Eligibility of project personnel salaries under the public sector uniform pay framework law in EU-funded education projects

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul Liceul Tehnologic Transporturi Căi Ferate Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, anularea parţială a Deciziilor de informare nr. x din 5 decembrie 2014 şi nr. y din 3 septembrie 2015, în sensul validării salariilor pentru echipa de management şi implementare, pentru echipa Partener P1 şi a sumei pentru servicii externalizate - activităţi derulate în Regiunea Nord Est, cât şi plata dobânzii legale la aceste sume.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 14 din 31 ianuarie 2017 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului Liceul Tehnologic Transporturi Căi Ferate Galaţi în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, a obligat pârâtul să valideze suma de 659.879 RON reprezentând salarii echipa de management şi implementare, suma de 25.039 RON reprezentând salarii echipa de management şi implementare Partener P1 şi suma de 37.972 RON reprezentând sericii externalizate pentru activităţi derulate în Regiunea Nord - Est, obligând pârâtul şi la plata sumei de 2.300 RON cheltuieli de judecată (2.000 RON onorariu apărător şi 300 RON taxă de timbru).

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (4), (6) şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi menţinerea ca legale a actelor administrative atacate.

Recurentul a formulat, de asemenea, cerere de lămurire/completare a dispozitivului sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 443 - 444 C. proc. civ., ca urmare a neconcordanţei sumelor reţinute de instanţa de fond cu cele menţionate în actele contestate.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se autorităţii de gestiune, singura în măsură a declara eligibilă o cheltuială finanţată prin programul POSDRU.

În opinia recurentului-pârât, sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii care încalcă legislaţia în materie, instanţa de fond pornind de la premisa eronată că cererea de finanţare reprezintă temeiul juridic al obligaţiilor contractuale asumate de către părţi.

Totodată, instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente cauzei, în condiţiile în care contractul de finanţare a fost încheiat la data de 7 decembrie 2011, devenind incidente dispoziţiile Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010.

Totodată, instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurarea că plafoanele din ghidul solicitantului sunt plafoane maximale, beneficiarul având obligaţia stabilirii cuantumului salariilor personalului implicat în proiecte cu finanţare europeană în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare şi nu implică utilizarea lor autonomă la nivel maxim, fără respectarea legislaţiei privind salarizarea specifică fiecărei funcţii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 28 aprilie 2017, intimatul-reclamant Liceul Tehnologic Transporturi Căi Ferate Galaţi a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil iar, în subsidiar, ca nefondat şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Sub aspectul inadmisibilităţii, a arătat că cererea de lămurire/completare a sentinţei de fond nu poate fi primită, în raport de dispoziţiile art. 443 - 444 C. proc. civ., iar criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ignoră faptul că exercitarea controlului de legalitate de către instanţele judecătoreşti este prevăzut de lege.

Pe fondul recursului, a învederat că hotărârea recurată respectă dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente cauzei, instanţa de fond concluzionând în mod just că Legea nr. 284/2010 nu este aplicabilă în cauză, dat fiind faptul că personalul implicat în derularea proiectului nu face parte din personalul plătit din fonduri publice şi nici nu poate fi asimilat acestuia.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că cererea de completare/lămurire a hotărârii recurate nu poate fi analizată de instanţa de recurs, în raport de dispoziţiile art. 445 C. proc. civ., potrivit cu care "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 443 - 444".

Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ, verificarea legalităţii invalidării parţiale a cheltuielilor solicitate spre rambursare prin cererea de rambursare finală nr. 9, solicitând validarea cheltuielilor declarate neeligibile şi plata dobânzii legale la aceste sume.

În susţinerea demersului judiciar, intimata-reclamantă a arătat că, urmare a cererii de finanţare nr. x depusă la data de 30.09.2010, între părţile litigante a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x din 5 decembrie 2011 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Pregătirea practică - Primul pas spre un loc de muncă", valoarea totală eligibilă a proiectului fiind estimată la 2.112.410 RON.

În temeiul contractului sus arătat, intimatul-reclamant a transmis autorităţii recurente cererea de rambursare nr. x finală din decembrie 2014 în vederea rambursării sumei totale de 1.186.009,15 RON, reprezentând cheltuieli de personal, cheltuieli generale de administrare, precum şi alte tipuri de costuri.

Prin Scrisoarea de informare nr. x din 5 decembrie 2014, recurentul a validat doar suma de 467.543,93 RON, diferenţa de 718.465,23 RON fiind declarată ca neeligibilă (645.584,32 RON cheltuieli cu resurse umane, 26.186,90 RON alte tipuri de costuri, 46.694 RON cheltuieli generale de administrare).

Urmare a soluţionării contestaţiei administrative formulate împotriva scrisorii de informare, membrii comisiei de contestaţie au validat suplimentar suma de 15.026 RON, declararea neeligibilităţii restului de cheltuieli solicitate spre rambursare fiind justificată prin nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 în privinţa cheltuielilor cu salariile experţilor, nerespectarea dispoziţiilor anexei 1 a Ordinului nr. 1117/2010 în privinţa cheltuielilor cu diurna experţilor şi cele ale partenerului A., respectiv nerespectarea dispoziţiilor Codul fiscal şi H.G. nr. 84/2013 în privinţa cheltuielilor cu transportul.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit întemeiată critica de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant cu privire la cheltuielile cu salarii, reţinând că Legea nr. 284/2010 nu se aplică pentru stabilirea eligibilităţii unor cheltuieli din fonduri europene, motiv pentru care a obligat autoritatea recurentă să valideze toate categoriile de cheltuieli solicitate de către intimatul-reclamant.

Această soluţie nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt stabilită în baza înscrisurilor administrate.

Astfel, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este aplicabilă drepturilor salariale ale personalului angajat în baza Contractului de finanţare nr. x din 5 decembrie 2011.

Aceasta întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse, contractul de finanţare a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, munca prestată de către experţi derulându-se în perioada 3 ianuarie 2012 - 2 ianuarie 2014, conform actelor adiţionale depuse la dosarul cauzei .

Această concluzie se impune şi în considerarea Deciziei nr. 5/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul căruia se statuează că "din cuprinsul dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010 rezultă că, de la data intrării în vigoare a legii, singura modalitate de plată a specialiştilor implicaţi în cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare o constituie aplicarea unei majorări la salariul de bază".

Or, în speţă, aşa cum rezultă din cele ce preced contractul de finanţare a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, stabilirea drepturilor salariale ale specialiştilor implicaţi în proiectul supus verificării în prezenta cauză urmând să se facă cu respectarea dispoziţiilor acestei legi.

În contextul arătat, soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată exclusiv în considerarea neaplicării dispoziţiilor Legii nr. 284/2014, fără o cercetare aprofundată a tuturor cererilor şi apărărilor părţilor sub aspectul eligibilităţii mai multor categorii de cheltuieli solicitate de intimatul-reclamant echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinţei.

Găsind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile recurentului întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu for fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este nefondat, întrucât instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, posibilitatea formulării unei acţiuni împotriva deciziei pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative formulată împotriva deciziei autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a exclude de la rambursare cheltuielile care nu respectă condiţiile de eligibilitate, precum şi competenţa instanţei de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unei astfel de acţiunii fiind expres prevăzute în dispoziţiile art. 51 alin. (2) coroborat cu art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011.

În raport de motivele mai sus reţinute, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să valorifice toate susţinerile şi apărările părţilor din proces şi, totodată, să analizeze întregul material probator administrat în cauză, în vederea lămuririi pe deplin a situaţiei de fapt, cu luarea în considerare a dezlegărilor date de instanţa de control judiciar.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic împotriva Sentinţei nr. 14 din 31 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.

GGC - LM