Jurisdiction for forced execution against principal debtor and guarantors established in principal's location
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively established the jurisdiction of the Iași Court of Sector One to hear the forced execution case, resolving a negative conflict of jurisdiction and overriding the conflicting declarations of incompetence by both the Iași and Timișoara courts. The dispute arose from a forced execution request against a primary corporate debtor and two guarantors (avalizers) based on a promissory note, where the Iași court had dismissed the case for the guarantors citing their domicile in Timișoara, while the Timișoara court subsequently declared itself incompetent for the entire matter based on the primary debtor's location. The Court held that in the absence of a specific statutory provision for execution against multiple debtors, Article 112(1) of the Code of Civil Procedure applies by analogy to Article 651(1), which mandates that jurisdiction lies with the court having competence over any of the principal debtors; consequently, because the primary debtor's seat was in Iași at the time the execution organ was seized, the Iași court retained exclusive competence for the entirety of the case, including the proceedings against the accessory obligors.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 112 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 133 alin. (2) din C. proc. civ, art. 648 alin. (1) C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ; Jurisdiction for forced execution against principal debtor and guarantors established in principal's location: The dispute arose from a forced execution request against a primary corporate debtor and two guarantors (avalizers) based on a promissory note, where the Iași court had dismissed the case for the guarantors citing their domicile in Timișoara, while the Timișoara court subsequently declared itself incompetent for the entire matter based on the primary debtor's location. The Court held that in the absence of a specific statutory provision for execution against multiple debtors, Article 112(1) of the Code of Civil Procedure applies by analogy to Article 651(1), which mandates that jurisdiction lies with the court having competence over any of the principal debtors; consequently, because the primary debtor's seat was in Iași at the time the execution organ was seized, the Iași court retained exclusive competence for the entirety of the case, including the proceedings against the accessory obligors.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competent court.
Procedural basis for the transmission of the case to the High Court of Cassation and Justice to settle the conflict.
Full text
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., B. şi C., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor D. SRL, E. şi F., în temeiul titlului executoriu constând în biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 5.04.2019, scadent la data de 10.04.2019, pentru realizarea creanţei în sumă de 45.520 RON, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Prin încheierea din data de 25 aprilie 2019, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis cererea de încuviinţare a executării silite în ceea ce o priveşte pe debitoarea D. SRL, şi a disjuns cauza în ceea ce îi priveşte pe debitorii E. şi F.
Prin Încheierea nr. x din 3 mai 2019, pronunţată în Dosarul disjuns nr. x/2019, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea dosarului în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 527, 529 şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., şi văzând că domiciliul debitorilor E. şi F., se află în Timişoara, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei din urmă instanţe.
Investită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Timişoara, prin Încheierea nr. 6.859/C. civ. din 24 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând că instanţa de executare competentă este judecătoria din circumscripţia căreia se află sediul debitorului principal.
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, reţine următoarele:
La data de 15 aprilie 2019, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., B. şi C., a solicitat Judecătoriei Iaşi, la cererea creditoarei G. SRL, încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 5.04.2019, împotriva debitoarei D. SRL, şi avaliştilor E. şi F.
Din biletul la ordin seria x nr. x, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Iaşi, rezultă că emitentul acestuia este SC D. SRL, creditoarea SC G. SRL, iar E. şi F. au calitatea de avalişti, aceştia asumându-şi, prin avalizarea biletului la ordin, obligaţia de a plăti suma înscrisă în biletul la ordin, de 45.520 RON.
Din perspectiva fazei executării silite, în conformitate cu dispoziţiile art. 645 alin. (1) raportat la art. 648 alin. (1) C. proc. civ., debitorul poate fi reprezentat atât de emitentul biletului la ordin, în calitate de debitor principal, cât şi de avalişti, în calitate de garanţi.
Se reţine că în cauză cererea de încuviinţare a executării silite este formulată atât împotriva debitoarei principale, D. SRL, cât şi a avaliştilor E. şi F.
În faza executării silite sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel..."
Înalta Curte, constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în cazul în speţă, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ.
Astfel, potrivit textului legal anterior menţionat, "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia. În cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali".
Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., B. şi C., în contradictoriu cu debitorii E. şi F., în favoarea Judecătoriei Iaşi, în circumscripţia căreia se afla, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2019.
GGC - OB