Cassation appeal annulled for failing to plead statutory illegality grounds and reducing to challenges on factual findings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal filed by the plaintiff, leaving the appellate court's decision upholding the first-instance judgment in force. The dispute arose from a civil case where the plaintiff challenged the appellate court's rejection of his appeal, alleging errors in the application of material law and the interpretation of evidence, including witness testimony, expert reports, and his health status. The High Court determined that the appeal failed to meet the procedural requirements for cassation because the arguments amounted to mere dissatisfaction with the factual findings and evidence evaluation, constituting challenges to "unfoundedness" rather than the "illegality" required for a cassation review. Based on the failure to frame the grounds within the exhaustive statutory motives for illegality under Article 488 of the Civil Procedure Code, the court applied the mandatory sanction of annulment pursuant to Article 489(2) of the same Code, combined with the filtering procedure under Article 493(5).
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 489 C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failing to plead statutory illegality grounds and reducing to challenges on factual findings: În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 11 aprilie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 5 A din data de 9 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 218 din 3 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat cerere de recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 aprilie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că "instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material şi a interpretat greşit probele deduse judecăţii" şi prezintă care au fost probele care, în aprecierea sa, nu au fost corect interpretate de către instanţa de apel (declaraţii ale martorilor, rapoarte de expertiză) şi prezintă aspecte legate de starea sa de sănătate.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 11 aprilie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport arătând că recursul este admisibil în principiu, iar instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material şi a interpretat greşit probele deduse judecăţii.
De asemenea, intimatul-pârât a depus punct de vedere, solicitând să se reţină nulitatea recursului.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 13 iunie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de recurs formulată de reclamantul A., astfel cum a fost formulată, nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanţa de recurs cu soluţionarea căii de atac.
Criticile vizează simple nemulţumiri ale părţii faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar aspectele legate de modalitatea de interpretare şi valorificare a probelor reprezintă critici de netemeinicie ce nu pot face obiectul analizei în faţa instanţei de recurs.
Aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ci vizează în realitate situaţia de fapt şi modalitatea de administrare a probatoriului - critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar.
Un asemenea demers al reclamantului, în forma în care a înţeles să prezinte şi să dezvolte criticile inserate în cuprinsul memoriului de recurs, apare ca fiind incompatibil cu natura juridică a căii extraordinare de atac exercitate, în cadrul căreia pot fi supuse judecăţii numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar nu împrejurări de fapt sau modalitatea de evaluare a probatoriului de către instanţele anterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.
În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.
În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 5 A din 9 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.
GGC - CP