. În subsidiar, intimaţii au invocat nulitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul s-a limitat la a descrie sumar ceea ce a cerut în apel, fără însă a indica, în concret, care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 18 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul este declarat în termen legal, nu este timbrat, iar cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., în ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-pârât, astfel cum au fost dezvoltate, raportorul a arătat că nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin raport s-a mai arătat că, în conformitate cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, recurentul-pârât Institutul Geologic al României - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geochimiei şi Teledetecţiei datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.451,41 RON (100 RON pentru capătul de cerere privind evacuarea şi 5351,41 RON pentru capătul de cerere având ca obiect pretenţii), neachitată până la data întocmirii raportului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 01 aprilie 2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în raport de excepţia netimbrării recursului, reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ., (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 din C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului comunicat recurentului-pârât la data de 08 aprilie 2019 (potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs), s-a pus în vedere acestuia să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea raportului, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.451,41 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Cum însă, recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) a II-a teză din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a constata că recursul este netimbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării recursului declarat de recurentul-pârât Institutul Geologic al României - Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geochimiei şi Teledetecţiei împotriva Deciziei nr. 407 A din data de 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Institutul Geologic al României - Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geochimiei şi Teledetecţiei împotriva Deciziei nr. 407 A din data de 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - OB