Eligibility of non-deductible VAT in calculating the 10% limit for FEDR-type expenses under POsDRU funding

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia O.I.S.P.O.S.D.R.U. din cadrul Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, anularea în parte a procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 13 iulie 2015, înregistrat sub nr. x din 24 iulie 2015, în sensul recalificării cuantumului capitolului bugetar "Cheltuieli de tip FEDR" la suma de 1.283.755,55 şi nu la suma de 1.244.475,15, prin raportare la cheltuielile validate cumulate pe CR 1 - CR 8, în sumă de 12.837.555 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 352/2016 pronunţată în data de 22 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantă.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi, care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că instanţa de fond, în motivarea sentinţei, nu a tranşat toate aspectele deduse judecăţii, respectiv nu s-a referit la Instrucţiunea nr. 86 din 6 decembrie 2013 a A.M.P.O.S.D.R.U., prin care se stabileşte că TVA aferentă cheltuielile eligibile efectuate în cadrul proiectelor de grant şi strategie finanţate prin P.O.S.D.R.U., care este nedeductibilă conform legislaţiei fiscale naţionale, este considerată nerecuperabilă de către beneficiar şi poate fi solicitată la rambursare din Fondul Social European.

Instanţa s-a rezumat să facă referire la Instrucţiunea nr. 78/2013, deşi Instrucţiunea nr. 83/2013 emisă ulterior face referire la modul de rambursare a TVA nedeductibilă eligibilă aferentă cheltuielilor eligibile efectuate de către beneficiar şi incluse în cererile de rambursare.

În egală măsură, se arată că instanţa a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, care atrage aplicarea motivului de casare prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, valoarea cheltuielilor validate cumulat pe CR1-CR8 a fost în sumă de 12.837.555 RON şi din aceasta nu trebuiau scăzute nici cheltuiala în sumă de 156.888 RON din capitolul bugetar "Participanţi" şi nici valoarea TVA nedeductibilă eligibilă de 235.915 RON deoarece, ulterior datei de 13 august 2012, prin raportare la Instrucţiunea nr. 83/2013, TVA a devenit parte integrantă a cheltuielilor bugetate pentru proiect, fiind eligibilă, aşa cum s-a statuat şi prin actul adiţional nr. x la contractul de finanţare, aprobat de O.I.P.O.S.D.R.U. - MECS în data de 27 octombrie 2014.

Cât priveşte prima cheltuială menţionată de 156.888 RON, aceasta a fost aferentă realizării obiectivelor proiectului reprezentând cheltuială eligibilă raportat la condiţiile impuse de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia O.I.S.P.O.S.D.R.U. din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a apreciat că motivele cererii nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., împrejurare ce atrage nulitatea căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Raportat la motivele de recurs invocate, a arătat că din totalul sumelor rambursate reclamantei în valoare de 12.837.555 RON a fost scăzută suma de 156.888 RON reprezentând cheltuială neeligibilă, conform procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/9158/SJCSN din 8 noiembrie 2014. În consecinţă, nu poate fi primită susţinerea reclamantei de recalificare a cuantumului capitolului bugetar "Cheltuieli de tip FEDR" la suma de 1.283.755 RON, în loc de suma de 1.244.475 RON, cât timp suma de 156.888 RON nu este eligibilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma criticilor invocate, raportat la fiecare dintre cele două sume care au condus la restabilirea cuantumului capitolului bugetar "Cheltuieli de tip FEDR", în sensul scăderii valorii acestui capitol bugetar la suma de 1.244.475 RON, Înalta Curte constată următoarele:

Cheltuielile de tip FEDR se raportează la limita maximă de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile pentru proiectul finanţat.

Cât priveşte suma de 156.888 RON, instanţa de fond a reţinut că aceasta reprezintă cheltuială neeligibilă, caracterul neeligibil fiind stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din noiembrie 2014. Prin scăderea acestei valori din totalul cheltuielilor declarate eligibile în cererile de rambursare CR1 - CR7 de 12.837.555 RON, rezultă o valoare eligibilă de 12.680.666 RON, la care s-ar aplica procentul de 10% pentru stabilirea cheltuielilor eligibile de tip FEDR.

Recurentul reiterează în recurs că suma de 156.888 RON a fost eronat scăzută din capitolul bugetar "Participanţi" întrucât reprezintă o cheltuială făcută în legătură cu realizarea obiectivelor proiectului şi care îndeplineşte criteriile de eligibilitate prevăzute de H.G. nr. 759/2007.

Aceste critici subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vor fi înlăturate întrucât, aşa cum a reţinut instanţa de fond, caracterul neeligibil al cheltuielii de 156.888 RON a fost stabilit printr-un act administrativ distinct, supus căilor de atac prevăzute de lege. Or, recurenta-reclamantă ignoră în cadrul criticilor sale acest aspect relevant în tratarea cheltuielii, care are influenţă asupra capitolului bugetar referitor la cheltuielile de tip FEDR.

Eligibilitatea sumei menţionate nu poate fi analizată în cadrul procesual de faţă întrucât reprezintă o împrejurare stabilită printr-un act administrativ fiscal care nu este contestat în cauză.

În lipsa relevării unei situaţii juridice diferite de cea invocată de autoritate (respectiv, declararea neeligibilităţii sumei) motivele de recurs invocate în privinţa acestui punct nu pot fi primite, fiind nefondate.

Cât priveşte însă suma de 235.915 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, de asemenea scăzută din valoarea totală a cheltuielilor declarate eligibile în cadrul cererilor de rambursare (de 12.837.555 RON), scădere care a determinat stabilirea cuantumului final al cheltuielilor eligibile la suma de 12.444.751 RON, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât instanţa de fond nu a tratat chestiunea litigioasă a reducerii valorii cheltuielilor totale eligibile şi cu suma de 235.915 RON, în privinţa căreia reclamanta a invocat prevederile Instrucţiunii A.M.P.O.S.D.R.U. nr. 83/2013, care stabileşte eligibilitatea cheltuielilor cu TVA nedeductibilă.

Astfel, instanţa de fond s-a referit la scăderea şi a sumei de 235.915 RON, care a condus la reducerea cheltuielilor totale eligibile la suma de 12.444.751 RON (12.837.555 - 156.888 - 235.915), însă nu a argumentat de ce se impunea o astfel de scădere, în contextul susţinerii de către reclamantă a eligibilităţii valorii TVA nedeductibile.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 13 iulie 2015 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative din octombrie 2015, organismul intermediar a făcut un calcul al cheltuielilor validate cumulate pe CR1-CR7, la suma de 12.837.555 RON, arătând că din aceasta, pentru stabilirea procentului cheltuielilor de tip FEDR, se impune scăderea nu numai a sumei de 156.888 RON, ci şi a valorii TVA nedeductibile eligibile de 235.915 RON pe motiv că "nu ar fi corect ca numărătorul şi numitorul raportului valoarea totală eligibilă validată pentru cheltuielile de tip FEDR/valoarea totală eligibilă validată pentru cheltuielile proiectului să conţină tipuri diferite de cheltuială".

În concluzie, instanţa de fond nu a tratat problema scăderii valorii TVA nedeductibile eligibile nici din perspectiva aplicării Instrucţiunii nr. 83/2013, invocate de reclamantă şi nici a lămuririi modului de calcul utilizat de către organismul intermediar pentru stabilirea procentului cheltuielilor de tip FEDR.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, spre a lămuri cauza şi în privinţa chestiunii litigioase anterior menţionate, eventual solicitând autorităţii pârâte lămuriri suplimentare asupra modului de calcul al procentului cheltuielilor de tip FEDR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi împotriva Sentinţei nr. 352/2016 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iulie 2019.

GGC - MM