Territorial jurisdiction of family court fixed to child's judicially established residence with father, not factual residence with grandparents

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Arad, la data de 20.09.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal, schimbarea modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti asupra minorului C., stabilită prin Sentinţa civilă nr. 4.736 din 17.05.2012, în sensul ca aceasta să îi revină în exclusivitate reclamantului, în calitate de tată, în temeiul dispoziţiilor art. 398 din C. civ., fără cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei să consimtă că minorul C., fiul lor, să se deplaseze împreună cu tatăl reclamant în străinătate în scopul petrecerii concediului de odihnă, sau la sfârşit de săptămână, iar, în caz de refuz, hotărârea să ţină loc de consimţământ pentru o perioadă de 3 ani de la data pronunţării sentinţei civile.

Reclamantul a arătat că, din convieţuirea sa cu pârâta, a rezultat minorul C., în Slatina, judeţul Olt, iar prin Sentinţa civilă nr. 4,736 din 17.05.2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, al Judecătoriei Arad, s-a stabilit locuinţa acestuia la domiciliul tatălui, exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către părinţi, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere, în cuantum de 25% lunar din venitul minim pe economia naţională.

Prin Sentinţa civilă nr. 303 din 23 ianuarie 2019, Judecătoria Arad, secţia civilă - complet specializat de familie şi minori, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Slatina.

În pronunţarea soluţiei, instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 114 din C. proc. civ., ce stipulează, Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ., în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, în raport de locuinţa în fapt a minorilor’’. În speţă, locuinţa minorului se află la domiciliul bunicilor paterni din municipiul Slatina, str. x, nr. x,bl. x, judeţul Olt, localitate ce se găseşte în raza teritorială a Judecătoriei Slatina, judeţul Olt.

La rândul său, Judecătoria Slatina, prin Sentinţa civilă nr. 2.244 din 16 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 4.736/17.05.2012, pronunţată de Judecătoria Arad, în Dosarul nr. x/2012, în urma desfacerii căsătoriei părţilor, a fost stabilită locuinţa minorului C., la domiciliul tatălui, cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti şi cu obligarea mamei să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare prin plata unei pensii de întreţinere.

Faţă de obiectul acţiunii, prin care reclamantul a solicitat, în principal, schimbarea modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti, în sensul că aceasta să îi revină în exclusivitate, s-a stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., evocate anterior, ce instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Din referatul Direcţiei de Asistenţă Socială Arad, reiese că minorul locuieşte la bunicii paterni, în Slatina, de la începutul anului şcolar, localitate în care acesta frecventează şi cursurile unei unităţi de învăţământ. Or, această împrejurare de fapt, determinată de începerea anului şcolar şi plecarea reclamantului în străinătate (unde lucrează, potrivit înscrisului depus la dosarul declinat), nu schimbă locuinţa minorului, care deja a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Independent de situaţia de fapt din prezent, locuinţa copilului este stabilită printr-o hotărâre definitivă şi aceasta este locuinţa copilului "în sensul legii".

Instanţa a mai reţinut că nu interesează adresa la care minorul locuieşte în fapt la data formulării acţiunii, câtă vreme locuinţa copilului a fost stabilită la domiciliul tatălui printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Faptul că începând cu anul 2018, minorul locuieşte la bunicii paterni, în Slatina, nu poate semnifica schimbarea locuinţei copilului, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor în acest sens şi nici o încuviinţare a vreunei instanţe.

Noţiunea de "domiciliu’’ al persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ., iar pentru locuinţa minorului interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie a amândurora, fie a părintelui cu care minorul locuieşte în mod statornic sau la care i s-a stabilit locuinţa de către instanţă. Or, raportând dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., la dispoziţiile art. 92 din C. civ., reiese că locuinţa copilului este aceea la care minorul locuieşte efectiv, dacă ea nu a fost stabilită deja de către o instanţă de judecată. În cauza de faţă, locuinţa minorului a fost deja stabilită la tată, al cărui domiciliu se află în Arad. O interpretare contrară nu ar face altceva decât să lipsească de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit locuinţa copilului la unul dintre părinţi, iar nu la bunicii paterni.

Prin urmare, prezintă relevanţă locuinţa minorului stabilită prin hotărâre judecătorească, care, în speţă, a fost stabilită la domiciliul tatălui, în Arad, potrivit Sentinţei civile nr. 4.736/17.05.2012, pronunţată de Judecătoria Arad, în Dosarul nr. x/2012.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte, constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Arad, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, în principal, schimbarea modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti asupra minorului C., stabilită prin Sentinţa civilă nr. 4.736 din 17.05.2012, în sensul ca aceasta să îi revină în exclusivitate în calitate de tată, în temeiul dispoziţiilor art. 398 din C. civ.

Înalta Curte, reţine că, în raport de obiectul acţiunii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Aceste prevederi dispun: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ., în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.’’

Problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost generată de modalitatea diferită în care cele două instanţe au dat eficienţă sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" din cuprinsul prevederilor sus-evocate.

În ceea ce îl priveşte pe minorul C., instanţa reţine că, prin Sentinţa civilă nr. 4.736/17.05.2012, a Judecătoriei Arad, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, ca urmare a desfacerii căsătoriei dintre părţi, s-a decis exercitarea în comun de către părinţi a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul tatălui din Arad, str. x A, judeţ Arad, precum şi obligarea mamei la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 25% lunar din venitul minim pe economia naţională, începând cu 15.02.2012 şi până la majorat.

Potrivit datelor din dosar, reclamantul este plecat la muncă în Germania, iar minorul locuieşte la bunicii paterni, în Slatina, de la începutul anului şcolar, unde urmează şi cursurile unei unităţi de învăţământ.

Art. 92 din C. civ., dispune cu privire la domiciliul minorului: (1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte în mod statornic. (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic. ’’

Astfel, pentru locuinţa minorului interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) coroborate cu 92 din C. civ., instanţa va avea în vedere, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a pricinii, locuinţa copilului la care acesta locuieşte efectiv, în măsura în care nu a fost deja stabilită de o instanţă de judecată. Or, în cauză, locuinţa minorului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat (la domiciliul tatălui), prin urmare minorul în calitate de persoană ocrotită îşi are domiciliul stabilit la domiciliul tatălui, în Arad.

Împrejurarea că reclamantul este plecat în străinătate, iar copilul locuieşte la domiciliul bunicilor paterni nu constituie criterii determinante în schimbarea locuinţei acestuia, de vreme ce părinţii nu s-au pus de acord în acest sens şi nici nu există o încuviinţare a instanţei pe acest aspect.

În consecinţă, nu prezintă relevanţă adresa la care minorul locuia în fapt la data formulării acţiunii, în condiţiile în care, anterior, s-a stabilit prin hotărâre a instanţei de judecată că locuinţa acestuia să fie la tată. Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, instanţa va stabili competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect schimbarea modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti asupra minorului C. în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2019.

GGC - OB