Competence to try annulment of a public procurement contract: qualifying a state-controlled port authority as a contracting entity despite commercial activity

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 2 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. SCA şi SC B. SRL, anularea Contractului nr. x din 24 octombrie 2013, încheiat în urma unei proceduri privind contractele de achiziţie publică, precum şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în temeiul contractului anterior menţionat, în cuantum de 93.806 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data plăţii până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat în esenţă că, în urma efectuării acţiunii de control desfăşurate în perioada 1 august 2016 - 23 septembrie 2016, auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Constanţa au stabilit, la abaterea nr. 8 din Raportul de control, că pârâtele au perfectat un contract de audit legal cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012.

În acest sens, a învederat că, prin referatul de necesitate şi determinare a valorii estimate a achiziţiei publice, compania a solicitat analizarea a două contracte, respectiv contractul de execuţie lucrări nr. x şi contractul de servicii şi consultanţă de supervizare din data de 1 februarie 2013, necesitatea analizării fiind motivată ca urmare a sesizării realizate de către societatea C. cu privire la aspectele de nelegalitate sesizate în cuprinsul contractelor amintite.

Reclamanta a subliniat că, deşi a existat avizul de legalitate din partea juriştilor entităţii în toate fazele procesului de achiziţie publică, conducerea companiei a dispus reanalizarea contractelor şi a raportului corpului de control a MT de către structura internă de audit şi de către pârâtele din prezenta cauză.

Or, câtă vreme specialiştii din cadrul Biroului de Audit Intern al companiei au verificat şi au dat o primă asigurare asupra legalităţii procesului de atribuire şi semnare a contractelor vizate, nu este legală hotărârea membrilor Consiliului de Administraţie prin care s-a stabilit ca achiziţia de la pct. B99 să fie demarată imediat.

În continuare, a precizat că în mod nelegal a fost achitată către A. suma de 93.806 RON, contravaloarea facturii nr. x din 26 februarie 2014 reprezentând "servicii juridice acordate conform Scrisorii de angajament nr. x din 24 octombrie 2013", în contextul în care obiectul contractului amintit a fost întocmirea unui audit legal de către firma B.

Conform susţinerilor reclamantei, în desfăşurarea procedurilor de încheiere şi executare a contractului nu au fost respectate prevederile art. 1 din OMT nr. 174/2013 şi Adresa nr. x din 14 martie 2013, adresă care stabileşte obligativitatea obţinerii avizului secretarului general al MT şi al Serviciului de Achiziţii Publice din cadrul MT pentru demararea achiziţiilor în cazul unităţilor aflate sub autoritatea sau în coordonarea MT.

În finalul cererii, a subliniat că au fost nerespectate prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 26/2012, având în vedere că, potrivit celor reţinute de Curtea de Conturi, angajarea serviciilor ce fac obiectul prezentei cauze a fost inoportună şi nelegală, în condiţiile în care auditorii interni au reverificat modul de derulare a procedurii de atribuire şi a contractelor, dar îndeosebi în condiţiile în care procesul de achiziţie publică a respectat toţi paşii impuşi de legislaţia în vigoare, respectiv a parcurs toate fazele de contestare a raportului procedurii în urma căruia CNSC a soluţionat sesizarea, aspect reanalizat şi de instanţa de judecată care a stabilit că procedura a fost respectată.

Prin Sentinţa civilă nr. 6683 din data de 1 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa şi pe pârâţii A. SCA şi SC B. SRL, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Sectorului 1 a reţinut că pretenţiile reclamantei, care fac obiectul prezentei cauze, îşi au fundamentul juridic în Contractul nr. x din 24 octombrie 2013, intitulat "Scrisoare de angajament pentru servicii juridice", contract ce are ca obiect, conform art. 2, acordarea asistenţei juridice constând în următoarele servicii: analiza respectării tuturor dispoziţiilor legale incidente contractelor de achiziţie; analiza respectării reglementărilor legale în ceea ce priveşte documentaţia de atribuire în cadrul achiziţiilor publice; analiza respectării tuturor proceselor şi procedurilor interne ale companiei; opinie asupra procedurii de control a societăţii din perspectiva competenţei de control a unui acţionar şi din perspectiva competenţei de control a autorităţii centrale administrative. De asemenea, instanţa reţine că reclamanta a solicitat anularea contractului amintit şi restituirea sumei achitate în executarea obligaţiilor contractuale.

În continuare, instanţa a constatat că, în baza HCA nr. 14 din 23 august 2013 şi în baza Notei privind aprobarea demarării achiziţiei pentru atribuirea contractului de servicii având ca obiect "Audit extern privind aspectele sesizate în Raportul corpului de Control al MT cu privire la contractele încheiate pentru proiectul Prelungirea Digului de Larg al Portului Constanţa", reclamanta a demarat procedura de achiziţie publică şi a încheiat, prin atribuire directă, contractul mai sus menţionat, aşa cum reiese din aspectele reţinute de către Camera de Conturi Constanţa prin Decizia nr. 39 din 31 octombrie 2016.

Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 (normă de drept procesual, în forma în vigoare la data sesizării instanţei şi aplicabilă conform art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ) "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice."

Instanţa a mai reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, conform cărora "contractele de achiziţie publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora.", şi faţă de data încheierii contractului dedus judecăţii, şi anume 24 octombrie 2013, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile de drept material ale O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, conform 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de achiziţie publică este acel contract, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul ori mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

De asemenea, potrivit art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 "este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă: ...) b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii: (...) se afla în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public."

Articolul 1 alin. (4) din H.G. nr. 517/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa prevede următoarele:

"Compania funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi desfăşoară activităţi de interes public naţional conform reglementărilor legale în vigoare şi statutului."

Or, făcând aplicarea dispoziţiilor legale mai sus enunţate la situaţia dedusă judecăţii, instanţa reţine că reclamanta, care se află în subordinea Ministerului Transporturilor şi desfăşoară activităţi de interes public, are calitatea de autoritate contractantă, în acord cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, susţinerile în sens contrar ale pârâtelor fiind neîntemeiate. Totodată, calitatea de autoritate contractantă a reclamantei este menţionată şi în notificarea de atribuire la cumpărare directă nr. 52593, transmisă în SEAP.

Prin urmare, câtă vreme contractul a fost încheiat de o autoritate contractantă, cu titlu oneros, şi are ca obiect prestarea de servicii, acesta este un contract de achiziţie publică, competenţa de soluţionare a litigiilor privind anularea contractelor de achiziţii publice fiind reglementată de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Instanţa apreciază că este indiferent, pentru determinarea competenţei, dacă obiectul contractului este reprezentat sau nu de serviciile juridice, servicii incluse în Anexa nr. 2B, sau dacă valoarea obiectului este inferioară pragurilor reglementate de art. 57 alin. (2), câtă vreme o atare împrejurare nu are efecte asupra naturii contractului, care rămâne de achiziţie publică prin trăsăturile sale esenţiale, ci doar asupra procedurii de atribuire, aşa cum reiese din lecturarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Mai mult, fără a antama fondul cauzei, se constată că atât în cuprinsul referatului privind necesitatea efectuării achiziţiei, cât şi în cuprinsul formularului de raportare contracte încheiate, a fost indicat codul CPV nr. 79212000-3, ce corespunde serviciilor de auditare (incluse în Anexa 2A), iar nu serviciilor juridice, al căror cod CPV este 79100000-5, astfel că şi din această perspectivă, cel puţin în aparenţă, motivele invocate de către reclamantă în cuprinsul concluziilor scrise apar ca neîntemeiate.

Aşadar, văzând dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 care reglementează o competenţă materială specială de soluţionare a litigiilor privind anularea contractelor de achiziţie publică, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, se constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a litigiului revine Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 85 din data de 28 ianuarie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Constanţa a reţinut că, în speţă, contractul de asistenţă ce face obiectul cauzei este un contract civil, competenta de soluţionare a cauzei revenind Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Astfel, s-a reţinut natura Contractului de asistenţă ca fiind aceea de contract civil, iar nu de contract de achiziţie publică, dispoziţiile procesuale privind competenţa de soluţionare a cauzelor referitoare la contractele de achiziţie publică nefiind incidente în cauză.

Potrivit art. 6 alin. (2) din C. civ. coroborat cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data încheierii sale în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.

Acest principiu este reiterat şi în legislaţia special privind achiziţiile publice, art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice statuând expres:

"Contractele de achiziţie publică. Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora".

În speţă, Contractul de asistenţă a fost încheiat la data de 24 octombrie 2013, astfel că o eventuală calificare a acestuia drept contract de achiziţie publică trebuie realizată prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma aplicabilă la data de 24 octombrie 2013.

Instanţa a mai reţinut că, în speţă, Contractul de asistenţă nu se circumscrie contractelor de achiziţie publică.

Potrivit disp. art. 3 lit. (f) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de achiziţie publică reprezintă "contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una ori mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de alta parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse ori prestarea de servicii".

Disp. art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd că:

"Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă: a) oricare organism al statului - autoritate publică instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local; b) ori organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industriali care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii: este finanţat, în majoritate, de către autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de care un alt organism de drept public; se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public; în componenta consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public; c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a), b), d) sau e); d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respective/or activităţi; e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a) - d), care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea I, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k), acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publica sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi".

Instanţa a apreciat că CNAPM nu poate fi calificată drept autoritate contractantă în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că, în speţă, Contractul de asistenţă nu reprezintă un contract de achiziţie publică.

Pentru ca CNAPM să fie calificată drept autoritate contractantă, în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) are personalitate juridică; (ii) este finanţată, în majoritate, de către entităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau de către alte organisme de drept public ori se află în subordinea sau este supusă controlului unei entităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit, a) sau ale unui alt organism de drept public ori mai mult de jumătate din membrii consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supraveghere sunt numiţi de către o entitate dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau de către un alt organism de drept public; (iii) este înfiinţată pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial.

Chiar dacă, în speţă, condiţiile enunţate la punctele (i) şi (ii) sunt îndeplinite de către CNAPM, aceasta fiind constituită sub forma unei societăţi comerciale deţinute în totalitate de statul român, prin Ministerul Transporturilor, şi funcţionând sub autoritatea Ministerului Transporturilor, CNAPM nu satisface exigentele legate pentru a fi considerată autoritate contractantă în sensul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 ca urmare a neîndeplinirii ultimei condiţii - CNAPM satisface nevoi de interes general, cu caracter comercial sau industrial, activităţile realizate de CNAPM în scopul aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate adresându-se operatorilor economici ce îşi desfăşoară activitatea în sectorul de transport maritim, iar veniturile realizate de societate depind de fluctuaţiile pieţei.

Ca orice societate înfiinţată potrivit Legii societăţilor, CNAPM urmăreşte obţinerea unui profit din derularea activităţii, obţinerea profitului fiind însuşi scopul înfiinţării societăţilor. Chiar dacă, potrivit H.G. nr. 517/1998, CNAPM are şi atribuţii în sfera modernizării şi dezvoltării infrastructurii de transport naval, scopul înfiinţării societăţii este, în esenţă, unul comercial, respectiv obţinerea profitului prin punerea infrastructurii de transport naval la dispoziţia operatorilor economici şi furnizarea serviciilor care fac obiectul de activitate către operatorii economici.

În atare condiţii, instanţa a reţinut că CNAPM nu a încheiat Contractul de asistenţă în calitate de autoritate contractantă, în sensul prevederilor art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 229 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, "prin contract sectorial se înţelege contractul de achiziţie publică, care se atribuie în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică: a) apă; b) energie; c) transport; d) poştă".

Atunci când CNAPM atribuie contracte de achiziţie publică în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectorul transporturilor, aceasta este calificată drept autoritate contractantă.

În caz contrar, la încheierea de către CNAPM a unui contract care nu are legătură cu "desfăşurarea activităţii relevante - aşa cum este cazul Contractului de asistenţă - reclamanta se comportă ca autoritate contractantă, ceea ce are drept consecinţă faptul că respectivul contract nu reprezintă un contract de achiziţie publică, prin raportare la definiţia legală prevăzută de art. 3 lit. (f) din O.U.G. nr. 34/2006.

Se retine, astfel că, în ceea ce priveşte Contractul de asistenţă, CNAPM nu a avut reprezentarea încheierii unui contract de achiziţie publică, aspect confirmat de absenţa a oricărei referiri la prevederile legale speciale din materia achiziţiilor publice reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 atât din cuprinsul contractului, cât şi din documentaţia precontractuală.

În atare situaţie, instanţa a reţinut că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, secţia I civilă, întrucât Contractul de asistenţă este un contract civil, competenţa de soluţionare a cauzei fiind determinată prin raportare la prevederile C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 101 şi ale art. 107 din C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauza este Judecătoria Sectorul Bucureşti, secţia I civilă, motiv pentru care instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanta, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul I Bucureşti, secţia I civilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea Contractului nr. x din 24 octombrie 2013, încheiat în urma unei proceduri privind contractele de achiziţie publică.

Înalta Curte constată că obiectul Contractului nr. x din 24 octombrie 2013, de acordare a asistenţei juridice constă în următoarele servicii: analiza respectării tuturor dispoziţiilor legale incidente contractelor de achiziţie; analiza respectării reglementărilor legale în ceea ce priveşte documentaţia de atribuire în cadrul achiziţiilor publice; analiza respectării tuturor proceselor şi procedurilor interne ale companiei; opinie asupra procedurii de control a societăţii din perspectiva competenţei de control a unui acţionar şi din perspectiva competenţei de control a autorităţii centrale administrative.

Din actele dosarului rezultă că, reclamanta a demarat procedura de achiziţie publică şi a încheiat, prin atribuire directă, contractul mai sus menţionat, în baza HCA nr. 14 din 23 august 2013 şi în baza Notei privind aprobarea demarării achiziţiei pentru atribuirea contractului de servicii având ca obiect "Audit extern privind aspectele sesizate în Raportul corpului de Control al MT cu privire la contractele încheiate pentru proiectul Prelungirea Digului de Larg al Portului Constanţa", aspecte reţinute şi de către Camera de Conturi Constanţa prin Decizia nr. 39 din 31 octombrie 2016.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte Contractul de asistenţă, părţile au încheiat un contract de achiziţie publică.

În raport de natura juridică a contractului supus spre analiză instanţei de judecată se vor avea în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 (normă de drept procesual, în forma în vigoare la data sesizării instanţei şi aplicabilă conform art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ) potrivit cărora "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice."

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, conform cărora "contractele de achiziţie publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora.", şi faţă de data încheierii contractului dedus judecăţii, şi anume 24.10.2013, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile de drept material ale O.U.G. nr. 34/2006.

Având în vedere că reclamanta se află în subordinea Ministerului Transporturilor şi desfăşoară activităţi de interes public, are calitatea de autoritate contractantă, în acord cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 517/1998, iar această calitate de autoritate contractantă a reclamantei este menţionată şi în notificarea de atribuire la cumpărare directă nr. 52593, transmisă în SEAP.

Totodată, se constată că pentru determinarea competenţei este lipsit de relevanţă dacă obiectul contractului este reprezentat sau nu de serviciile juridice, servicii incluse în Anexa nr. 2B, sau dacă valoarea obiectului este inferioară pragurilor reglementate de art. 57 alin. (2), câtă vreme o atare împrejurare nu are efecte asupra naturii contractului, care rămâne de achiziţie publică prin trăsăturile sale esenţiale, ci doar asupra procedurii de atribuire, aşa cum reiese din lecturarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, câtă vreme contractul a fost încheiat de o autoritate contractantă, cu titlu oneros, şi are ca obiect prestarea de servicii, iar acesta este un contract de achiziţie publică, competenţa de soluţionare a litigiilor privind anularea contractelor de achiziţii publice este reglementată de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice."

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, în contradictoriu cu intimaţii SC B. SRL şi A. SCA, în favoarea Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - LM