Garnishment validation jurisdiction determined by debtor's domicile at execution initiation

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 11 iunie 2018, petentul BEJ A., a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea B. SA, prin împuternicit SC C. SRL, debitorul D., şi terţul poprit E. SRL, validarea popririi înfiinţate prin adresa din 3 mai 2018, în Dosarul de executare silită nr. x/2015, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 23.11.2007, până la concurenţa sumei de 31.646,71 RON.

A arătat că între debitorul D., şi creditorul SC C. SRL, în calitate de împuternicit al creditorului urmăritor B. SA, a fost încheiat Contractul de credit nr. x/23.11.2007, iar debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin acesta.

În conformitate cu dispoziţiile art. 782 din C. proc. civ., executorul judecătoresc a emis adresa din 3 mai 2018, prin care a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani pe care E. SRL, în calitate de terţ poprit, le datorează ori le va datora în viitor debitorului, precum şi asupra veniturilor salariale realizate de acesta, în cuantum de 1/3 din salariul lunar net.

Adresa de înfiinţare a poprii a fost comunicată la data de 9 mai 2018, terţului poprit, însă nu a fost consemnată nicio sumă de bani în contul indicat de către executorul judecătoresc.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 782 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.1862 din 9 noiembrie 2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Feteşti.

În motivare a reţinut incidenţa art. 790 şi art. 651 alin. (1),(2) din C. proc. civ., şi faptul că, încă din data de 17 septembrie 2013, domiciliul debitorului D., este în sat Progresu, comuna Făcăeni, str. x, jud. Ialomiţa.

Investită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Feteşti, prin Sentinţa civilă nr. 280 din 26 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, potrivit art. 790 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi revine instanţei de executare care, în baza art. 651 din C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea silită.

În speţă, instanţa de executare este Judecătoria Constanţa, în circumscripţia sa domiciliind debitorul D., la data sesizării organului de executare, iar încuviinţarea executării silite s-a realizat de către BEJ A., cu sediul în B-dul x, nr. x, biroul x, Constanţa.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, reţine următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7 octombrie 2015, creditoarea B. SA, prin reprezentant legal SC C. SRL, a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 23 noiembrie 2007, împotriva debitorului D., cu domiciliul în Constanţa, str. x, jud. Constanţa.

Prin încheierea din aceeaşi dată, emisă în Dosarul de executare nr. x/2015, BEJ A., a admis cererea formulată de creditoarea SC C. SRL, şi a încuviinţat executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu, în oricare de modalităţile prevăzute de lege.

În raport de situaţia de fapt mai sus expusă, precum şi de dispoziţiile art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", Înalta Curte, constată că, în cauză, procedura executării silite a început la data de 7 octombrie 2015, data sesizării organului de executare cu cererea de deschidere a dosarului de executare silită, de către SC C. SRL.

Conform prevederilor art. 790 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

La data formulării cererii de executare silită, domiciliul debitorului era în Constanţa, domiciliu care a şi atras competenţa executorului judecătoresc care a înfiinţat poprirea, conform art. 782 alin. (1) din C. proc. civ., acesta având sediul în Constanţa, Bd. x, biroul nr. x.

Pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 24 din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2019.

GGC - OB