Jurisdictional conflict in forced execution: application of multiple-defendant competence rules to conflicting debtor seats and judge-creditor recusal.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, la data de 19 februarie 2019, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 247/F/2008, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea din data de 10.11.2016, a aceleiaşi instanţe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 932/C. civ., din 21 februarie 2019, Judecătoria Bistriţa, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea dosarului în favoarea Judecătoriei Reghin, în temeiul art. 127 din C. proc. civ.

Primind dosarul, Judecătoria Reghin, s-a pronunţat prin Sentinţa civilă nr. 751 din 19 martie 2019, în sensul admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

A reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului iar, în speţă, unul dintre debitori, respectiv Ministerul Justiţiei, are sediul în Bucureşti, str. x.

Investită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 2.713 din 12 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Reghin. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând că instanţa de executare competentă este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul oricăruia dintre debitorii principali, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Bistriţa.

Având în vedere, însă, calitatea creditorilor de judecători în cadrul Judecătoriei Bistriţa, în baza art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., această din urmă instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, ca instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate (Curtea de Apel Târgu Mureş). Prin aplicarea acestor dispoziţii legale, Judecătoria Reghin, nu mai avea posibilitatea invocării necompetenţei teritoriale, prin raportare la sediul celuilalt debitor principal.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, reţine următoarele:

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., în ce priveşte sediul debitorilor.

Conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel..."

Înalta Curte, constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

Astfel, potrivit textului legal anterior menţionat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Se mai reţine aplicarea în cauză, prin analogie, şi a prevederilor art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Din interpretarea art. 116 din C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Bistriţa, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 din C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente (raportat la sediul debitorilor Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Ministerul Justiţiei), fixând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Instanţa sesizată de către executorul judecătoresc a făcut aplicarea art. 127 din C. proc. civ., declinând competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Reghin, raportat la calitatea creditorilor de judecători în cadrul Judecătoriei Bistriţa, instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în care îşi desfăşoară activitatea creditorii.

Judecătoria Reghin, nu îşi putea invoca din oficiu necompetenţa de soluţionare a cauzei, fiind ţinută de alegerea făcută de executorul judecătoresc, în raport cu unul dintre debitori, influenţată ulterior de calitatea creditorilor.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Judecătoriei Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2019.

GGC - OB